Strainatatea

Eu m-am gandit de f multe ori sa plec,insa m-au oprit 2idei:
-nesiguranta. Mai exact,nu pot fii sigura de ce voi gasi acolo,chiar daca am prieteni si rude,si imi promit tot felul de chestii,si sunt constienta ca intr-adevar ma vor ajuta,nu am siguranta aceea ca  voi avea un job permanent,bine platit. Nu am siguranta ca o voi duce mai bine acolo decat aici,oricat ar spune unul si altul.
-acomodarea. Mi-ar fii teribil de greu sa plec undeva unde nu cunosc atat de multe lucruri din cte cunosc aici,mi-ar fii greu sa oa iau de la inceput in alta parte.

Ok, hai ca iti zic eu.
Mie nu-mi place la noi in tara. Asa, per ansamblu. Nu ma identific prea mult cu cultura noastra, cu obiceiurile noastre, nu-mi place societatea noastra in general.
Si totusi sunt aici desi sa zicem ca as fi putut sa plec de tot daca chiar voiam. Ca n-am plecat din diferite motive e partea a doua.
Important e ca am avut ocazia de la locui in strainatate de cateva ori pt perioade mai mari decat o saptamana (cum e in concediu de ex.) si m-am cam lecuit de plecat in mare parte din cauza reputatiei foarte proaste pe care o avem (ma refer aici in Europa) si cu care nu m-as putea lupta. Nu-mi imaginez sa ma inham la o viata in care sa trebuiasca sa explic sau sa dovedesc ca eu nu sunt la fel cu tiganii care cersesc, fura, dau in cap. Nu as vrea sa am tot timpul o strangere de inima cand spun ca-s din Romania sau sa fiu discriminata la locul de munca din cauza asta. Stiu cazuri concrete de romani care lucreaza in strainatate si sunt platiti mai prost decat ar fi unul de-al locului conform unei filozofii de tipul "bucura-te ca iei si atata ca la tine in tara nu primeai nici un sfert". Evident, nu se spune asta dar se insinueaza.
Si, ca toata lumea, cunosc si cateva exceptii de romani care au ajuns foarte bine in strainatate dar putini comparativ cu restul.

Daca ar fi sa locuiesc intr-o alta tara, as face-o doar daca as stii ca in timp pot deveni una de-a lor si nu ma refer la actele de cetatenie si toate cele, ci la aspectul social. Sa fiu de-a lor, sa ma imprietenesc cu ei, sa fiu tratata la fel ca ei. Ori din cate am vazut eu pe unde am fost, romanii tot catre romani trag, isi formeaza mici comunitati, foarte putini ajung sa fie complet integrati in tara de adoptie, nu ca n-ar vrea ei, dar mi se pare pare ca localnicii nu prea se omoara sa-i accepte 100%.

Nu stiu cum e in SUA dar am auzit ca sunt mult mai toleranti la imigranti si ca acolo nu ar conta de unde esti, ci ceea ce stii, de ce esti in stare.

devotion_x a scris:

Cred ca toate avem teama asta , oricat de mult sau putin o aratam , BiancaElena, dar mai cred totusi ca daca nu incercam , nu avem sigur de unde sa stim, cum va fi. Te-ai gandit : si daca acolo vei gasi suportul material astfel incat sa-ti poti oferi tie si copiilor tai o viata frumoasa si decenta?Cate vise nu-si face o femeie pt ea si pt copiii ei! Parca aici , nu numai ca ti s pare ca numai poti visa, dar in curand vei crede ca o iei razna si traiesti din fantasme.As vrea sa vorbim deschis aici despre intamplarile voastre in strainatate. Cum ati infruntat prima zi in afara?Va pup!

