Nu ma iubeste...renunt?-8

bravo, roxi30, esti pe drumul cel bun, al vindecarii de el...

iris2 a scris:

bravo, roxi30, esti pe drumul cel bun, al vindecarii de el...

Ma bucur sa aud asta..inseamna ca am facut un progres credeam ca nu o sa reusesc

Sa va spun si eu povestea mea? O sa o spun, ca prea ma macina si nu ctiu ce sa cred...ma gandesc ca parerile voastre o sa ma ajute, sper. Am avut o relatie la distanta timp de un an de zile, fix un an de zile as putea spune pt ca in jurul aceleiasi date a avut loc o cearta intre noi foarte urata in care m-a acuzat de multe lucruri si mi-a spus multe cuvinte urate pe care nu le meritam. Ca sa-mi treca totul si sa iau odecizie cat mai corecta am plecat acasa sambata si l-am lasat singur intr-un oras nou(orasul unde sunt la facultate), el venind aici de la 3000 de km numai pt mine. Am vorbit in aceea seara, iar in urma discutiei mi-am dat seama ca nu intelege cat de distructiv poate fi pt noi defectul lui, si anume gelozia, care il face sa nu mai gandeasca normal uneori. L-am sunat duminica dimineata si i-am spus ca nu mai vreau sa continui relatia si ca as vrea sa mai vorbim din cand in cand, pt ca in ciuda tuturor celor intamplate eu il iubesc si nu pot sta fara sa stiu nimic de el. In final peste 2 zile a plecat si nici macar un telefon de ramas bun nu a dat. Am mai avut cateva discutii pe mess, iar intr-una din ele el a incercat sa reinvie ceea ce fusese iar eu nu mai vroiam sa trimit sms din 15 in 15 min, sa dau mereu explicatii si tot ceea ce facusem inainte. Am vrut sa fiu egoista, inainte dadusem totul si nu fusese bine, acum m-am mentinut pe pozitii. Cand a vazut ca nu poate face nimic ca lucrurile sa revina la ce fusese inainte a trecut la tot felul de jigniri si injurii. I-am spus si eu ce m-a nemultumit, dar nu in modalitatea aceea urata si ne-am dat ignore unul altuia. Asta s-a intamplat in  urma cu aproximativ 2 saptamani. In acest timp o prietena foarte buna m-a ajutat sa trec peste, faptul ca am fost ocupata cu scoala si am iesit mai mereu dar si faptul ca mi-am impus nu l-am mai cautat deloc pana cand in aceasta sambata am fost la o petrecere unde nu cunoasteam decat sarbatorita si melodiile romantice au reusit sa ma faca sa renunt la planul de a fi indiferenta. Nu puteam sa cred ca dupa atata timp in care impartisem multe se comporta asa, ca a uitat totul asa usor. Ajunsa acasa, pe la 4 dimineata am avut un schimb de sms-uri cu el prin care i-am spus ca vroiam sa vad ce mai face si ca vreau sa adorm el spunandu-mi somn usor (felul cum  mi-a raspuns la mesaje mi-a spus ca a fost nervos ca l-am cautat). A doua zi trebuia sa vin din nou in orasul de adoptie pe un drum pe care il fac in 6 ore in care am ascultat muzica si tot felul de melodii care nu erau potrivite pt mine in acea situatie iar seara trebuia sa merg la o alta petrecere si mi-am pus in cap sa-l sun, sa vad cum e starea lui, iar daca nu-mi raspunde sa nu-l mai caut niciodata. Zis si facut. L-am sunat de 2 ori, nu mi-a raspuns i-am trimis un sms si am plecat la petrecere. Cand sa ies din club, imi suna telefonul, credeam ca e mama, imi pierdusem speranta ca ar putea suna, dar totusi era el. Am vorbit multe cand am ajuns acasa, i-am spus durerile mele, ca doar ale lui si acum imi rasuna uneori in urechi si ma dor iar la sfarsitul conversatiei i-am spus ca nu mai vreau o relatie la distanta nici cu el nici cu altcineva, ca odata cu relatia noastra eu am trait o trauma psihica dar si una sentimentala si ca vreau sa trec peste ele inainte de a incepe o noua relatie, lucru care imi va lua timp pt ca nu cred ca voi gasi pe cineva cu maturitatea si rabdarea necesara sa ma ajute sa trec peste si i-am mai spus ce as vrea schimbat la el daca cumva in  viitoar o sa mai fim impreuna si de asemenea ca daca o sa fim impreuna, la prima gresala care nu mi se pare ok o sa intorc spatele cu indiferenta, fara urma de regret. In discutiile ulterioare avute pe mess mi-am dat seama ca ma vrea inapoi si ca intelege unde si cat a gresit. Cred lucrul acesta pt ca acum l-am vazut resemnat cand mi-a spus ca acum trebuie sa treca prin toate singur, ca eu nu mai sunt dispusa sa il ajut asa cum faceam inainte si nici nu mi-a cerut asta. Eu cred ca asta este un pas important. In momentul in care mi-a spus ca planuieste dupa o perioada sa vina in tara si sa se mute in orasul meu de adoptie i-am spus ca eu nu ma voi muta impreuna cu el, chit ca vom avem o relatie (el doar pt mine ar veni aici, nu are nicio legatura cu locul) si mi-a dat de inteles ca nici nu-mi cere asta. Am ramas doar la impartasit pareri ca intre prieteni pe mess cand ne gasim si ulterior om vedea cum evolueaza lucrurile. A zis ca de data asta si-a pus toata increderea in mine si ca singurul lucru care mi-l cere e sa nu-mi caut pe altcineva. I-am zis ca daca nu ma suna in noaptea aia (era ceasul 2) eu nu-l mai cautam niciodata si mi-a zis ca si-a dat seama de asta. De aici deduc ca mai vrioa o sansa dar ca era prea orgolios sa o ceara si ca in tot timpul asta si-a dat seama cu adevarat unde a gresit in trecut. Ce sa cred? Sa cred ca o sa fie bine? Sa cred ca ma iubeste si ca este cu adevarat dispus sa se schimbe? Imi cer scuze daca v0am plictisei, am scris destul de mult...

