Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-15

gargarita a scris:

stef doar o noapte a dormit intre noi tocmai pentru ca nu mi-a fost bine sa fiu la distanta de sotul meu. la inceput a dormit la perete si apoi in patutul lui care e lipit de  al nostru cu laterala respectiva scoasa. bine, se mai intampla sa doarma pe de-a latul, cu capul in patutul lui si picioarele in al nostru sau invers dar ne descurcam. practic patutul lui este o extindere la patul nostru. mie mi se pare solutia perfecta caci bebe stie ca acolo e locsorul lui de somn, lenjeria lui, etc iar in acelasi timp eu pot fi fff aproape de el. nici nu s-ar putea altfel caci are foarte multe treziri noaptea.

Ce idee buna mi-ai dat Garga , doar ca patutul ei e un pic mai inalt ca al nostru, saltelele nu vin la acelasi nivel!

daca la varsta asta nu sunt pregatita, sleep, probabil nu voi fi niciodata

hop si eu aici...ma regasesc in ce spune kata.., si Andu a dormit ok in patul lui pana la 6 luni si apoi , dupa o raceala in care se scula din ora in ora sa stea cu sanul in gura, am inceput sa dormim impreuna.Ma odihnesc mult mai mult asa, decat sa ma scol o data la 2-3 ore sa iau copilul s ail linistes si apoi iar sa ma culc.Eu cred, ca la fel ca in multe alte cazuri, asta depinde de copil, copiii care dorm linistiti si furmos la ei in patut , ( alaptati ori ba) toata noaptea si cei care se scoala f des noaptea.Acum, cum iti este norocul , un lucru e cert sunt NON educatia de genul "il las sa planga si se obijnuieste" cum am auzit la mai multe persoane.

april e interesant ce scri tu acolo

anca, nu stiu daca te ajuta, dar sa stii ca nici eu nu ma vedeam mamica pana la 30 de ani, iubeam copiii altora, dar imi era teama ca nu o sa fiu in stare sa fiu o mama buna, si imi era teama de tot ce inseamna sa educi un copil...dar apoi ceva in mine s-a scimbat si mai mult, cand a aparut Andu , am realizat ca asta e exact ce mai imi trebuia sa am o viata implinita

Ultima oara a fost editat de ally_na (2011-06-18 08:39:23)

cunoasterea de sine implica existenta a 3 fatete distincte:
- eul corporal;
- eul spiritual;
- eul social.
primele contururi ale constiintei de sine apartin de ceea ce se numeste eul corporal. concret, e vorba de urmatoarele achizitii:
- la cateva zile isi descopera degetul mare pe care il suge cu frenezie;
- la 2 luni isi identifica mainile pe care le analizeaza cu minutiozitate;
- data la care copilul se repereaza in oglinda oscileaza de la autor la autor. astfel, acest lucru se poate intampla la 6 luni, la 7, la 9 etc.

in primul an de viata, constiinta de altul inregistreaza cateva mici performante:
- surasul de la 3-4 sapt reprezinta o reactie cu adresa, care presupune recunosterea de catre copil a unui complex de stimuli;
- la 2 luni, sugarul stie sa urmareasca cu privirea o persoana ce se deplaseaza prin camera;
- la 4 luni raspunde cu vocalize la cuvintele mamei sale;
- la 6 luni decodifica empatic starea psihologica a mamei si face distinctie intre persoanele cunoscute si cele necunoscute.

cat priveste constiinta de lume, ea se perfectioneaza treptat:
- la 3 luni, copilul recunoaste pregatirile pt supt si poate privi un obiect pus pe masa;
- la 4 luni vede chiar si obiecte de dimensiuni mici (de ex, pastila) plasate pe masa;
- la 6 luni loveste tablia mesei cu lingurita pt a-i testa calitatile.

