Apreciere din partea partenerului

hehe parca e mama scuze emilya
mai eu una sunt obsedata de curatenie dar... nici eu nu imi spal vasele imediat dupa sau nu imi duc cana decat cand imi aduc aminte
cred ca tine si de cum esti invatat acasa, daca el a avut o mama care facea totul pe loc, s-a obisnuit asa.
dar nu vad de ce sa va certati din cauza asta..el nu-si lasa niciodata sosetele imprastiate pe undeva sau pantofii ne la locul lor?

dezvolta si tu manie cu hainele atunci, ia-te de el cand le lasa imprastiate, sa vada cum este. daca tine la tine, nu o sa faca scandal mereu din toate prostiile. da-o incolo de cana ca nu se impiedica nimeni de ea...

puteti face mici "compromisuri", dar ar fi bine sa incepeti treptat sa va acceptati unul pe celalat. el trebuie sa te vada asa cum esti, nu sa incerce sa te schimbe. la fel si tu vis-a-vis de el (ceea ce am inteles ca si faci). diferentele astea trebuie discutate cand sunteti amandoi calmi si sa ajungeti la o rezolvare: ori el nu se mai leaga de cana ta, ori tu te angajezi sa o speli. cu timpul, va veti obisnui cu faptul ca o cana lasata murdara pe mai tarziu sau niste haine aruncate pe pat fac parte din natura celuilalt, natura care ori va place si puteti trai cu ea, ori nu. totul e sa nu va va scoateti ochii din asta, ca nu rezolvati nimic cu cearta. discutati calm si gasiti impreuna o solutie care sa va multumeasca pe amandoi.

multumesc pentru sfaturi fetelor, inteleg ca pe el il deranjeaza cana mea (vorba vine acum) si pe mine m-au deranjat niste lucruri la inceput, le-am zis, a inceput sa le faca (sau sa nu le mai faca, dupa caz) insa v-am zis cateodata parca dinadins vede numai lucrurile rele si pe alea bune nu le baga in seama

trebuie sa invatati sa traiti unul cu celalalt si sa incercati sa va schimbati sau acceptati.
fara compromisuri din partea la amandoi,nu puteti trai impreuna fara sa iasa scantei.
eu cred ca el se asteapta ca tu(fiind femeie,mna...) sa fii mult mai calculata si ordonata.
nu sunt chestii grave..mie chiar imi vine sa zambesc cand citesc..perca sunt eu cu fiul meu..cand ma duc dupa el si incep sa iau cana de la PC,farfuria din care a mancat si care zace pe caietul meu..hanoracul din fotoliu si blugii din pat...

anca ce e drept nu sunt prea marinimoasa cu laudele, mai degraba zgarcita...da ii mai zic mai ales cand ma surprinde cu ceva

sincer si mie mi se par infantile discutiile astea....imi duc cana in bucatarie cand am chef si cu asta basta, daca nu-i convine n-are decat sa o duca el
daca si astea mai sunt probleme....

Emy, e primul baiat cu care locuiesti?

nu il lasa sa "ii creasca coarnele"
sa faca si el chestii prin casa, sau are pretentia sa faci tu tot, ca "asta e treaba ta"?
reprosurile cel putin mie mi se pare ca nu aduc nimic bun in relatie, e ca si cum partenerul nu te ia asa cum esti, ci vrea sa te schimbe in functie de comoditatea si bunul lui plac. ar trebui sa existe o comunicare neincrancenata ca sa zic asa si sa se straduiasca sa iti inteleaga punctul de vedere (punandu-te pe tine pe primul loc, ca asta ar trebui sa faca daca te iubeste). daca are dificultati si trebuie "ajutat" sa te aprecieze, ar trebui impuse niste reguli, chiar pe hartie, nu e nimic de ras.
comunicare, straduinta zi de zi, dar si "sa lase de la el" fiecare.

Ultima oara a fost editat de orangina123 (2011-02-18 11:06:17)