Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-55

Da, si eu daca am promis c-o duc undeva sau ii dau ceva ma tin de promisiune.
Eu am fost copilul care daca mama zicea ca POATE facem cutare lucru daca ne permite vremea, timpul etc., la 5 minute urla "Ai promiiiiiiis!"

fetelor... asta apropo de ce discutam... aseara a vrut sa se culce in pilea goala...am zis ok atat timp cat stai invelit... a stat ce a stat si pe la 5 s-a trezit si s-a dezvelit... ok, atunci te imbrac... de unde..dai urlete, tipete, tras de bluza si tot asa... cred ca ne-a auzit 2 strazi mai departe... l-am imbracat cu forta ca era si rece, cu el nu ma puteam intelege ...a atipit pe urma putin dar nu era ok .... ce e de facut in situatia asta? adica il fortez? il las asa? i-am explicat ca daca se imblonaveste iar trb sa facem aerosoli, siropuri si alte cele... nu a vrut si pace ...

Cmin. Daca văd ca nu vrea atunci cand ii explic, si e necesar sa facă acel ceva, ?ncep cu joaca. Merge intotdeauna.
B cand era mic isi dădea jos căciula iarna. Mereu. Cum era ger si nu il puteam lăsa,  ii explicam ca be ?mbolnăvim dacă nu ținem căciuli.  Se uita la mine r?z?nd.  Atunci mi am dat seama ca nici eu n aveam căciulă si degeaba ii explicam eu ca trebuie. Apoi mi am pys gluga si am improvizat un joc cu cine sta cel mai mult cu caciula pe cap, c?știgă.  Apoi acasă am reluat jocul dar cu animale de pluș. Eu lw folosesc me re u pt punere in scenă,  e perfect asa.  Copilul ?nvață vizualuzand. Ii arătam un ursuleț care umbla dezbrăcat si răcește si pl?nge
Dar cand cel mare a avut perioada c?nd nu accepta mănuși,  l am lăsat fara si a ?ncercat sa facă om de zăpadă si a urlat juma de ora ca i au ?nghețat m?inile si il dor. Nu era pericol.  Nu racea fara mănuși deci l am lăsat sa vadă singur. Fără căciulă pe cel mic nu l am lăsat doar ca sa vadă singur ca e frig.  Ma adaptez la situație. 
Ai citit despre Playful Learning?  Eu asa ies din situații limită prin joc. Copiii așa ?nvață. 
Concret: inventezi un joculeț cu cine e dezbrăcat primește pupici mulți de tot! Il pupi 10 min si il dragalesti si apoi il imbraci tot in joacă.  Daca ai continuat cu nervi si el srrsat ca il obligi,  ai pierdut la fel de mult timp ca ?mbrăcatul in joacă.  Trebuie sa te ghidezi in fct de ce ii place copilului.  O sa iti dau linkuri acum

uite asta e unul dintre site-urile mele favorite
aici sunt fff multe subiecte de interes comun" furia la copii, de ce lovesc copiii, sau de ce musca, cum putem pune limite bland, cum sa ii ajutam sa isi inteleaga emotiile si sa le stapaneasca, cum ii disciplinam fara pedepse sau recompense (mita)

http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/discipline

ca sa fie mai cooperant e f important sa ti-l apropii, sa petreci mult timp cu el, sa il intelegi si cel mai important sa te joci ca si el. un copil care se simte iubit si in siguranta o sa coopereze cu voi. poate are ceva suparare mai veche, care iese la suprafata, incearca sa iti comunice ceva, vreo frustrare. eu am citit f mult ca sa il inteleg pe fiu-meu cel mare, si dupa ce am rezolvat eu cu el toate problemele pe care el le adunase, a devenit mult mai deschis cu mine.
Playful Parenting a lui Cohen, nu stiu daca ai citit-o.si  tot a lui - despre anxietatile copiilor, e f utila

uite despre frici, kate.
si toate videoclipurile otiliei mantelers, pe care eu o iubesc   

Ultima oara a fost editat de passenger (2015-01-30 10:59:14)

Pass, daca ai sti ce bine cunosc toate teoriile. Asta functioneaza la al meu. Dar nu discut aici ca e alta polemica pe care n-o vreau.
E n-am nimic impotriva daca pe viitor va face lucruri ca sa multumeasca pe cineva sau sa primeasca ceva, e treaba lui. Eu am fost crescuta in stilul asta si dimpotriva, fac lucrurile de pura placere si doar daca vreau, ca asa vreau eu, nu astept niciodata nimic si nici nu mi-e frica de consecinte.

