Iubit nebun??

m-am confruntat si eu cu asta la inceputul relatiei.dar el a incetat in momentul in care i-am zis ca nu mai are rost sa fim impreuna,pt ca eu ma saturasem de fazele lui,vorba ta:uneori foarte dragastos,alteori crizat.ma saturasem ca dupa cearta,sa plang ca o proasta nestiind daca el va mai veni inapoi la mine sau ma va mai iubi,vom mai fi impreuna etc. ma saturasem sa fiu mereu "acolo" pt el si cred ca se obisnuise asa,insa eu sufeream.si in momentul in care am pus punct relatiei,s-a schimbat total,rugandu-ma insistent sa ii mai acord o sansa si a profitat de ea,s-a schimbat.mi-a povestit ca avea si niste probleme in familie,se mai certa cu ai lui si isi varsa nervii pe mine,nu se putea controla(era si pueril,17 ani,dar totusi....).insa cand a fost pe punctul de a ma pierde,s-a rezolvat problema.a constientizat ca daca o tine tot asa eu nu ii mai dau nicio sansa.de atunci am devenit si mai deschisi unul fata de celalalt,imi povestea mereu ce probleme mai are si gaseam impreuna o solutie,nu mai trebuia sa se agite ca inainte
poate si iubitul tau are probleme cu cineva/ceva,zi-i sa iti explice macar ce are,poate il poti ajuta si puteti trece peste asta impreuna.

Ultima oara a fost editat de BabyBlueDoll (2011-08-19 11:33:42)

ei bine, daca voi ati avut experiente cu iubitii de felul acesta, eu una m-am comportat (recunosc) la fel cu cineva, care ma iubea mult de tot, facea totul pentru mine. eu?! eu nu pot sa zic ca nu il iubeam, dar era o iubire-raspuns (cum spunea cineva pe forum) pentru tot ceea ce imi oferea din punct de vedere sentimental.
el pentru mine avea o iubire mult mai puternica. eram foarte dragastoasa cu el atunci cand simteam ca il iubesc, cand ma facea sa fiu fericita. cand se intampla ceva, gresea cu ceva minor (ex. nu mi-a adus paine de care trebuia), am inceput sa ma supar pe el, sa strig la el si de acolo sa sara din stanga in dreapta situatia, de la o chestie la alta. incercam sa ma abtin, dar parca uneori incepeam sa nu-l mai doresc fiindca orice chestie prost facuta, pe mine ma zgaria pe retina. am sfarsit relatia cu respectivul chiar daca l-am facut sa sufere. decat sa se piarda prietenia din cauza ca eu ma comportam urat cu el, mai bine am ramas prieteni si cu loc de buna ziua.
ah, si nu era nevoie sa ma duca la psiholog, nu eram nebuna, era datorita sentimentelor mele fata de el, care uneori paleau. poate asa e si la tine V's.
bafta.

Daca al tau e nebun, inseamna ca eu deja am avut jumatate de azil Mie fiecare dintre ei mi-a ajuns in faza asta la un moment dat. Incep sa cred ca tipii se detaseaza de sentimente foarte usor iar atunci cand le sare tandara, pur si simplu fac abstractie de ceea ce simt. Al meu, de exemplu, acum cateva zile mi-a spus niste lucruri oribile si ne-am certat in ultimul hal dintr-un motiv cretin, care in viziunea mea nici macar nu se poate chema motiv, si m-a ranit intr-un hal fara de hal, si plansete si rugaminti si asa mai departe si nu stiam ce naiba sa mai fac, ca parca era scapat de sub control si nu mai vroia sa auda nimic, totul era ca el, parca nu mai exista nimic pe lume in afara de lucrurile pe care le spunea, bineinteles, el. Ieri, on the other hand, m-a luat de mana frumos, m-a mangaiat pe fata si mi-a zis mieros ca nu poate fara mine si ca ma vrea inapoi. Tot asa, atitudini la poli opusi, parca 2 oameni intr-unul singur... nu cred ca are probleme psihice ; cred doar ca ii e greu sa isi tina in frau temperamentul si sa tina cont si de sentimente cand nu ii convine ceva. Nu stiu cum se rezolva treaba asta, si abia astept sa aflu, iar daca aflu, promit sa te anunt...

Mi-ar placea sa spun ca e linistitor ca mai exista si altii, dar nu prea e

Suntem amandoi berbeci si e adevarat ca zodia asta e mai vulcanica, nici eu nu sunt culmea calmului in general, dar cu el incerc sa ma abtin ca sa nu ne luam la bataie. El cred ca nu se poate abtine sau nu incearca suficient.

Eu cred ca s-a obisnuit asa si crede ca o sa-i mearga bine si de acum inainte. Eu asta credeam. Pana cand, bineinteles, I hit a wall si am fost trezita brusc la realitatea conform careia nu toata lumea e obligata sa imi tolereze temperamentul si aveam de ales intre a pierde pe cineva drag mie si a invata sa ma controlez. Am ales solutia practica. La tipi, insa, am observat ca e mai greu...

ally18 a scris:

pink_pop a scris:

sleeping_beauty a scris:

si eu sunt instabila psihic sa faceti cheta sa ma trimiteti si pe mine la psiho

si eu! 

ma alatur voua

pai cum asa, ally? tu nu erai studenta la psiho? ar fi trebuit sa le spui sa vina la tine, ca le tratezi...contra-cost, desigur dar daca vrei sa fii pacienta, faceti rost de bani si hai la mine! treceti peste faptul ca abia incep anul 2

April, facultatea de psiho sau domeniul in sine nu te scuteste de nebunie Trust me

ar fi ok sa il consulte un psiholog si de ce nu chiar un psihiatru; nu doar oamenii nebuni apeleaza la ei, nu inteleg de unde sunt atatea idei preconcepute. e posibil sa aiba o afectiune psihica, lucru care nu inseamna neaparat ca ar fi nebun. in momentul cand o persoana ajunge sa se certe urat cu cei din jurul ei, trebuie actionat, altfel o va tot tine asa si nu e bine nici pentru cei din jurul lui, dar nici pentru el. ma intreb daca prietenul tau are vreo suferinta ce trebuie descoperita sau pur si simplu el e fericit si doar ii lezeaza pe ceilalti; cel mai probabil este deprimat intr-un fel sau altul si o solutie ar fi sa inteleaga ca nu e ok sa isi verse frustrarea pe tine (partea mai grea e cine si cum il face sa inteleaga asta ).

Ultima oara a fost editat de jeannie (2011-08-19 17:28:59)