Mame agresive

aoleu, pt mine asta se cheama topic de barfit si varsat ofurile

ce parere am? ca asemenea fiinte, cum zici, n-ar trebui sa poata face copii

cat despre titlul topicului... sunt multe de zis. copiii sunt subiectul multor actiuni agresive... si nu ma refer doar la agresivitate fizica, la fel cum, din pacate, nu ma refer doar la parinti drogati sau bolnavi psihic. agresivitatea o vad zilnic, manifestata din plin, in parcuri, la locurile de joaca, pe strada etc... si are drept subiecti copii din familiile cele mai "bune" si mai cu pretentii posibil in momentul in care un adult, un parinte, isi trateaza copilul ca pe o "marioneta" fara sentimente, fara ganduri si dorinte proprii, ca pe o jucarie, ca pe ceva inferior ce trebuie doar controlat.... atunci copilul ala e agresat... si, uneori, o astfel de agresiune doare la fel sa, chiar, mai tare decat cea fizica. in momentul in care vad (si nu e uun caz, sunt cu zecile) un copil plin de viata catalogat drept "esti rau, esti obraznic" (eventual cu varianta moralizatoare "uita-te la x sau y ce cuminte e"), pt ca a "indraznit" sa treaca de pe asfalt pe pamant in joaca, pt ca vorbeste tare sau nu sta drepti la prima "comanda".... cand aud "esti mare, nu ai voie sa plangi"... cand vad o fetita catarandu-se cu real talent pe niste bare la un loc de joaca, pt ca mama sa o apostrofeze: "da-te jos, acolo e loc de joaca pt baieti".... cand vezi cum copilul isi doreste sa exploreze, sa-si descopere si sa-si depaseasca limitele, dar e ingradit de un parinte sau un bunic mereu cu gura pe el: "pune-ti haina, ai sa racesti", "nu te urca, ai sa cazi", "vaaai, cum sa stea, doamna, pe jos, e rece pamantul" "scoate din gura aia imediat, e cah/caca", "nu ai voie sa atingi apa, daca te prind te duc acasa si nu mai iesi o saptamana".... exemplele pot continua la nesfarsit

ei, nu stiu voi, dar pe mine, cand vad (si nah, merg in parc zilnic, deci vad zilnic) faze de astea.... mi se rupe inima. Am avut parte de parinti patologic de grijulii... si tot ce pot spune e ca e MULT (dar MULT) mai bine pt copil sa mai ia o zbranca de pamant, sa mai traga un frig sau sa ajunga acasa murdar din cap pana in picioare (dar cuuuum, asa ceva e inadmisibil, mama s-ar simti ATAT de jenata, va dati seama, toata strada se va uita la ea, cat e de dezinteresata de isi lasa copilul asa murdar ).... decat sa MUTILEZI PSIHOLOGIC un copil, agresandu-i, clipa de clipa, dorinta de afirmare. Va ramane cu sechele pe viata.... nu, o racelaa nu lasa atatea urme Eu una nici acum, la 25 de ani, nu suport sa o aud pe mama spunandu-mi "fa aia" sau "ailalta". Efectiv fac alergie, pot sa-mi doresc chestia aia, instantaneu, prin faptul ca a venit "comanda", o refuz categoric, ma inchid si plec. Constientizez ca nu e ok, dar... blocajul e mai puternic decat mine, cel putin momentan.

NU faceti asta cu copiii vostri. NU incercati sa traiti voi viata pt ei, agresandu-le libertatea, stima de sine si increderea. Voi o aveti pe a voastra.,... ei au propriile dorinte si nevoi... si, mai ales, repet, au propriile limite de depasit. Una e sa aiba "pe cine se baza" si sa stie asta, e o etapa f importanta in dezvoltarea lor... dar alta e ca acel sprijin sa devina posesivitate.