Eu sunt plecata de 2 ani si nu am de gand sa ma mai intorc vreodata in Romania.Aici pot realiza lucruri la care in tara as putea doar sa visez.Cum zici si tu mai sus:vreau sa imi intemeiez o familie,sa imi cresc copiii intr-un mediu civilizat,sa le ofer mai multe oportunitati de studiu/munca si sa nu o duca greu.Cu salariul din Romania este foarte greu.Eu am 22 de ani si sunt logodita,urmeaza sa ma casatoresc.Ce am fi facut amandoi in Romania cu salariul acela de mizerie?As fi putut avea casa si masina mea fara sa ma inglodez in datorii pe care mai apoi sa nu le pot plati?Nu mai zic de garantiile pe care le cer bancile pentru a oferi un imprumut de nimic.I-as fi putut oferi copilului meu un viitor bun?Si sa ajung la o varsta,cu copii cu tot si sa plec atunci in strainatate pt ca ei au nevoie de  multe si eu nu le pot da? M-am gandit la toate astea de cand aveam 18 ani.Intr-adevar,o aveam pe mama aici de mai mult timp si astfel mi-a fost putin mai usor,in sensul ca am unde dormi si niste conditii care mi-au permis sa mai astept pana ce gasesc un job care imi place si la care ma descurc. Si nu regret alegerea facuta.
Sincera sa fiu,eu nu am fost niciodata data la o parte sau exclusa de undeva pentru ca sunt romanca.Oamenii destepti,indiferent de nationalitate,stiu sa faca diferenta intre cei rai si cei buni ;)Oriunde merg sunt tratata la fel ca orice alta fata din Italia sau alta tara,am prieteni buni,ba chiar mai buni decat am avut in Ro. Cunosc chiar foarte multi romani care sunt foarte respectati aici,au reusit sa faca ce au visat dintotdeauna si sunt admirati de cei in a caror tara au venit sa se stabileasca.
Bineinteles ca sunt si din aia care te baga cu toti intr-o oala,insa daca tu iti vezi de treaba si esti tu insuti,nici nu trebuie sa faci un mare efort pentru ca ei sa vada diferenta.O vad oricum,dar doar n-or sa recunoasca Sincera sa fiu,mai multi romani rasisti am vazut,decat italieni  
kathrynn,ai si tu dreptate in ce zici,insa sa stii ca multi dintre romani nu vor ei sa faca parte din comunitate.Eu ma voi referi la Italia,pt ca aici sunt eu.Am cunoscut romani din toate partile tarii si de multe ori am fost uimita de mentalitatea lor.Romanii trag la romani pt ca asa le place:cu strainul nu poti trage o bauta de palinca la orice ora sau sa asculti o manea la maxim,sa faci un mic in zona interzisa gratarelor,sa arunci guoniul unde iti vine,chiar daca peste tot se pune diferentiat.Insa romanii prefera sa isi formeze comunitati,magazine,discoteci romanesti pentru ca asa vor ei si le place,le e dor de tara,nu le place unde sunt etc.
Depinde si de persoana.Cunosc multi italieni care au prieteni romani si o parere foarte buna despre Romania,viziteaza tara si zic lucruri frumoase.Dar si italieni care au avut prieteni romani,i-au primit in casa si ei l-au furat si l-au vorbit pe la spate.
Consider ca fiecare persoana se poate face placuta sau nu, intr-o comunitate noua,atata timp cat exista respect si corectitudine din partea ambelor tabere.

Ultima oara a fost editat de BabyBlueDoll (2011-06-08 09:33:40)

Succes   

Multi inainte si tie Va doresc mult noroc si sa va impliniti toate dorintele!

chryss-tina a scris:

Buna fetelor.Intru si eu in "clubul vostru".Si eu am tot 22 de ani,peste 1 luna imi dau licenta si prietenul dizertatia si am hotarat sa plecam in Spania ca sa lucram si sa ne construim un viitor mai bun.Am mai fost plecati dar doar  in vacante de 1-2 luni.Pe 1 august "decolam".Abia astept.Ii am acolo pe parintii mei de cativa ani si este oarecum mai bine pentru ca avem unde sta si are cine ne indruma sa ne facem actele si tot ceea ce e nevoie pentru a sta legal in tara respectiva.Suntem constienti ca nici acolo nu mai e totul roz dar macar incercam.Stiti cum se zice "INCERCAREA MOARTE N-ARE".Suntem tineri,fara familie,dornici sa invatam o limba noua,ne putem acomoda usor si poate,poate avem vreo sansa si reusim ceea ce ne-am propus.Eu mereu ma gandesc la urmatoarea faza:Daca parintii mei au reusit si s-au acomodat cu toate ca numai sunt asa de tineri si au riscat chiar daca acasa aveau 2 copii,noi de ce nu riscam si sa incercam sa ne facem o viata mai buna decat in Romania.Suntem dispusi sa facem toate demersurile acolo ca sa lucram in domeniul in care am facut si studiile. Incercam,poate avem noroc.Imi place Spania.Se vede diferenta de civilizatie si de bun simt si de tot.Este adevara si ce ati spui voi despre romanii de acolo,dar consider ca atata timp cat nu intri intr-un "grup" de  romani problematici o sa fie bine.Trebuie sa vada ca esti serios,ca iti vezi de treaba si o sa capete incredere in tine. Am auzit de multe ori ca mai rau se poarta romanii cu romanii decat strainii cu romanii.Deci,problema este tot la noi.Asa suntem noi ca popor,ne pare rau de binele altuia.

am simtit'o pe pielea mea din pacate

Ultima oara a fost editat de BabyBlueDoll (2011-06-08 17:28:24)

ma alatur si eu, in august plec la studii... si trebuie sa imi gasesc si un job sa ma intretin
nu ma gandesc sa ma mai intorc aici...

Bafta fetelor!   o sa fie bine! ne descuram noi ca suntem fete destepte

Nu sunt prea incantata de cum a decurs interviul . Sa va povestesc:am ajuns acolo cu foarte multe emotii(nici eu nu stiu d c atatea emotii), am asteptat vreo jumatate de ora in suspans  si eu si prietenul meu , dupa care l-a invitat pe el primul in biroul de interviuri . In final , ce sa ma mai lungesc atat , ne -ar costa si niste taxe la plecare ceea ce noua nu prea ne surade(Nu am stiut asta de la inceput) .Am uitat sa precizez ca eu as vrea sa plec pentru un post de camerista (nu am experienta ), iar prietenul meu ca bucatar , el avand experienta.Noi ne dorim tare mult sa reusim ceva in afara ca vad ca aici nu prea merge deloc.Cum sa ne luam noi o casa pe salariile astea?Dar nu vreau sa va stresez cu problemele mele. Voi ca ce lucrati in afara sau urmeaza sa lucrati?va poop!

Ultima oara a fost editat de devotion_x (2011-06-10 12:42:42)