Si in alta sfera... Chiar nimic nimic de pe vremea parintilor si bunicilor nostri nu mai e bun, e plin de șpe mii de studii care mai de care mai divine.. Mie sincer mi-e frica de generatia copiilor nostri, si mi se pare toate generatii normale inclusiv a mea. Dar generatiile actuale mi se par

sunt de acord cu tine, pass. Ma uit la nepotul meu de cativa ani, mereu cu tableta, mereu urla, nu vrea sa se joace cu jucarii clasice, nu vrea sa se uite pe carti...nimic nimic. alearga haotic si tipa.

apropo de empatie si libertate "limitata"..parintii mei s-au oripilat de libertatea data baiatului meu..mereu imi zic ca mi se urca in cap ...si da, ei au fost cu ed clasica

cmin a scris:

pass am incercat si cu vorba buna (chiar nu il oblig de obicei, incerc totul pana aici)  dar nu aveam cu cine ma intelege... o sa mai  incerc diseara cu povesti ca face figuri si seara. A stat 2 zile imbracat cu un dres cu dinozaur ca nu vroia sa se dezbrace.

Nu am citit pana la sfarsit, acum o fac. Am trecut prin aceasta faza, Cmin si C. avea mai putin decat A, cred ca 2 ani si un pic. Atunci mi-am pierdut cumpatul si am zgaltit-o, ea si-a infipt dintii in piciorul meu si m-a muscat rau de tot. CA sa pot sa ii desclestez dintii i-am dat o palma peste fund. Intrase ca intr-un shoc, atat de tare strangea cu dintii, nu ma istia sa ii desclsteze. A fost crunt. Din acel moment am lasat-o asa cum a vrut ea. Trei luni de zile a purtat acelasi tricou zi si noapte. Il dadea jos numai cat il spalam si statea langa masini pana se usca. Apoi, i-a trecut.
Pe la 4 ani a inceput cu faze gen: eu ma imbrac cu asta, adica rochie de vara la minus 40 de grade. Atunci a scos-o sotul afara asa, cu rochia aceea si a lasat-o in fatza usii putin, usa deschisa. La fel procedez si astazi cand mai face mofturi. Nu vroia pantalonii de fas pe deaspura uniformei. Am luat-o numai in egari pana la autobuzul ce o duce la scoala; foarte calma i-am zis: ok, atunci mergi asa daca nu intelegi cat de frig este afara. S-a intamplat sa intarzie si 2 min bus-ul. Era vanta de frig si ma implora sa ii pun pantalonii. De atunci nu mai zice nimic...
Este frumos cum zice Pass si corect dar eu nu pot sa fiu asa. Eu-s mai drastica, nu am mereu putere sa ma joc si nici nu-s genul, dupa cum stiti.

Deno Abia astept sa ne spui cand citeste; cred ca este una dintre satisfactiile cele mai mari sa ii vezi cum buchisesc singurei orice prind si cand o sa ii auzi citind cursiv este un miracol.

Eu nu-s un exemplu de urmat in privinta...coruperii SAU recompensarii. AM citit mereu despre asa ceva si sunt multe carti, studii etc care spun ca recompensa nu-i buna (mai ales cea materiala). Eu o practic si o fac constient, voluntar sau in situatii presante (gen cele mentionate de Deno). V-am spus ca nu-s exemplu bun dar asa simt eu si am avut si rezultate bune cu practica mea.

Nu am un copil care sa manance orice. Nu gusta nimic inafara celor 5 produse pe care le stie ea sigur. Ii promit recompensa materiala (iti dau un cub de ciocolata numai daca iei trei boabe de fasole). Rar de tot functioneaza. Nefiind interesata de mancare, nu ia recompensa, adica renunta la ea.

Stie ca are voie sa joace un video game cu tati timp de o ora daca lucreaza la un obiect (ex. engleza). A prins drag mare de scoala tocmai ca am "corput" si/sau recompensat. Acum o face free , free citeste, fara sa ii mai dau eu ceva.

Am ramas uimita cand unul dintre cei mai renumiti lingvisti din UK spunea: nu uitati sa recompensati copilul dupa orice efort (de invatare a sunetelor si literelor din engl).

Cuvintele sunt super okay pana cand ti se intampla o situatie ca a mea de saptamana trecuta. Eu aranjam hainele spalate, ea facea puzzle, tati cauta ceva despre Oscar. Carol imi spune sa o intreb ceva de matematica; o intreb 2+7. Se uita la mine si imi spune:nu din astea, vreau ceva mai complez. Am zis sa sar la 2 digits (decimale??) si o intreb: 12+7. Raspunde 18. Noi doi am fost sicer pe spate; wow, cat de aproape de raspunsul corect, ai judecat bine etc. S-a ridicat in picioare si avea ochii in lacrimi si mi-a zis: nu-i drept ce faceti, ma mintiti ca stiu si eu nu am dat rasps. corect. Mami tu vorbesti cel mai mult.
Am ramas masca; atat de sincera am fost cu ea si nici nu m-am aberat sa fiu pe spate pentru nimic. Dar na...depinde de context.

