Viata de cuplu - probleme si rezolvari-4

Lore, daca parintii tai nu erau divortati, si nu ai fi stiut ce inseamna sa fii copil din parinti divortati... ce faceai? Poate gandeai altfel...
Tu gandeste la rece, pt binele tau si al copilului, si sotul meu are parintii divortati, stie cum e, dar asta nu inseamna ca se da peste cap sa faca totul pt Iulia, azi de ex. nu a avut chef sa iasa cu noi in parc, m-a necajit faza pt ca obosit nu era, in fine... Ce vreau eu sa zic este: relatia merge sau nu merge... simplu! indiferent ce a fost intre parintii lui sau ai mei...
Nu mai plange si nu te mai frustra! Aduna-ti fortele si fa ceva! Te cred ca e greu sa pleci... Dar acum iti e bine?

Ultima oara a fost editat de Papucica (2012-06-30 21:05:08)

Ma gandesc o perioada sa il ignor, cu toate ca nu prea cred sa il deranjeze, sa ma aranjez in fiecare zi si sa ies in oras chiar si cu iannis. Apoi cand v-a vrea sa face sex, refuz total. Nu stiu daca e bn dar poate e o solutie. Apoi daca nu merge asa, plec 1-2 sapt la mama.

Sau cum sa fac, invatati-ma voi.

Ionela, cand am aflat ca sunt insarcinata si i am spus, a zis din start ca el nu e pregatit si ca il imping de la spate, apoi ca nu ne permitem sa avem grija de un copil financiar vb, apoi cand i -am spus maica-sii ca sunt gravi, mi a zis ca daca nu am avut grija....intr-un final a acceptat. Dar oricum nu aveam intentia de a face avort, i am spus si lui sa se gandeasca bine, ptr ca eu cu sau fara acordul lui pastrez copilul.

Ultima oara a fost editat de n_loredana2008 (2012-06-30 21:08:26)

lore, tu fa cum simti.
daca il poti ignora, dar in acelasi timp sa nu suferi de pe urma unei posibile indiferente, ca e probabil sa nu-i pese ca te aranjezi si ca pleci, atunci ignora-l.
despre sex, offffffff, spune-i ca asa se fac copiii!!!

Lore, nu vreau sa te supar dar eu iti zic cum i-as zice unei femei cu care ma stiu de mica, atata vreme cat tu iar zici ca pleci iar la mama ta pt 1-2 saptamani, te invarti in cerc in defavoarea ta, te amagesti, amani ceva ce oricum se va intampla... S-a dovedit clar ca plecatul si revenitul nu e o solutie la voi...
Eu sunt altfel, gandesc altfel, la mine e alba sau neagra, daca plec nu ma mai intorc, daca am ajuns in situatia sa plec ca sa il fac pe el sa isi dea seama ce pierde inseamna ca ma face sa sufar, nu sunt fericita, nu ma face fericita, nu mai pot si mi-a ajuns, plec ca nu mai suport tratamentul lui... Eu in situatia ta eram plecata de mult...
Sper ca nu te supar! E doar parerea mea, numai tu poti sa te ajuti, putem sa ajungem cu topicul asta si la 100 de pagini si sa scriem toate aici, tu decizi si tu stii cel mai bine...

Ultima oara a fost editat de Papucica (2012-06-30 21:19:24)

Si eu fug la nani, noapte buna si ne citim maine dimineata!

Eu sunt nascuta si crescuta in Rahova si sunt super mandra de mine, ce conteaza cartierul? Conteaza cine esti si cum ai fost crescut... Te pomenesti ca in Primaverii nu sunt nesimtiti? Sau totul este minunat in anumite cartiere?

Loredana, ziceai mai sus ca parintii tai au divortat si ca nu ti-a fost usor. Eu sunt contraexemplul. Parintii mei au ramas impreuna, nu au avut o relatie ingrozitoare, dar nici roz, in schimb "el" a fost absent din viata noastra desi prezent fizic. Nu s-a implicat cu nimic, nu i-a pasat ca era sfarsit de an scolar si eram premianti ( nu venea la ceremoniile de final); nu ne intreba cum merge scoala, nu iesea cu noi afara. Nu ne-a batut niciodata, nici macar nu ne certa, dar nici nu ne alinta, nu mi-a dat o imbratisare ani. ( pana am plecat la facultate eu nu imi amintesc sa ma fi strans in brate). Desi nu era absolut deloc violent, am capatat fata de el o frica, pe care o am si acum uneori. Frica ce vine probabil din relatia mai mult decat rece. Si acum il simt mai aproape pe socrul meu, decat pe el.