Inainte de a trata un copil (fie el si de o zi) intr-un anume fel, opriti-va o clipa si ganditi-va: MIE mi-ar placea sa mi se faca asta? daca nu... ganditi-va a doua oara daca e cu adevarat NECESAR sa faceti ce aveati de gand cu copilul. 

Pt a nu fi mame agresive... haideti sa incepem prin a acorda copiilor nostri RESPECT. Ca, din el, sa derive acea IUBIRE neconditionata, reala, care nu incorseteaza...

sunt parinti violenti la orice pas numai ca nu ne dam seama sau nu ii observam mereu...recunosc ca am momente cand ma apca si pe mine nervii ca nu ma inteleg cu ei, dar ce sa fac? sa ma descarc pe ei...i-am facut ca sa-i distrug? nu pot asa ceva...ma duc in camera cealalta (asta daca sunt in casa, pt ca afara nu ma probl cu ei) trag aer in piept si ma calmez 
eu sunt genul care imi las copii sa umble pe jos, chiar daca se murdaresc, darius cel putin are un obicei, sa "curete" aleile din parc...le sterge cu hainele, am zis ca ne luam norma la curatenie ...iar clarisa "spala" bancile  ...ajung acasa cu ei murdari, dar ce sa le fac, doar nu pot sa-i tin in cutie, sunt copii si treb sa se joace...mai sunt intrebata "nu ti-e frica sa-ti lasi copii pe jos? daca iau ceva, se imbolnavesc, fac diaree si febra?"....daca fac asta e, nu-i pot tine in carut precum animalele, sunt copii si ei treb sa se joace...kata copii au nevoie si de indrumarea parintilor, ei ink nu stiu ce e bine si rau, iar asta e datoria noastra, nu zic sa-i "obligam", dar le putem explica, arata variantele, iar ei sa aleaga....eu de acum incerc sa-mi las copii sa se descurce (daca pot spune asa)....clarisa zilele trecute era in pat si si-a prins piciorul intr-o bara de la pat, primul impuls a fost sa o ajut, dar apoi am zis sa vada daca poate singura...si a putut...pana acum 1 luna se innecau cu biscuti cand mancau pt ca nu stiau, dar acum mananca fara probleme...sotul meu se sperie cand vede ca au rupt o bucatica mai mare, pleaca de lg mine  ... dar eu ii las, ii supraveghez si nu au probl...ideea e ca trebuie sa ii impulsionam pe copii, sa aiba incredere in ei, sa simta ca suntem lg ei daca au probleme, dar sa se descurce incet incet singuri

fleurette a scris:

sunt parinti violenti la orice pas numai ca nu ne dam seama sau nu ii observam mereu...recunosc ca am momente cand ma apca si pe mine nervii ca nu ma inteleg cu ei, dar ce sa fac? sa ma descarc pe ei...i-am facut ca sa-i distrug? nu pot asa ceva...ma duc in camera cealalta (asta daca sunt in casa, pt ca afara nu ma probl cu ei) trag aer in piept si ma calmez 
eu sunt genul care imi las copii sa umble pe jos, chiar daca se murdaresc, darius cel putin are un obicei, sa "curete" aleile din parc...le sterge cu hainele, am zis ca ne luam norma la curatenie ...iar clarisa "spala" bancile  ...ajung acasa cu ei murdari, dar ce sa le fac, doar nu pot sa-i tin in cutie, sunt copii si treb sa se joace...mai sunt intrebata "nu ti-e frica sa-ti lasi copii pe jos? daca iau ceva, se imbolnavesc, fac diaree si febra?"....daca fac asta e, nu-i pot tine in carut precum animalele, sunt copii si ei treb sa se joace...kata copii au nevoie si de indrumarea parintilor, ei ink nu stiu ce e bine si rau, iar asta e datoria noastra, nu zic sa-i "obligam", dar le putem explica, arata variantele, iar ei sa aleaga....eu de acum incerc sa-mi las copii sa se descurce (daca pot spune asa)....clarisa zilele trecute era in pat si si-a prins piciorul intr-o bara de la pat, primul impuls a fost sa o ajut, dar apoi am zis sa vada daca poate singura...si a putut...pana acum 1 luna se innecau cu biscuti cand mancau pt ca nu stiau, dar acum mananca fara probleme...sotul meu se sperie cand vede ca au rupt o bucatica mai mare, pleaca de lg mine  ... dar eu ii las, ii supraveghez si nu au probl...ideea e ca trebuie sa ii impulsionam pe copii, sa aiba incredere in ei, sa simta ca suntem lg ei daca au probleme, dar sa se descurce incet incet singuri

