Singuri cu bebe acasa dupa nastere, sau cu ajutoare?

Carra si eu am un baietel de 3 anisori si 2 luni dar eu am avut norocul ca mama mea sa fie langa mine si e si acum pentru ca stam impreuna si da, e foarte important sa iti fie aproape cineva in care ai incredere.Acuma na, depinde si bebele cat e de ager, al meu de ex. a fost argint viu inca de mic si e foarte obositor pentru ca noaptea nu prea apuci sa dormi in primele 5/6 luni pana se regleaza cu somnul si simti nevoia ca cineva sa te mai inlocuiasca sa te poti odihni un pic si cand nu ai pe nimeni nu e deloc usor.Nu mai zic de sfaturile practice pentru prima baita si pentru lucruri mult mai banale, de ex. se intampla ca atunci cand il alaptam sa se innece putin cu laptisor si sa tuseasca si eu ma speriam foarte tare si fel si fel de momente cand ai nevoie de sfatul cuiva trecut prin asa ceva.Bine de multe ori chiar daca nu ai pe cineva langa tine si ai nevoie de un sfat, poti sa suni undeva la o prietena care a nascut inaintea ta si care e proaspat trecuta prin astfel de experiente.Dar marea problema atunci cand esti singura este oboseala pe care o resimti din plin.Dar daca bebele e mai linistit si il mai si alaptezi, atunci cu siguranta iti va fi mult mai usor.Daca ai nevoie de un sfat si te pot ajuta, sunt aici si te sfatuiesc cu placere.Mult succes si rabdare multa!!!

pai sotul o sa ma ajute sigur.
plus ca o sa isi ia concediu in luna iulie toata luna (bine, o sa fie a doua luna a lui bebe, dar oricum ...)
dar ma gandeam daca in afara de sot mai trebuie cineva ....
oricum, o sa fiu cu intrebarile pe voi si pe telefon ... dar n-as vrea sa ma sperii daca bebe plinge si nu stiu ce sa ii fac.

Ultima oara a fost editat de carra_verona (2010-04-09 14:24:39)

Mie mi-a prins bine sa o am pe mama 10 zile langa mine... bine, nu e genul de persoana bagacioasa si cicalitoare... nu s-a bagat sa ma invete nimic si nici nu am vrut sa o faca.
Dar dimineata, de la 7 si pana la 10-11, statea cu ea ca sa dorm eu

Asta a fost cool!

  Pe unde ai umblat mama Pipa?

eu subscriu in totalitate la ce a scris pipa, exact asa am facut si eu

acu depinde de cum esti tu si, mai ales, depinde cu ce fel de bebe te doteaza Doamne Doamne dar eu una am cerut in mod expres ca in prima luna sa nu ma bazaie nimeni cu vizite... eram si in sesiune... ai mei au venit cam de 2 ori, cand am plecat eu la 2 examene mai lungi. n-as fi suportat sa imi planga bebe si eu sa am pe cap pe altii... fie ei ai mei, ai lui etc... NU, multumesc. prima luna n-a fost grea si asta PT CA AM AVUT LINISTE si am facut noi totul

eu as adauga la ce am scris mai sus inca un aspect.. mereu mi-a fost frica e depresia postnatala iar faptul ca am facut de toate, adica bebe, casa, facultate... m-a tinut destul de ocupata incat sa nu-mi permit asa ceva evident, desi picam de oboseala... si satisfactia a fost pe masura si m-a ferit de ce ma temeam io mai rau

Uneori e bine lateori nu......
La mine a fost mama, venea seara de la servici si pleca dimineata, Ziua eram singurica, sotul la servici.
Si sincera sa fiu, mai bine mama, ca deh, daca ai nervi, cum am avut eu, dupa (mai ales si o durere insuportabila de cap) mama nu se supara si iti permiti, pe cand mama soacra poate nu-i convine, iar tu tb sa te abtii ca sa nu faci certa in familie.....
Dar nu e bine sa stea in permananta cu tine, la un moment dat, la mine eram prea multi in casa (avem doar o garsoniera), era cald, unul spala la baie, altul la bucatarie, zgomot, intrebari de tot felul ,iar eu eram f obosita si nervoasa.....
Chiar daca ma ajutau, as fi preferat sa fiu singura, chiar daca erau toate vraiste.
Plus ca mai vin cu idei genul nu-i face asta copilului (chiar daca tie ti-a zis doctora) su nu-i da cu asta....etc.
E bine sa nu te sufoce sa stea pe capul tau multi, chiar daca-ti fac treaba in casa.
Ar fi bine, daca ar veni ti-ar face curat, ti-ar lasa mancarea facuta apoi te-ar lasa singurica si ar reveni cand ai nevoie sa-l speli, sa iesi putin sa te delectezi la o cosmetica, etc.

carra..eu zic ca te vei descurca singura si cu sotul...nimeni nu se naste parinte si toate devenim mame dupa ce nastem..instinctul se activeaza imediat..
eu aveam 20 de ani cand l-am nascut pe fimiu si am facut totul singura...imi era frica ca ii rup gatul,ca imi scapa din maini,ca nu stiu sa il schimb,etc,etc,etc...pe naiba..am facut de toate cu sotul meu...nu este asa de greu...poti savura si invata totul,ptr ca de aceea ne dorim copii...si este al naibii de frumos,chiar daca ni se pare greu si vb lui katami...eu nu am avut timp de depresie,eram prea ocupata..

flowerpot a scris:

. Soacra-mea se mira cum de imbrac fata in jeans ca pe vremea ei bebe era in scutece pana la un an.

nasa-mea la fel... n-are copii si a ramas la ce era acu 100 de ani. M-a umplut de un teanc de salopete enooormeee, ca pt un copil de 1 an... FARA NICIO CAPSA intre picioare, doar cu cate 2 nasturei pe umar. In primul rand, la varsta aia n-o sa mai imbrac cupilu' in salopete... in al doilea rand, astea fara capse nici cadou n-am cui le face, ca oricine s-ar uita stramb....

Kata, d c sa nu-l imbraci in salopetica la 1 an? Eu am salopete vreo 2-3 si abia astept sa le-mbracam la toamna