Sa divortez?-4

anabella_n a scris:

vanilia a scris:

inseamna ca ar trebui sa divortez inainte de a naste, eu ma gandeam sa divortez prin luna a 7-a ca sa ii cer si pensie alimentara

?i poți cere pensie doar dacă recunoaște copilul ?n acte, altfel n-ai cum

se intenteaza proces de paternitate

WildChild11009 a scris:

Nu o mai dati cu "asa a vrut Dumnezeu/Allah/Buddha". Daca se intampla sa cazi in cap si sa ramai cu cicatrici faciale toata viata, tot asta ziceti? Daca da masina peste persoanele iubite? Daca mor de cancer sau mai stiu eu ce? Lasa-ti dracu' aburelile astea, ca sunt pentru oameni fara discernamant, care nu sunt in stare sa numeasca o cauza si un efect. A ramas gravida pentru ca a mancat-o in palma sa stea langa un asemenea jeg. Nu, nu a vrut nici Dumnezeu, nici Allah, nici Buddha ca ea sa ramana gravida. A vrut ea cand si-a tras-o fara protectie. Si-a facut-o cu mana ei cand a conceput un copil cu... ala. Ca om nu pot sa-i spun. O sa si-o plateasca cu varf si indesat crescand un copil singura sau traumatizandu-l pe viata langa respectivul. Nu are rost sa-i spuneti acum ca a fost voia cuiva. Nu a fost o voie, a fost o greseala. Greseala pentru care o sa plateasca scump si din care cel mai probabil va invata multe si isi va insusi niste calitati absente pana acum.

da' de ce sa "LASA-M" dracu' chestiile astea? tu tot zici ca respecti opinia altora si alegerile lor, dar... vad ca in orice context TOTAL OFFTOPIC o tot dai pe a ta... pe un ton cam agresiv fata de credintele si convingerile altora

si ca sa-ti rasp la intrebari... DA, EVIDENT ca asa as spune... ca tot ce ni se intampla e de la Dumnezeu si cu voia Sa. cu o mica lamurire suplimentara: "voia" asta nu e asa, un capriciu al unui Doamne Doamne cu toane... ci deriva din ACTIUNILE NOASTRE. exista o ordine divina... o incalci... pe barba ta o faci. si o incasezi IN CONSECINTA. nu exista "pedeapsa" sau "vinovati". asa cum ai zis si tu, dar cu alta tenta.. exista doar cauza si efect. raportate la "ceva". acel ceva e ordinea Lui Dumnezeu.


vanilla nu mai sta pana in luna x... vrei sa faci o treaba, fa-o acu, nu o mai lungi si tu, ca o lungeste legea destul...

Ultima oara a fost editat de katami (2010-05-05 08:36:00)

WildChild11009 a scris:

Ai vrea sa omori, sa spargi, sa rupi, sa mori si tu, sa moara toata lumea, ti-ai baga picioarele in religie si asa mai departe.

oamenii sunt diferiti, WildChild. nu toti au firea ta si nu toti reactioneaza atat de wild in fata necazurilor. prin urmare, nu cred ca ai de unde sa stii cum ar reactiona un necunoscut in fata unei drame. nu suntem facuti cu matrita.
scuze de offtopic.

Si uite, anca, daca vrei exemplu concret: bunica mea si-a pierdut un copil cand aceasta era inca mic. I-a murit sotul de ulcer. Acum cativa ani, a pierdut inca un fiu, care a murit de cancer, langa ea. O are si pe mama care e bolnava de o gramada de chestii. Reactia nu o descriu, ca mi-ai spune iar ca nu toata lumea e la fel... dar stii ce a ajuns din ea? O epava de om careia nu ii mai functioneaza nicio rotita cum trebuie si care are tentative de suicid de 2-3 ori pe zi.

N-am zis ca am pierdut eu un copil. Eu doar am avut nesansa sa vad mai multi apropiati pierzandu-i pe ai lor. Ea s-a legat de reactii, ca sunt diferite. Uite ca eu am vazut mai multe reactii pana acum si au fost la fel. Cred ca e destul ca sa trag o concluzie.

Vin si eu cu offtopicul : cele mai multe din "reactii" in zilele noastre sunt invatate prin imitatie, presiunea sociala e atat de mare ca nu ne mai permitem sa reactionam asa cum am putea s-o facem. Vad zilnic la TV cum suntem invatati mai ales sa ne fie frica, sa ne panicam (de cutremur, de una, de alta). Gandeste-te cum ar fi privita o persoana care si-ar pierde un copil si ar sta pur si simplu impietrita de durere, sau s-ar ruga... toata lumea ar judeca-o ca nu urla si nu se tavaleste pe jos, fiindca oamenilor le place spectacolul, asta e adevarul. La moartea bunicului meu mama a trebuit sa se forteze sa planga, desi nu putea, fiindca toata lumea era cu ochii pe ea... astea sunt "reactiile"

același lucru ?l pățesc și eu de c?te ori merg la morm?ntul ei și nu pl?ng pt că nu simt nevoia. același lucru l-am pățit și c?nd am renunțat la doliu după 3 luni și am mai fost acuzată ?ncă o dată, chiar de familia mea, pt că le-am spus că nu vreau să mai merg la cimitir pt că mama nu e acolo, e ?n sufletul și amintirea mea. asta e lumea ?n care trăim, nici familia nu poate ?nțelege anumite lucruri, dar străinii, care cum ai zis tu, heim, au nevoie de spectacol și ies ?n drum sau la geamuri de c?te ori trece un cortegiu funerar pe stradă
gata cu 

Ultima oara a fost editat de anabella_n (2010-05-05 09:37:03)

heimdall a scris:

Vin si eu cu offtopicul : cele mai multe din "reactii" in zilele noastre sunt invatate prin imitatie, presiunea sociala e atat de mare ca nu ne mai permitem sa reactionam asa cum am putea s-o facem. Vad zilnic la TV cum suntem invatati mai ales sa ne fie frica, sa ne panicam (de cutremur, de una, de alta). Gandeste-te cum ar fi privita o persoana care si-ar pierde un copil si ar sta pur si simplu impietrita de durere, sau s-ar ruga... toata lumea ar judeca-o ca nu urla si nu se tavaleste pe jos, fiindca oamenilor le place spectacolul, asta e adevarul. La moartea bunicului meu mama a trebuit sa se forteze sa planga, desi nu putea, fiindca toata lumea era cu ochii pe ea... astea sunt "reactiile"

uite de asta nu particip eu la inmormantarile celor dragi, pentru ca prefer sa mi-i amintesc cum erau cand erau in viata si nu ca pe o bucata decarne intre 4 scanduri...ce ne face sa ii iubim pe cei dragi este sufletul, care o data cu moartea se duce intr-un loc mai bun, nu "invelisul" care ramane aici.