pe plan afectiv, atasamentul fata de mama se dezvolta oricum, chiar si in ipostaza ca aceasta isi brutalizeaza copilul. cert este ca iubirea parentala constituie "acea vitamina miraculoasa" fara de care copilul nu poate evolua corespunzator. acest lucru i-a indemnat pe specialisti sa afirme ca, la nastere, sugarul este mai insetat de tandrete decat de laptele matern.
cert este si faptul ca nimeni nu pune la indoiala rolul decisiv pe care il exercita asupra copilului relatia ce o stabileste cu propria mama, in primul an al vietii. o serie de studii recente au evidentiat ca multe dintre bolile psihice severe (inclusiv schizofrenia) acuza in antecedente tocmai o relatie defectuoasa intre acestia.

s-a constatat ca, in cazul copilului prematur, care traieste o vreme in incubator, prezenta calda si tonica a mamei constituie un factor de o valoare inestimabila pt recuperarea tuturor intarzierilor sale.

april sunset a scris:

- data la care copilul se repereaza in oglinda oscileaza de la autor la autor. astfel, acest lucru se poate intampla la 6 luni, la 7, la 9 etc.

bre, io n-am nici cea mai vaga intentie sa-mi scot plodul "precoce"... da' la 3 luni jum era mort dupa imaginea lui din oglinda

pe plan afectiv, atasamentul fata de mama se dezvolta oricum, chiar si in ipostaza ca aceasta isi brutalizeaza copilul. cert este ca iubirea parentala constituie "acea vitamina miraculoasa" fara de care copilul nu poate evolua corespunzator.

si se pare ca tocmai acei parinti care indeparteaza copilul in intentia de a "nu-l face rasfatat" creeaza viitori adulti dependenti de "fusta mamei". o mama absenta (afectiv, nu fizic) sau ostila se transforma intr-o obsesie de tipul "TREBUIE sa ma iubeasca", obsesie care nu va fi depasita niciodata, generand acei adulti dependenti psihic de parinti.
dimpotriva, un copil caruia i se raspunde constant la nevoi va depasi faza de atasament maxim si se va desprinde treptat, poate ceva mai tarziu decat copiii "impinsi" sa socializeze, dar clar mult mai SIGUR si mai DEFINITIV, fara "codite" care sa-l lege de trecut.

s-a constatat ca, in cazul copilului prematur, care traieste o vreme in incubator, prezenta calda si tonica a mamei constituie un factor de o valoare inestimabila pt recuperarea tuturor intarzierilor sale.

sau, de la caz la caz, poate chiar INLOCUI incubatorul. in acest sens, kangaroo mother care, care se refera la rolul benefic (fizic, respectiv stabilizarea functiilor organismului) al contactului piele pe piele, continuu, din momentul nasterii:
http://www.prematurity.org/baby/kangaroo.html
http://www.kangaroomothercare.com/index.htm

Anca ma bucur sincer ca ti s-au schimbat un pic gandurile
eu la fata am avut o luminita de veghe, nu as fi putut fara, trebuia sa vad in timpul noptii ce face , sa o asez la alaptat .....

angel, ce am spus atunci a fost doar o parere. am mai spus ca nu stiu mai nimic despre sarcina si cresterea copiilor, deci parerea mea e extrem de neavizata . acum ca am citit cum stau lucrurile, imi dau seama ca aveti dreptate.

katami, si nu se sperie cand stingi lumina?

Ultima oara a fost editat de anca90 (2011-06-21 12:46:21)

veioza, luminita de veghe, nu conteaza intrebarea e daca e bine sa-l obisnuiesti de mic cu intunericul sau se simte mai in siguranta in semi-lumina?

anca, din exemplul tau nu mi se pare ok, fiindca ti-a insuflat teama asta de intuneric...
copilului din proprie initiativa nu-i va fi frica de intuneric (si de nimic in general), tu cu atitudinea ta poti sa-i induci asemenea comportamente (povestioare, chestia asta cu luminita, amenintari cu bau-bau etc + exemplul personal, daca tie iti e frica te va imita)

Ultima oara a fost editat de heimdall (2011-06-21 12:03:06)

La noi nu Ilinca are nevoie de lumina ci ma-sa...sa-i faca laptele, sa vada sa-i bage suzeta in gura, etc.  Avem o veioaza cu pontentiator pe care o tin pe minim cu fata in jos. In deplasari am aplicat meoda cu geamul descoperit si lumina de la luna. Merge si asa foarte bine.