cate dreptate poti avea...cati ani au copilasii tai?

Urata faza cu baietelul, mai ales ca avea vreo 2 ani. Eu m-as fi dus la ea si i-as fi nzis cateva, cred ca as fi luat copilul in brate ca sigur avea nevoie de afectiune. Daca copilul nu vrea in brate lasa-l sa mearga cum vrea el.
Si eu ma enervez pe al meu, ii mai dau cu palma peste pampers, dar el rade , ia diverse gunoaie de pe jos si le duce la gura (mucuri de tigari, frunze, servetele, dopuri de la sticla, etc), i-am mai dat peste manuta si peste gurita (usor bineinteles) ca sa inteleaga ca nu are voie. Consecinta a fost ca el crede ca ma joc cu el si tine gura cascata ca sa-i dau peste ea si el sa faca "aaaaa".
Nici nu-l pot lasa sa le bage in gura, le iau le ascund, dar s-a prins si incepe sa le caute.
Astazi deschidea sertarul, eu ii ziceam sa vina la mine , buba, si-a prins degetele si cu toate ca mi-era mila de el, l-am lasat sa planga si sper sa se invete minte sa nu se mai duca (pana cand le sigilez eu). Bineinteles ca dupa 1 min max a tacut si a plecat la jucariile lui.
Cand plec de la copiii din fata blocului iese cu scandal, asa ca il iau usor, pana la intrare in bloc, deschidem usa, intram pe hol si apoi urcam scarile, lasam jos: carut, jucarii, etc). Apoi ma intorc dupa ele.....ce sa fac, decat sa urle, sa ma apuc sa-l smucesc ca sa-l imobilizez.
Si al meu sta pe jos, merge de-a busilea pe trotoar, se apleaca la toate rotile de masina, baga degetele peste tot de iese cu ele negre de zici ca l-am facut mecanic auto, scrie cu creta, sterge scarile din fata blocului, se duce la copaci si ii cojeste....asta e, la inceput ma enervam si vroiam sa-l opresc, dar am vazut ca nu vrea si tipa ,l-am lasat in pace, il mai sterg cu servetele umede, evit sa bage mana in gura cand e f murdar, daca vad ca o duce la gura il opresc si nu zice nimic, ii dau de lucru sa traga dupa el vreo masinuta.

Am vazut si eu anul trecut o mama cu un baietel de 2-3 ani, se intalnise cu alta mamica si cel mic probabil nu era f sociabil ca plangea sa plece si a inceput sa tipe la el, sa-l bata si spunea ca e un salbatic. Oare cine a fost de vina ca e copilul asa?
Nu e socialbil pt ca parintii nu la-u invatat, la-u tinut numai pt ei. Am mai vazut eu mamici care stau singuire cu copii deoparte de alte mamici ca ba sunt copii bolnavi si se imbolnavesc unul de la altul, ba ca se iau la bataie si-l imbrancesc pe al lor, etc...

