Avort-3

e greu dar decat sa-l nenorocesti...sau sa-l cresti singura...ce iti poate confirma k peste 2 ani mai esti cu e mai ales daca nu il cunosti decat de 6-10 luni:(e foarte greu si nici nu va dati seama cat ne chinuie dar....ce sa facem??

lucky777 a scris:

Ianna, poate ca-ti vei salva viitorul insa...iti vei rupe/distruge sufletul. Asa ceva nu se sterge niciodata din sufletul si gandul unei femei. Crede-ma.
Decizia iti apartine in totalitate. Esti stapana pe viata ta, dar tu trebuie sa decizi, nimeni altcineva in locul tau.     

Nu ca imi distrug sufletu,pt ca imi e distrus deja stiind ca imi voi omori primul copil.Plang,plang,plang si acuma cand scriu plang dar sper ca timpul sa imi vindece ranile sufletului.

ianna17 a scris:

lucky777 a scris:

Ianna, poate ca-ti vei salva viitorul insa...iti vei rupe/distruge sufletul. Asa ceva nu se sterge niciodata din sufletul si gandul unei femei. Crede-ma.
Decizia iti apartine in totalitate. Esti stapana pe viata ta, dar tu trebuie sa decizi, nimeni altcineva in locul tau.     

Nu ca imi distrug sufletu,pt ca imi e distrus deja stiind ca imi voi omori primul copil.Plang,plang,plang si acuma cand scriu plang dar sper ca timpul sa imi vindece ranile sufletului.

Ba da. Se sterge din sufletul, mintea unei femei. Daca este mai mult rationala decat sentimentala.

Un bun exemplu este mama mea: a avortat dupa ce m-a avut pe mine din considerente financiare. A regretat, dar a trecut imediat peste.

A se intelege, nu critic pe nimeni, dar avortul este o problema care la noi inca tine de religie si moralitate. Si multe femei aleg sa tina un copil +/- nedorit doar ca sa nu cada in aceste domenii.

A alege daca tii un copil sau nu trebuie sa depinda de multi factori, nu doar de ideea ca "e de la Dumnezeu si asa e bine".

Ultima oara a fost editat de AyraBlack (2010-08-05 17:38:14)

nu am ramas niciodata insarcinata dar daca as ramane nu as putea sa ma bucur pe deplin de aceasta fericire daca nu as fi casatorita.daca nu as depinde financiar de parintii mei si as locuii singura l-as pastra ptr ca as avea ce sa-i ofer fara sa cer ajutorul cuiva.nu mi-ar pasa ca as fi etichetata de lume ca fiind mama singura poate m-ar durea faptul k lumea ii rea si ca mi-ar eticheta copilul bastard.e un cuvant dur dar lumea nu gandeste asa.sunt deacord cu avortul din cauza mentalitatii lumii dar si din cauza faptului k poate nu as avea sa-i ofer o viata minunata,nu sunt deacord cu adoptia deoarece nu as vrea sa sufar atat eu dar cat si el.mai bine sufar o luna ,1 an ca mi-am ucis copilul dar nu sufar toata viata ca l-am alungat de langa mine si ca am fost o lasa ca nu l-am pastrat langa mine.spun asta deoarece eu nu am copii dar faptul ca mi-am crescut nepotelul m-a facut sa vad in alt mod viata si sa cunosc bucuria prin ochii lui,iar acum k a plecat mi-e ff greu desi lui ii este bn langa parintii lui.asa ca niciodata nu l-as da spre adoptie,nu sunt inumana dar mai bn il avortez.

x_ynna a scris:

Dar nu vorbim aici de Dumnezeu...am zis...accept ideea unui avort in cazul in care stiu sigur ca acel copil se naste bolnav...un sindrom, o malformatie si atunci nu vad rostul chinului...deci nu e vorba de Dumnezeu...ci de ceea ce inseamna a face un avort, adica ai refuza respectivului copil sansa de a-si incerca norocul in viata asta...nimeni nu stie care o sa ii fie norocul si ce o sa poata realiza in viata asta...lui nimeni nu ii cere parerea si i se refuza din start orice alternativa...

nici eu nu sunt de acord cu adoptia...

deacord cu tine,nici eu nu l-as pastra daca ar avea vreo malformatie ptr ca l-as priva de fericire si crede-ma ca ptr un copil as fi instare demulte

Nu ma bag in discutia " a face sa a nu face avort" ci am o anumita uimire : vi se pare mai uman sa omoram copii prin avort decat sa-i dam in adoptie?

x_ynna a scris:

No smart...no way...eu merg pe ideea...daca ai inceput sa faci sex inseamna ca esti/ar trebui sa fii suficient de matur incat sa iti asumi riscurile pe care le implica si nu doar placerea...daca e sa ramai, pentru binele lui alegi sa nu faci avort, cu alte cuvinte sa nu il omori...si pentru binele tau alegi sa nu il dai spre adoptie...toata lumea cred ca se teme de o adoptie...ii e teama ca peste ani o sa dea cu ochii de copilul acela pa strada si nu o sa stie ca e al ei si mereu o sa traiesti cu dorinta de al lua inapoi...nu e bine...

Ai dreptate!

si eu sunt de acord cu toate parerile anti-avort expuse aici... cu toate argumentele. si nu as fae asta decat daca mi-ar spune 10 dr ca va muri in prima zi de viata. altfel l-as tine, indiferent de situatie.

iar a face asta fara sa vrei, numai pt ca iti impun altii... mi se pare dubla prostie exista organizatii antiavort care sprijina fete in situatia ta, ianna (prin iasi sunt pe strazi afise cu asa ceva)... te poti adresa lor... plus ca daca esti eleva acum iei indemnizatie pt cresterea copilului... nu e mult, dar nici nimic nu e..... se descurca si altii din banii aia... gandeste-te bine... iti intemeiezi "viitorul luminos" pe ura (fata de mama, cel mai grav) si omor (al copilului tau, cel mia grav) nu-ti spun asta cu rautate, ci cu... multa tristete. valabil si pt celelalte fete in situatia asta....

si daca fugi de acasa ce faci?unde te duci?
trebuie sa te gandesti si la viitor..copilul ala unde o sa stea?din ce o sa il cresti?nu e asa usor..

Citesc si ma cutremur...cata sustinere pro-avort cu argumente solide si exemple pot sa aduca unele dintre voi... Fetelor, multe dintre voi vorbiti -din auzite-, experienta unui avort insa e mult mai traumatizanta si va fi resimtita in timp. Bineanteles asta tine si de structura sufleteasca a celei impicate, de factorul social, de educatie, etc.
Si dupa cum ati remarcat, nu vorbim aici de religie, de Dumnezeu.

Katami, Ynna, Blue, Smart va admir pentru maturitatea in gandire.