Ultima oara a fost editat de kæreste (2011-03-23 13:59:01)

Am de gand sa-l las sa vad ce v-a face, sunt curioasa de cum va evolua si in functie de asta o sa actionez si eu. Oricum e ultima sansa pe care o mai primeste. M-am gandit de multe ori la ce-mi spui tu dar sentimentul e mai puternic decat ratiunea. Intr-un fel sunt impacata ca am vb cu el si data viitoare cand o sa fie urmatoarea dezamagire (sper sa nu fie, dar nu se stie niciodata...) o sa ma lupt cu mine sa nu-mi mai pese. E un om pe care in cida tuturor celor intamplate inca il iubesc si vreau sa incerc totul. Am postat aici pt a cunoaste si parerile altora care au trecut prin situatii asemanatoare si a vedea daca exista posibilitatea unei relatii bune desi cei doi au trecut prin multe greutati din acest punct de vedere.

Summer asta m-am gandit si eu, sa mai astept un timp sa vad cum evolueaza lucrurile. In discutia de duminica noaptea pe care am avut-o, a fost pur prieteneste si mi-a zis ca in momentul ala era foarte furios si ca a spus la nervi, ca a vrut sa ma supere si intr-un fel mi-a spus ca nici el nu crede ce a zis (nu mai tin minte exact cuvintele lui, ca se cam eschiva sa-mi spuna asta, dat fiind ca e orgolios...). Relatia da, a fost frumoasa, problema noastra cea mai problematica, ca sa zic asa, a fost distanta de aici venind si neincrederea si gelozia lui. In putinul timp pe care l-am petrecut impreuna gelozia nu s-a aratat a fi o problema. Dat fiind faptul ca am reusit sa supravietuim un an de zile la distanta, ceea ce nu e deloc usor, da, as putea sa spun ca ne leaga niste sentimente puternice. Sper sa fie bine

Serviciul ii permitea si ii perimte sa vina acasa odata la 6-8 saptamani si sa stea o saptamana, dar deocamdata nu vreau sa vina. O sa astept si poate o sa vina de tot, sper 150 k m ii faci in 2 ore si daca iti vine de nervi te urci in masina si ii dai cu polonicul in cap dar la 3000 de km faci 6 ore cu avionul si asa stai acasa si-ti faci idei.. Nah... acum sper sa fie bine 

kaereste, asculta si inima dar si mintea. Sa nu ai de suferit mai mult  odata cu trecerea timpului 

Fetele Multumesc pt raspunsuri. O sa astept sa vad ce o sa se intample mai departe.

inainte cu capul sus fetele 

ce varsta aveti?