Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-47

pe mine ma deranjat mai tare raspunsul mamei decat actiunea copilului, ca el de unde sa priceapa de ce nu este voie daca nu ii explica nimeni
cat ia luat sa imi explice mie ca este mic si nu pricepe ii spunea lui de ce nu este bine/voie

Ultima oara a fost editat de deya (2013-08-13 12:46:38)

deya pe unele le doare undeva
si eu l-as fi luat de acolo, adica i-as fi zis o data de doua ori si daca nu vroia il luam pe sus (fara sa-l bruschez/ lovesc/tip la el).

multumesc fetelor. deci nu sunt eu nebuna
eu ii explic tot timpul lui Eduard de ce nu este voie sa faca ceva si asa ma gandeam ca fac toate mamicile dar se pare ca m-am inselat, mai sunt si nepasatoare

deno ..

idea este ca eu in mine , in reactiile pe care la am fata de  n. am vazut toata pleiada de parinti, frati , bunici.. etc care m-a cenzurat toata viata mea. asa ca de multe ori imi inghit limba si reactionez cu al doilea impuls, nu cu primul .. cei in varsta insa nu pot fi facuti sa discearna intre cele doua stari.

fetelor, voi cum procedati cu copii vostri cand nu va asculta?

Copilul meu are niste manifestari de cateva luni incoace de parca e salbatic. Si o spun cu toata durerea . Oriunde merg cu el, trebuie sa faca dezastru, sa darame tot, sa se bage prin orice coltisor si sa vada ce poate scoate pe acolo. Nu e genul de copil tinut inchis in casa, ba din contra, l-am plimbat pe oriunde cu noi, deci nu se pune problema ca n-a mai vazut si e curios sa vada ce-i pe-acolo. Daca ma duc sa-i cumpar haine (trebuie sa-l iau la probat pt geci si chestii mai grosute, caci unele de marimea lui nu-i mai vin), efectiv devasteaza si doboara tot, arunca hainele, trage de umerase si doboara ce-i pe ele, se baga pe sub rafturi si se sulca pe spate si apoi isi impinge picioarele stergand pe jos. L-am luat azi in dedeman sa cautam niste chestii si scandal cu tipete si urlete ce-a facut acolo n-am auzit in viata mea. Le insira alora pe-acolo toate fieroteniile, le rupea preturile, fugea sa faca pipi in wc expuse (l-am pus la intrare sa faca) , si daca nu-l lasam tipa cat il tineau plamanii. Daca il iau in brate pe sus si ies, imi smulge parul, ma musca, ma strange rau de ce apuca de nu stiu cat ma mai pot abtine sa-i ard vreuna . E atat de  capos, trebuie facute toate numai cum si cand vrea el! Nici acasa nu e mai bine, pana termin de tocat legumele pt ciorba, el devasteaza si imprastie absolut toul, tranteste tot, se urca pe masa si vrea neaparat sa umble la centrala. Credeti-ma, i-am explicat pana am crapat ca daca face asa, se intampla ailalta si p-orma nu e buine pt nimeni, dar nu-i pasa. Dupa ce-i explic de ce nu e bine, il intreb daca a inteles si el imi spune ca da. Si intreb daca o sa ma asculte si el spune ca NU . In intreb uneori " A., mama, eu vorbesc la pereti? " si vine si raspunsul lui "DA!!!" : supa: . Eu una nu mai stiu cum sa-l educ. E evident ca n-am stiut cum s-o fac de la inceput. Undeva, trebuia sa impun limite, sau chiar reguli si n-am facut-o . Nu ca sa-l tin din scurt, dar acar sa am un copil cu care sa pot iesi afara fara sa provoc indignarea lumii (si nu numai a lumii, ci si a mea). Pana la urma nu e nimeni obligat sa suporte toanele copilului meu. Fraze de genul "sa-mi faca mie asa, ca i-as trage numai palme" aud zilnic, nu ma mai ating si nici nu le mai iau in seama.  De inteles, stiu sigur ca intelege absolut tot ce-i spun, dar nu vrea el sa faca. Si pe afara ne stiu toti, noi tipam pana ragusim, noi nu mergem niciodata de mana , ci fugim ca apucatii pe unde ne vine. In zadar ii arat copii de mana cu mamele lor atunci cand trec strada; nu cred ca noi vom face asa ceva in urmatorii 5 ani.

Ultima oara a fost editat de smart lady (2013-09-27 20:38:01)

Janis, crede-ma, am facut toate lucrurile astea, l-am bagat si in casa luat pe sus, i-am explicat si cu frumosul, in toate felurile. Recunosc, ma mai apuca si tipatul uneori ca nu mai pot. Degeaba dau sa-l iau in brate, se zbate de zici ca se frange, tipa in momentul ala de parca il strang de gat. Iar sa-l iau cu altceva n-are niciun rost, ca daca prin absurd reusesc sa-i atrag pe moment atentia, in cateva secunde face tot ce si-a propus.