Mai tin minte o faza care m-a rascolit. Un artist din Ro avea 2 baieti; amandoi studiau in Londra parca, unul muzica, celalalt parca teatru. Am vazut un interviu cu ei (pe computer) si artistul (FC) a spus ceva de genul: eu nu imi laud baietii, ii las pe altii sa ii laude. Unul dintre baietii lui a comis suicid. Nu stiu de ce m-a tulburat treaba asta. Dar m-a facut sa imi laud copilul. Nu tot timpul dar in marea majoritate a lui. Nu ii spun vai cat esti de frumoasa, dar ii spun ca apreciez cum are grija de parul, camera, cartile ei.
Si ii ofer si recompense materiale. Am folosit cuvantul coruptie dar corect ar fi negociere.

Si are si limite si restrictii. Incerc balanta dar nu-mi iese mereu. Atunci ma gandesc ce mi-ar placea mie. Si mie imi plac chestii materiale. Stiti cum m-am apucat sa invat pt examenul din feb-martie? Ca mi s-a promis un gift card consistent 

N-am citit tot nici eu. Dar eu ma intreb doar, Pass, cand ai timp sa citesti atatea? Ptr ca vreau si eu sa citesc dar mai mult de cate un articol ici-colo, sau pasaje, nu am cand. Nu apuc, efectiv.
As fi vrut sa fi citit in timpul sarcinii cu Sara dar atunci nu stiam mare branza despre ce inseamna sa ai un copil

Eu chiar imi pierd rabdarea cu ea in ultima perioada, ma port aiurea, ridic tonul, ii spun ca sunt suparata etc etc lucruri despre care stiu ca nu-s ok. Dar nu-i fac fata, zau, stiu unde sunt problemele ei, frustrarile ei, dar nu pot sa le corectez.
Da, merge cu joc cum spui tu, dar cand bebe de 2 luni urla pe pat imbracata ptr iesit din casa, iar ea isi da caciula jos de 15 ori, sau nu sta sa-i dau papucii si fuge prin toata casa, zau daca imi vine sa o iau prin joc. SI la naiba, a mers cu ridicat tonul si tot fac asta.
La fel, ii explic si iar explic ca nu lovim ( a inceput de ceva timp s-o loveasca pe A, dar trece brusc de la manifestarea iubirii fata de ea la lovit). Degeaba. Iar ea nu e lovita de nimeni. De regula nu apuca s-o loveasca dar cand reuseste vad flacari, ptr ca e mica si ii da peste burta sau cap. Imi vine s-o lovesc si eu, desi stiu ca ar fi cea mai proasta reactie, cel mai tampit exemplu pt ea. nu am lovit-o niciodata nici eu, nici sotul, nu stiu de unde pornirea asta. Nu lovim locurile de care se loveste ea, nu lovim jucariile, ba singurul ei contact cu notiunea de a "lovi" pe cineva e legat de Amalia. Nu se uita la desene sa aiba de unde copia comportamentul..

Si e un cerc vicios...ea e frustrata de limite/geloasa pe A/eu ma enervez, ridic tonul, ea aduna si mai multe frustrari, devine si mai nervoasa, etc.

Aaa, la noi o problema e tipatul. Nu am reusit niciodata sa o fac sa inceteze si tine de luni bune, de mai bine de 1 an. Din orice tipa, in secunda in care nu poate incheiua un fermoar, tipa de se inroseste. sau daca cere ceva si nu inteleg ce pe loc, la fel. la orice ora, cu o intensitate insemnata. i-am explicat s aceara ajutorul, o ajut de fiecare data chiar daca-s prostii. ba o las pe A sa planga cate putin ca sa-o satisfac un moft ( sa-i inchei hainuta unei papusi, de ex) si degeaba.

Kate, la noi S s-a trezit mult timp sa ne jucam noaptea. Si eu dadeam curs, ma jucam cu ce vroia ea. numai sa nu planga. EI, la un mom dat n-am mai putut si in fiecare noapte ii tot spuneam ca e noapte, nu ne jucam cu X lucru, ziua ne jucam, noaptea facem nani. Coincidenta sau nu, dupa ceva nopti nu s-a mai trezit, nu mai cere sa ne jucam. Dar abia-s vreo 2 saptamani, inca mi-e teama sa ma gandesc ca am convins-o ca noaptea e ptr somn.