Vi se pare normal?-5

pai si la programele instalate il gasesti?

ce o sa faci cu al tau?

nu il gasesti, e doar un proces in TaskManager, pe care il treci cu vederea, ca nu stau toata ziua ca ucid procese
nu stiu ce sa fac.. m-a dezamagit, nici nu mai am incredere in el...in noi. si daca a facut asta, nici el nu sta prea bine la capitolul incredere.
sper doar sa nu clacheze si sa apara la usa cu vreo tipa la noapte, stiind ca sunt plecata, ca ii ucid pe amandoi

Urata chestia cu keyloggerul..
Eu zic sa ii faci un reinstall la windows, daca e cu windows 7 criptezi partitiile, pui parole peste parole, inclusiv parola de bios si nu o sa iti mai faca nimic.
Ii spui ca nici tu nu poti sa ai incredere in el.

hai_faiv, ce mai faci ?

uf, a venit in seara respectiva, l-am speriat bineinteles
eu eram asa calma, obosita, ca a ajuns noaptea la 4, asa ca nu i-am zis nimic despre chestia cu urmaritul activitatii mele in dimineata respectiva. mi-am vazut de somnul meu in continuare pentru ca stiam ca o sa am o vineri grea, nu avea rost sa ma cert cu el si sa imi stric toata ziua.
Dupa pranz, am trecut pe la catedrala, m-am rugat sa fie bine si sa imi lumineze Dumnezeu mintea. cand am ajuns acasa el inca dormea, asa ca l-am trezit.
am discutat despre statutul relatiei noastre in momentul de fata, pentru ca vad si eu si el ca se duce totul in jos. la un moment dat, el imi spune ca simte ca mi-am pierdut increderea in el. bun, atunci i-am zis ca nici el nu sta prea bine la capitolul asta daca a ajuns sa ma urmareasca. a inceput sa o dea in chestii de copil nevinovat, ca el nu a facut asta niciodata, ca EU sunt aia ce ii citeste uneori mesajele.
bun, am deschis laptopul si i-am aratat programul. nu va povestesc ca s-a ingalbenit si ma ia "de unde ai asta? ce-i cu tampenia asta? ai chef de joaca sau vrei sa discutam?"
ma enervau la culme vorbele astea, dar am ramas calma tot timpul, nu lacrimi de nervi si suparare, nu strigat. i-am zis ca am sunat la emag, ca nu e de la ei instalat si ca singurul care ar fi putut face asta ar fi fost el.
"cine?!! euuuu?!!? fugi de aici!"
dupa o pauza de la discutie de vreo 10 minute, recunoaste in sfarsit ca el a instalat programul si sa mai aflu ca il am in calculator de aproape 1 an, de cand am fost la mare cu el si au fost niste probleme intre noi... 
nu intelegeam cum de am putut fi asa fraiera, nu intelegeam de ce uneori stia toate secretele prietenei mele, secretele mele sau cu cine vorbeam eu.
mi-a fost greu sa nu ii trag una, sa fie cu ea si sa ma tina minte, insa m-am stapanit si i-am cerut sa plece. am stat si mi-am pus ordine in ganduri si l-am sunat dupa vreo 4 ore, rugandu-l sa vina sa discutam. eram apropiati cand s-a asezat pe pat, asa ca l-am intrebat ce isi doreste de la ce a mai ramas din relatie. mi-a cerut sa ii iert indiscretia, ca recunoaste ca a gresit cu programul respectiv, dar ca nu l-a mai folosit de anul trecut bla bla. mi-a spus ca i-ar placea ca relatia noastra sa fie la fel de frumoasa ca la inceput, sa avem iar incredere unul in altul, sa fim acei prieteni ce se au si la bine si la rau. in momentul respectiv, stiind ca anul trecut si eu gresisem si am fost iertata, i-am zis ca il iert daca dam totul uitarii, toate fazele naspa ce au fost pana acum si ne-am "impus" niste reguli ale relatiei, precum, cand e timp de petrecut impreuna, asta sa facem, nu sa stam toata ziua la telefon, sa plecam cu altii etc..

nu stiu voi ce parere aveti, puteti sa imi criticati decizia, dar nu e usor sa renunti la o relatie, pe care stii ca doar cu putin efort, ai putea sa o scoti de la inec...

Fetele 

Ma bucur ca sunteti bine amandoua. asta e tot ce conteaza.
J, ma bucur ca te am ajutat, si ca te simti mai bine.
Hai_faiv, eu chiar ma gandeam ca o sa va impacati, pe bune. Adica mie una nu mi se pare asa.. exagerat sa zic faza ca te-a urmarit. Adica nu ma surprinde. Acum vreo 2 ani, o tipa imi povestea asa, cu mandrie, ca dupa ce s-a logodit, prietenul ei tot la fel i-a bagat un program, pana sa apuce sa stabileasca data, si toate cele de nunta. lucru de care ea a  aflat dupa nunta. si povestea tipa foarte mandra, ca ea a fost cuminte si ca el nu a avut ce sa decopere, si ca ea a vazut-o asa, la modul "El vrea o viata cu mine, e normal ca vrea sa afle cat mai multe , sa fie sigur, ca asta inseamna ca are de gand sa si imparta viata cu  mine si sa fim impreuna pt totdeauna, ca increderea se castiga, nu o avem asa , de dat de pomana." Si am inteles-o de ce gandea asa.

si la o adica oamenii au probleme si mai grave de atat. si aceste probleme nu inseamna aproape niciodata ca cel de langa nu te iubeste sau nu ii pasa, sau alte minunatii din astea negativiste. fiecare om are temeri, legate de cei din jur sau de propria persoana, suferinte, drame, traume, din prezent si din copilarie. lucruri care ii fac sa se poarte intr un anume fel, si pt noi pare ca ei gresesc. Iti spun asta, pt ca in terapia de cuplu, cand ii asculti pe amandoi, amanadoi au dreptate, pt ca fiecare se refera la propriile ganduri si sentimente si dorinte si nevoi, si cand e vorba de lucrurile astea, nu mai exista "cine are dreptate", exista nevoia mea si varianta mea, si nevoia ta si varianta ta.

Ma bucur ca v-ati impacat amandoua fetele cu iubitii vostri, asta inseamna ca va intelegeti iubitii, si ca acolo in sufletul vostru exista speranta la fericire alaturi de ei, si din punctul meu de vedere eu apreciez mai mult un cuplu care are dificultati, probleme si le depasesc, decat celor carora  le merge bine ca picat din cer. Adica, bafta lor, dar voi sunteti mai descurcareti
Cum zicea bunica mea: peste 20 de ani nu o sa mai fie astea problemele voastre... in sensul ca, o sa va uitati in urma si o sa vi se pare ca v-ati suparat pe prostii.

si cand si daca nu o sa va mai fie bine, o sa simti voi, si o sa actionati in consecinta ca doar de aia oamenii gandesc, nu ? pana atunci, daca va e bine si voi sunteti fericite... ce vine vine... ce trece, trece..