Cum ne educam copiii - simulator de reactii-4

kata ai pus problema f bine, si eu ma lovesc de aceeasi problema..andu arunca tot.jucarii, dvd'ri, carti, castronul cu papa....si nu stiu ce sa fac

sau sa ii lasi intentionat sa isi sparga jucaria preferata (nu neaparat sa o sparga, poti sa-i scoti cateva suruburi, ca sa se dezmenbreze atunci cand o tranteste), in felul asta or sa vada ca daca trantesc cu obiecte acestea se pot strica

sleeping ...esti pe aproape ....

sleeping_beauty a scris:

si daca jucaria preferata e un motunache de plus?

il murdaresti ... adica dupa ce da cu el de pamant ii dai pe maimutoi cu niste fard (sau ceva ce se ia la spalat ) ... si asa se strica jucariile de plus

katami a scris:

sorry da' asta mi se pare o prostie una pt ca "razbunarea" si frustrarile nu educa nimic bun, doi pt ca ei nu au, la varsta asta, notiuni corelative de tipul "actiune-reactiune". pt el faptul ca tranteste si faptul ca i se strica jucaria sunt 2 actiuni independente.

si pt jucariile stricate tot eu sunt de vina, pt ca, in "atotputernicia mea materna", nu "vreau" sa i-o repar cam asa arata rationamentul unui copil pana in 3 ani, centrat pe mama 100%

ally

'

pai nu zice nimeni sa nu-i "repari" jucaria, doar ii arati ca jucaria poate face "buba" , la fel cum poate si el a avut momente cand s-a mai lovit si a facut "buba" si cum l-a durut pe el atunci asa sufera si jucaria .Nu cred ca exista copil de 1 an sa nu-si fi facut vrodata vreo buba (fie ca s-a impiedicat cand invata sa merga, fie in alt mod ce tine stric de copil)
Daca stai si te gandesti ei nu au nici o notiune despre ceea ce poate produce o fapta a lor atunci cand se nasc, asa ca in cazul notiunii de tip "actiune-rectiune" poti sa il ajuti s-o descopere, sa si-o insusesca chiar de la varste mai fragede.
Le:
iar jucaria nu i-o murdaresti in fata lui, ci cumva pe ascuns ... fara ca el sa vada . Astfel el, copilul, sa creada ca in urma trantirii a aparut aceea "buba" pe jucarie

Ultima oara a fost editat de cornflower (2011-02-24 09:55:01)

Kata, si tot o sa mai faca asa. Al meu inca mai face si cand e nervos mai ales.
Daca il cert si ma fac suparata el rade in hohote, i-am dat si peste mana, pe moment s-a potolit apoi o lua de la capat. Ultima solutie a fost sa indepartez din calea lui ce poate tranti si strica sau se poate lovi si daca da cu telefoanele jos i le iau si ii spun ca nu i le mai dau daca face asa.
Mai nasol e cu usile de la mobila la care are o deosebita placere sa le tranteasca. Am observat ca-i place zgomotul acela. Il las in pace si incerc sa nu-l mai las sa intre in bucatarie singur si incui usa.

nici eu nu sunt de acord cu razbunarea

sleeping_beauty a scris:

nici eu nu sunt de acord cu razbunarea

dar intrebarea mea e unde vedeti voi razbunare in postul meu ? ...
nu mai insistati cu razbunarea ca nu a spus nimeni ca dupa ce tranteste cu jucaria( obiectul respectiv) sa incepi   sa o strici (ca implica pictat,trantit, sau mai stiu eu ce)  in fata copilului. ...
Personal cu R. nu am avut probleme cu aruncatul de jucarii, telefoane , etc ... doar 2-3 zile am avut probleme cu aruncatul canilor, situatie care s-a rezolvat atunci cand a aruncat cu o cana si acesta s-a spart (era si una dintre canitele favorite) astfel  mandrul meu a realizat ca daca arunca cu ceva acel obiect s-a putea strica

eu am fost intr-o situatie asemanatoare si desi ai mei au incercat "sa-mi spele creierul" si acum imi aduc aminte

ieri eram cu al meu la cumparaturi si intrasem intr-un magazin de animale sa cumpar mancare pentru pisici
In timp ce eu eram cu vanzatorul la raion au intrat 3 mame cu 3 copii, 2 fete si un baiat, de vreo 9-10 ani. Discutia a pornit de la faptul ca cei trei copii , inclusiv baiatul, aveau cercei in urechi, iar mamele in buza, spranceana etc
Al meu zicea ca el nu ar fi de acord ca baiatul lui sa aiba cercel in ureche, eu, rebela in adolescenta, imi aduc foarte bine aminte cat am, suferit ca ai mei nu mi-au dat voie sa imi fac o a doua gaura in ureche si pana la urma am facut-o pe ascuns si i-am pus in fata faptului implinit, asa ca tind sa cred ca i-as da voie. Al meu nu ca el n-ar fi de acord.

Argumentele lui :
- nu e ok sa il incurajezi sa gandeasca in spirit de turma (in sensul de "Toata lumea are vreau si eu")
- nu si-ar dori ca viitoarea odrasla sa faca parte dintr-un grup adept al piercingurilor (aici deja vorbeam nu numai de cercei in ureche cat si in limba, spranceana, sfarcuri etc)

Argumentele mele :
- trebuie sa ii dai libertate copilului sa decida asupra corpului lui, pana la urma daca zici nu o poate face la fel de bine pe ascuns si in cine stie ce loc insalubru si sa se aleaga si cu niste infectii la pachet cu cercelul
- atata timp cat nu il influenteaza dorinta asta, in sensul ca nu ii afecteaza rezultateele scolare, comportamentul de acasa, i-as da voie
- tind sa fiu de acord cu Mr. in privinta cerceilor in limba, spranceana etc pentru ca stiu cam ce tip de persoane practica astfel de obiceiuri si nu stiu daca mi-as dori ca viitorul copil sa se simta "integrat" intr-un astfel de grup

Voi ce ziceti?