kata, eu copil fiind nu mi-am permis asemenea scene, acuma fiecare cum crede. Eu cand m-am dat cu fundu` de pamant m-a lasat mama acolo, a doua oara cu siguranta n-am mai facut figuri

nu sunt de acord cu bataia sub nici o forma, dar nici cu a face pe placul copilului mereu, trebuie sa inteleaga si el ca nu se poate. Daca copilul vrea ciocolata si tu nu ai bani sa ii iei ciocolata aia si ii explici frumos ca mami nu are bani acumj si ala se da cu curu` de pamant ca vrea ciocolata ce faci? Fata unei prietene are 2 ani si jumatate si intelege foarte bine cand ii spune mama-sa ca nu are bani si ca ii cumpara cand va avea...eu zic ca un copil de 3-4 ani cum a descris baby pink situatia ar trebui sa aibe un pic de dicernamant...bineinteles daca tu ca mama ai fost in stare sa il educi in sensul asta

vedem si noi situatii destea in fiecare zi,ex:nasa baiatului meu are un baiat de 2 ani,la fiecare gest care il face copilul si ea ii spune ca nu are voie daca nu asculta bietul copil mananca bataie,  si de multe ori l-am luat in brate eu ca plangea si ea a zis ca fiecare isi creste copilul cum vrea,sa il las in pace sa am grija de copilul meu:supa: eu nu as face asta niciodata ce poate intelege un copil de varsta lui daca tipi la el si il bati?eu il iau din locul respectiv distragandu-i atentia cu jucarii sau aratandu-i alte lucruri si pleaca din locul acela.

sunt situatii cand se strang multe, nervi de la munca, oboseala de acasa,eventual discutii cu sotul sau parintii, iar copii simt tensiunea si sunt nervosi si agitati...eu am observat la ai mei, daca eu sunt iritata incep si ei sa fie. ...asa ca treb sa ma linistesc eu, sa fiu relaxata cand sunt cu ei...darius ma ciupeste pana nu mai poate sau ma zgarie, ii dau peste mana si ii spun ca nu-i frumos si ma doare, dar vb ta juli el crede ca ma joc si incepe sa rada...iti dai seama ca uneori ma face si pe mine sa rad 

momentan nu pot sa spun cum va fi peste 2 ani, dar in mom de fata ma inteleg cu ei si nu treb sa-i amenint pt ca sunt mici, darius mai are momente cand face crize...da din picioare si din maini de suparare, dar m-am prins exact cum si de ce...pt ca ii e somn sau vrea o jucarie pe care o are sor-sa  ....clarisa in schimb nu face nici un fel de crize, doar cand aude muzica si vrea sa o dansez, dar daca nu o iau la dans ii trece, adk nu pot spune ca e ceva ingrozitor

eu am vazut multe certuri la mine in casa, tatal meu ne pedepsea mult si ne facea vanatai pe fund cu cureaua de armata  ...aveam oroare cand ridica mana, ma feream pt ca imi luasem multe palme peste cap...nu vreau sa aj la fel copii mei, mi-e teama de asa ceva...vreau sa pot si sa lupt cu nervii mei, copii nu au de ce sa sufere frustrarile noastre...copii cresc asa cum ii educam noi, nu isi fac ei sg un tipar...daca ei vad in casa intelegere, armonie si veselie, la fel vor fi si ei...poate gresesc asa cum vad eu, dar mie asa imi pare ca treb crescut un copil...intr-o casa cu veselie si intelegere 

Sunt si situatii tragico-comice...eu o sa fiu "scurta"si o sa va expun una...acum cativa ani veneam de la liceu cu un vecin...nu eram noi extraordinar de mari dar nu mai eram nici niste copii...eram pe undeva prin a 10 a, a 11 a...si cum veneam noi spre casa, in fata noastra, o bunica isi batea nepotul cu o umbrela de aia mare, mare...noi ne-am oprit si ne-am luat de ea: "ce ai femeie?! ce bati copilul asa? l-ai facut dumneata?intelegi dumneata cat il doare?"...eu si vecinu' ne completam perfect si ii caram numai intrebari din astea...si ce credeti?...ne-am luat-o si noi 

Ultima oara a fost editat de x_ynna (2010-08-03 19:24:36)

mnah lumi...macar a scapat copilasul