Insarcinata la 14 ani-12

poate am vazut eu prea multe filme, cum spunea cineva mai sus,... dar stiu ca in afara era o varianta in care nasteai copilul si il dadeai spre 'adoptie' cred unei familii care isi dorea sa aiba copii.. si practic crestea cu ei, erau ca o familie, stiind totusi ca tu esti mama lui dar ca nu ti`ai permis sa-l cresti, ca il iubesti, il vizitezi..etc Se numea adoptie libera daca nu ma insel, dar nu`mi aduc aminte ft multe..sper sa nu vb prostii.
ma gandesc ca.. daca nu vrei sa`ti distrugi viitorul crescand un copil, nu e neaparat sa-l ucizi sau sa`l abandonezi intr-un orfelinat.. solutii se gasesc

Si tot in filmele alea americane mamele tinere pana la urma nu se indurau sa-si paraseasca copilul dupa ce-l nasteau iar cele care o faceau peste cativa ani umblau disperate sa si-l recupereze si alea chiar ca erau mutilate emotional pe viata daca nu-l recuperau. Decat sa-l parasesti si sa te urmareasca asta o viata intreaga mai bine...

Nefeli, in timp, viata ta va reveni la normal. Poate ma repet, dar parerea mea e ca nu ti-ar strica o perioada sa faci cateva sedinte de psihoterapie...

Nush dar dupa ce l-ai tinut 9 luni in burta si l-ai simtit cum misca, si-l ai in brate cum sa mai renunti la el ?! Cu asta eu chiar nu sunt de acord si mi se pare mai "grav" decat un avort...

.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-02-29 10:21:44)

.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-02-29 10:21:58)

vanilleeis a scris:

poate am vazut eu prea multe filme, cum spunea cineva mai sus,... dar stiu ca in afara era o varianta in care nasteai copilul si il dadeai spre 'adoptie' cred unei familii care isi dorea sa aiba copii.. si practic crestea cu ei, erau ca o familie, stiind totusi ca tu esti mama lui dar ca nu ti`ai permis sa-l cresti, ca il iubesti, il vizitezi..etc Se numea adoptie libera daca nu ma insel, dar nu`mi aduc aminte ft multe..sper sa nu vb prostii.
ma gandesc ca.. daca nu vrei sa`ti distrugi viitorul crescand un copil, nu e neaparat sa-l ucizi sau sa`l abandonezi intr-un orfelinat.. solutii se gasesc

exact

aha,bine ca ar fi cea mai mare bucurie,ca ai un liceu terminat,un job si o casa,nu ai 14 ani.

Da Bia,am un liceu terminat,un job si o iubita stabila.La 14 ani in primul rand nu stiam ce e aia p***a,nu ma gandeam la asa ceva

eu nu i-am dat lectii de morala,din contra am sustinut-o prin cuvintele mele.

pai tocmai ca nu e ca si cum ai renunta definitiv la el, abandonandu`l prin cine stie ce orfelinate.. creste simtindu`te ca sa zic asa..ca pe o sora mai mare smile
nu stiu, mie mi s`ar parea varianta ideala. si crede-ma, sunt o egoista care nu`si doreste neaparat copii. dar daca s-ar intampla din greseala as pastra sarcina no matter what. neutral si as gasi o solutie. alta decat avortul.

mie mi se pare varianta cea mai cruda. dupa mine exista o diferenta sa faci avort cand copilul are cateva saptamani, cat e inca in faza de embrion de-a dreptul si altceva e sa-l dai din bratele tale altei mame si apoi sa te uiti cum il creste alta. asta nu se poate numi mama. si eventual in cativa ani ajunge sa se realizeze si il vrea inapoi ca acuma are cu ce-l creste. oare ce-o fi in mintea copilului aluia cu privire la mama lui biologica?


Eu inca astept sa intre copile de varsta ei pe forum si sa spuna ce ar face, avand varsta si aproximativ mintea ei, nu noi de 20+ unele cu facultate terminata, altele chiar cu job, eventual la casa lor. Orice ati zice, viata nu se vede la fel la 14 ani, la 18 la 25 sau la 30.
Stiu ca erau fete mai tinere pe aici, chiar as fi curioasa sa vad ce zic ele.

Nefeli, tinem pumnii sa fie bine.