In prezent ( si nu numai) singurul meu repros fata de mama mea e ca nu a dat divort la momentul potrivit. Ca putea sa ne creasca singura si cresteam mai fericiti. Nu iti poti da seama cata frustrare am adunat din cauza lui.

Nu vreau sa crezi ca incerc sa iti zic ca ar trebui sa il lasi, doamne fereste. Vroiam doar sa subliniez ca asa cum poate fi greu sa cresti cu parintii divortati, poate fi la fel de greu sa cresti cu ei impreuna dar intr-o relatie tensionata.

Cat despre faptul ca nu si-a dorit copilul e trist intr-adevar. Nu e primul care nu se simte pregatit numai ca majoritatea au atitutinea asta pana vine bebe. Dupa ce se naste isi schimba atitudinea.

lore, in afara de faptul ca ai vrea ca iannis sa creasca cu ambii parinti (desi tatal lui este mai mult decat absent din peisaj, desi fizic este langa voi), de ce crezi ca ar trebui sa mai stati impreuna?
care sunt plusurile lui
pune mana pe o foaie si un creion si scrie plusuri si minusuri si vezi unde inclina balanta
sunt convinsa ca spre minusuri
si a zis bine papu, noi putem sa scriem mult si bine aici (si majoritatea te-am sfatuit sa te muti), pana nu esti tu convinsa ca asta trebuie sa faci, vorbim degeaba

Lore, la cum stau lucrurile, eu nu cred ca o despartire de maica-sa va rezolva ceva. ai zis ca te-a inselat, indiferenta lui si ne-respectul fata de tine poate veni dintr-o alta "inselaciune" nu neaparat din gura ma-sii. apoi zici ca n-a vrut copilul, parerea mea este ca de aici izvorasc toate problemele din momentul in care a aparut copilul, un ghimpe in coastele lui ca nu va mai putea fi la fel de libertin, sa faca ce vrea cu banii,  sa mearga unde vrea, etc. chiar si pe tine era mai usor sa te paraseasca la o adica daca erai numai tu fara bebe. este frustrat si de-aici toata bataia lui de joc.

nici cu aranjatul si plecatul zilnic sau ignoratul nu vei rezolva nimic sa stii. daca nu te respecta si nu are tragere sa petreaca timp cu tine, crezi ca daca vei fi tu mai machiata sau mai pedanta sau vei fi plecata mai mult, ii va starni dorinta? nu cred. poate daca era unul innebunit dupa sex cu tine sau nu ar fi fost in stare sa te insele, aceasta ar fi fost o mica solutie. dar in situatia vostra, nu e, clar. eu zic ca n-are rost sa te amagesti si sa cauti solutii mici, cand in sufletul tau stii ca nu va merge, doar vei trage de timp.

probabil ce te mai face sa ramai este ca daca ai pleca ar trebui sa te intretii si sa-l cresti si pe iannis din indemnizatie.

iannis e clar ca nu e foarte dorit in acea familie de vreme ce nimeni nu-l scoate afara, etc, tot ce ai enumerat tu. asa ca nici macar copilul nu e o arma buna ca sa remediezi ceva. daca zici ca il duci departe de ei, probabil vor fi incantati.

esti intr-o situatie urata de tot, dar nu este bine sa te mai complaci asa. trec anii astia frumosi pe langa tine si iti va parea rau.

ai zis sa te invatam ce sa faci. toate ti-am zis sa pleci.

eu iti mai spun o data, singurul lucru care il va putea face  (poate?!?!) sa reflecteze asupra situatiei este sa pleci, dar nu o saptamana doua si ce tot si sa bagi actele de divort, sa te tii tare in orice discutie si sa-i spui ca de-acum daca vrea, lucrurile se fac cum zici tu. daca nu va vrea lore draga, inseamna ca nu are rost, ca toata viata tu vei trage pentru el/ei si tu vei suferi cumplit. degeaba esti cu ei in casa ca tot singura il cresti pe iannis.

incearca sa mergeti undeva la o terasa ca sa stati de vb, asa macar evitati sa va certati urat
si asa sa fie si el departe de ma-sa, sa nu care cumva sa vina sa se bage in discutie
eu stiu ca tu vrei sa faci tot ce e posibil dar daca nici pana acum n-ai facut ...