Cat despre facutul a ceva pt mine, n-am nicio sansa, ca daca in ora ia jumate (maxim) nu mananc sau strag un pic, nu mai am cand.
Eu mi-l doresc asa cum l-ai descris tu in ultima parte, dar macar sa ma asculte un pic acum, sa ne intelegm cat de cat, pentru ca pe moment, spun sincer si cu multa parere de rau, deja m-a adus la disperare.

Ultima oara a fost editat de smart lady (2013-09-27 21:12:31)

Smart, la noi e diferita situatia, nu stiu cum as fi procedat daca as fi avut un copil normal. nu pot sa te sfatuiesc dar iti spun ce merge la noi.
la comportamente care deranjeaza ( devastat de ex) il iau urgent pe sus si mergem acasa. ii explic in cuvinte pe care stiu ca le intelege ca asa ceva nu se face, ca deranjam  si prin urmare mergem acasa. evident ca nu-i place consecinta si comportamentele de genul asta se raresc. fac asa intotdeauna, fara exceptie ca daca uneori o fac si alteori nu, el va fi tentat sa-si incerce norocul. daca nu sunt pregatita sa fac asta ( chiar trebuie sa rezolv treaba aia pentru care am plecat), fac tot posibilul sa nu-l iau cu mine. daca nu am cum, ii spun ca iesim din magazin sau coboram din tramvai etc pana se calmeaza si apoi intram iar sau luam tramvaiul urmator,, depinde de situatie. daca reapare comportamentul,  fac la fel si reiau explicatiile.evident ca urla si se zbate ca i-am stricat distractia dar asta este, altfel nu merge la noi si trebuie sa invete, pentru binele lui, ca unele lucruri se fac si altele NU se fac.  repet, nu stiu cum as fi procedat cu un copil cu o capacitate de intelegere normala asa ca nu vreau sa sune a sfat pentru nimeni caci nu este..

Da Bubu, din pacate cu oricare din noi face la fel.

Garga, o parte din ele le cam aplic, adica il iau pe sus si merg cu el in casa. Problema e ca nu pare sa invete nimic, caci e o situatie ce dureaza de cateva luni bune. De la inceput Imi tot spun ca va creste si se va cuminti, dar pe masura ce trece timpul e din ce in ce mai rau.
Nu mi se pare rau nimic din ce spui.

Eu ii tot explic de fiecare data cand face ceva de ce nu trebuie sa faca, dar afectiv ma ignora. Asta e problema. El stie ca Nu trebuie facut, dar face

Bubu, cat de des putem , mergem cu el la un loc de joaca pt copii, prin mall.
Cred ca trebuia sa-l duc totusi dimineata la gradi, dar sincer, mi-a fost frica sa nu-l bata altii (si-a mai luat 2 palme de la un copil si el n-a avut nicio reactie) , pt ca el e prea zvapaiat. Mi-e frica si sa nu tipe educatoarele la el, pt ca noi ne plimbam pe langa 2 crese si ce tipete imi aud urechile de la educatoare... . M-am gandit ca-l voi duce anul viitor, cand va mai creste si nici cu racelile nu va mai fii asa rau (sau asa imi inchipui eu).

Am fost cu el pe la sora-mea alaltaieri si dupa vreo juma de h a inceput sa dea cu toate jos. Se dusese si spre lcd sa-l tranteasca; bine ca am fost pe faza, ca altfel nici n-aveam bani sa-l inlocuiesc. A fost si nepoata-mea de 9 ani, a incercat sa-l capteze in jocuri, dar nu l-a ineresat. Bine, nu mai povestesc de drumul cu autobuzul, ca nu ma tin nervii nici macar sa-mi amintesc .

Stie f bine ca face lucruri interzise , caci dupa ce le face, nici nu apuc sa deschid gura sa-l intreb de ce, ca el zice "tati hopa" (sa-l ia tati in brate) . Tac su nu e genul sa-l ia in brate dupa ce-l mustruluiesc (prin asta intelegeti ca-i spun sa nu mai faca acel lucru, si-i si expun motivele pt care sa nu, printr-un glas mai mult sau mai putin calm, depinde de cate alea face in ziua respectiva, caci am si eu nervii mei si aia prastie rau). Sau face pe el in timp ce se pune pe plans. E clar ca asta e modul lui de a protesta, dar nu-mi dau seama de ce o face. Nu-l bat, il las sa faca cam tot ce nu e periculor, dar pe undeva a invatat sa se razbune. Nu stiu cum ar proceda cu altcineva cai el din primavara incoace a stat non stop numai cu mine. Ianinte il mai duceam sa spun cam la 2 sapt cateva ore la maica-mea, dar acum nu se mai poate caci isi renoveaza o casa pe la tara. Il vad intr-un fel terorizat de morala pe care i-o fac (poate e un cuvant prea mare asta, dar altul nu-mi vine), dar nici nu e dispus sa lase de la el. Nu stiu cum sa ma mai port cu el.

Cris pedepsele fac mai mult rau, ca si recompensele de altfel