Singuratate apasatoare...

iupc,e normal sa ai aceste sentimente la varsta ta.peste cativa ani,o sa vezi ca va fi altfel.va interveni acea schimbare.cred ca nu ai mai mult de 16 ani,nu?si nu trebuie sa te iei dupa turma ca sa ai si tu povesti interesante,care mie una nu mi se par interesante deloc.fii tu!si-atat!

Sonia, multumesc pentru incurajare, probabil ca da, se va veni schimbarea cand nici nu ma astept.

Frankie, n-ai inteles nimic. Nu e vorba ca nu mi-am facut prieteni. Ideea e ca parintii mei nu au avut bani sa ma dea la un liceu bun. Toti, de fapt majoritatea, fostilor mei colegi s-au dus la un anumit profil, iar eu am vrut sa ma orientez spre altceva. Ei, profilul la care sunt... din pacate nu multi elevi buni opteaza sa mearga unde sunt eu. Pentru ca-i si un oras micut si nu prea exista prea multi elevi buni. Ici-colo si restu'-s interesati de cluburi s.a. Am ramas pe dinafara, ma simt straina, am o mana de prieteni, pot schimba o vorba doua, ne prostim, radem, da' uneori imi vine mie chefu' sa vorbesc de facultate. Si ele schibma repede subiectu', nu se arata interesate. E mult de zis aici.

As vrea sa zic ca, da, as vrea un baiat in viata mea. Da' cre'ca-i un pic penibil sa spun ca fericirea mea ca individ, ar fi data de un baiat. Ca fara el, eu nu am viata deloc. Da' uite ca vine o vreme cand e normal sa simti ca vrei sa vorbesti cu un baiat.
Cum am zis, nu sunt o persoana deschisa deloc aproape. Cand vad un baiat, nu-mi vine sa fac nu stiu ce ca sa ies in evidenta si toate chichitele astea. Bine, flirtez, nu zic ca nu. Acu', nu stiu daca intr-adevar din toata mini-depresia asta in care am cazut, salvarea ar fi un baiat, ci schimbarea vietii mele. M-am saturat de faptu' ca trebuie sa merg zilnic o distanta mare pana la scoala prin ger, frig, caldura s.a., ca nu pot invita pe nimeni la mine pentru ca, din cazua unor probleme, am o casa saracacioasa, ca port pantalonii pana se uzeaza si alte multe mizerii.

Ultima oara a fost editat de iupc (2012-01-29 08:32:38)

iupc a scris:

Spre exemplu, ieri, am fost la majoratul unei colege dintr-a 8-a...

??

mykutza a scris:

iupc a scris:

Spre exemplu, ieri, am fost la majoratul unei colege dintr-a 8-a...

??

Adica ieri a fost la majoratul unei foste colege din clasa a 8-a.

Imi doresc mult sa vin in Bucuresti, dupa ce temrin liceul. Mi-e frica. Pleci cu un bagaj micut dintr-un orasel aproape inexistent pe harta si te trezesti in gara, in capitala. Nu stii nimic, de la cea mai minora chestie, de genul: unde-i chioscul cel mai apropiat d eunde-ti poti lua cea mai ieftina paine si pana la cum sunt oamenii, traiul si restu'.
Da, ai dreptate, sunt lucruri pe care as vrea sa le schimb la mine si o sa fac tot posibilul sa ajung la rezultatul dorit.
Legat de casa... pai am invitat o prietena la mine de Craciun si nu a strambat din nas, a spus ca nici ea nu traieste intr-un palat de clestar. Dar.. in urma cu ceva ani, o prietena cu care ma intelegeam foarte bine, imi zice "auzi, dar ... asta-i casa ta???". Si da, prietena asta m-a schimbat pentru genu' ala de fete care povestesc nu stiu ce intamplari, pentru ca mai apoi sa-mi spuna ca-i pare rau ca nu mai vorbim, ca se simte singura.

nu trebuie sa-ti fie frica de capitala. aici ai oportunitati mai mari la capitolele educatie si joburi/ cariere, asa ca daca poti sa vii, e o idee foarte buna. Bucurestiul e aglomerat, interesant, si plin de de toate asta ca Bucuresteanca care nu stie cum sa mai plece week-end-urile la munte ca se sufoca si nu stie apoi cum sa se intoarca mai repede pe stradutele orasului eu nu as putea sa traiesc in alta parte am facut o facultate in care 99 % din studenti erau 'din provincie' si nu stiu macar unul care sa se fii plans de capitala sau sa nu-i fii placut. vei descoperi oricum impreuna cu colegii astfel de lucruri. oamenii sunt diversi, sociabili si totusi mai artagosi din cauza aglomeratiei cred

1.Da (Ati simtit vreodata ca viata voastra e doar o rutina si atat?)
2.Pentru mine nu, cel putin pana acum. (E adevarat ca schimbarea vine cand te atepti mai putin?) Dar e foarte posibil sa fie adevarat. Cand ai multe pe cap, scoala, servici, hobby esti prea ocupata cu ele sa vezi si restul lumii, daia apare mandrul, cand te astepti mai putin.
3.Cineva care sa te intelegea, iubeasca, sa fie mai mult de cat un prieten si sa te completeze poate sa te schimbe, sa te implineasca si sa reprezinte "fericirea ta". Deci un baiat te schimba atat emotional cat si dpdv al rutinei. (penibil sa spun ca fericirea mea ca individ, ar fi data de un baiat.)
4. Din pacate n-am vazut persoane care sa-si schimbe viata ele singure, din propria initiativa si fara ajutor, la 180grade. Ci doar ~10%. Asta mi se aplica si mie. (nu stiu daca salvarea ar fi un baiat, ci schimbarea vietii mele)
5.In functie de prieteni, da conteaza si partea asta. (nu pot invita pe nimeni la mine pentru ca)
6.Iti e frica pentru ca te-ai obisnuit cu rutina. Ai spus ca vrei ceva nou..ca te-ai plictisit dar totusi iti e frica. Face parte de "vreau sa ma schimb dar imi e greu" (Imi doresc mult sa vin in Bucuresti, dupa ce temrin liceul. Mi-e frica.)
7.Si nu-i fain? O schimbare majora. O iesire din rutina. Ocazia, mult ravnita de altii de a o lua de la inceput. Nu te stie nimeni,esti unul nou, ai reinascut. Poate fi sansa vietii(schimbarii) tale. Si in toata agitatia asta(vezi pct2) iti poti gasi mandrul, sau schimbarea.(in capitala. Nu stii nimic, de la cea mai minora chestie)

PS. Bucurestiul e dur...dar interesant.

Timo, nu-i o frica d'aia care sa ma impiedice sa-mi cladesc visul. E o teama justificabila, zic eu.

Monica, ma agat de ideea de a merge la facultate in Bucuresti cu toate fortele mele.
Multumesc pentru raspunsuri!

are 18 mai daca e a 12-a si se duce la facultate anu' asta si colegele ei din generala isi fac majoratele.