Parintii si...sexul-2

Mereu am mers pe cont propriu si asa o sa fac si de acum inainte, pentru ca alta solutie nu am. O sa se obisnuiasca cu ideea, sper. Daca nu, o sa-mi vad de viata mea. Nu pot ramane prinsa in situatia asta.

@heart_breaker: La mine a fost o situatie mai delicata, eu sunt foarte ''slaba'' de fire si am incercat pentru prima data sa am incredere in mama mea. Pentru ca am auzit si am crezut ca o mama te va ajuta indiferent de situatie, fara sa te judece. Dar nu a fost asa...

pink_pop a scris:

nu o sa la treaca niciodata ...astia sunt parintii crescuti intr-o mentalitate comunista si dominata de biserica ...asa ca cel mai bine este sa zici cum vor ei si sa faci cum vrei tu
din experienta iti spun ca nu vor accepta niciodata ca ai crescut si ai dreptul la o viata personala
ai mei nici acum nu ma lasa sa dorm cu prietenul in pat cat sunt la ei acasa. trebuie sa dormim separat chiar daca in rest stiu ca suntem mai tot timpul impreuna. Si nu mai sunt adolescenta de foarte multi ani
concluzia: foarte bine ca i-ai spus dar nu te astepta ca se va schimba ceva! in astfel de cazuri (parinti severi, un pic absurzi) ignoranta e sfanta

Nu imi mai ramane decat sa astept macar sa nu mai fie asa de tensionata situatia.

Ioana17 a scris:

Ali2041 : ti-au interzis sa te mai vezi cu el sau chestii de genu ?
Incearca sa nu te inchizi in tine dar gaseste-ti pe cineva (gen: o matusa,o verisoara,o prietena,mai apropiata varstei tale) care sa te sprijine si sa te inteleaga.
Nu stiu cum e si nici nu vreau sa imi imaginezi ca nu as mai putea vorbii deschis cu mama.
Inainte ma feream in a-i povestii lucruri intime de rusine nu pentru ca mi-ar fi fost teama si preferam sa i le povestesc prietenei mele cele mai bune ..dar mi-am dat seama ca acea prietena mai impartasea si cu alte persoane tot ceea ce ii povesteam eu.
O mama nu cred ca e in stare sa-si barfeasca propriul copil sau ar fi in stare doar o mama care a patit la fel si cu mama sa.
Eu mi-am inceput viata sexuala la 17 ani si 2 luni ,cand am decis sa-i spun mamei sa nu crezi ca m-a imbratisat si m-a felicitat.
Ea isi dorea sa mai astept macar pana la 18 ani dar i-am explicat ca m-am simtit pregatita si hotarata sa fac acest pas si stiu ca nu am luat decizia gresita.
Cand a vazut ca imi asum tot ceea ce am facut ,am inceput sa vorbim deschis , m-a imbratisat si mi-a spus sa am grija pe mai departe.
E dificila decizia de a te hotari in a le spune sau nu parintilor ,eu sunt de parere ca,daca ai parintii deschisi,gata sa te sustina in tot ceea ce faci ,e ok sa le spui daca simti nevoia dar daca stii ca ai parinti severi care nu accepta ca fata lor sa nu mai fie ,,cinstita" atunci cred ca e mai bine sa te gandesti de 2 ori inainte.
Unii oameni au fost crescuti in frica, cu teama de a lua propriile decizii...
Nu stiu daca parintii tai o sa treaca peste acest lucru desi mi-as dorii,totusi incearca sa porti o discutie sincera cu ei , sa le spui ca esti destul de matura inca sa alegi ,iar daca ai facut o greseala sa inveti din ea.
Nu trebuie sa dai importanta lumii, aceasta e rea indiferent de ceea ce faci .
Sper ca aceasta etapa urata din viata ta sa dispara si sa auzim numai lucruri bune pe viitor .

Stii ce e foarte naspa? Ca da, mi-au interzis sa mai vorbesc cu el... ca de obicei . Si nici macar nu e baiat rau. Plus ca am fost colegi 8 ani.

Ioana17 a scris:

De asta imi era teama ...
Nu te lasa, fii tu , apara-ti dorintele si gandeste-te ca totul o sa fie bine. Poate o saptamana ar fi cazul sa o lasati mai moale dar nu incerca sa te desparti de el doar pentru ca parintii tai nu inteleg ca esti matura si ca ai hotarat sa iti incepi viata sexuala.
Daca tu crezi si esti sigura ca acel baiat merita toate certurile pe care le-ai avut si le ai cu parintii tai atunci nu mai sta pe ganduri .
Intr-un final nu o sa mai aiba ce face si o sa te intelega. Totusi eu cred ca cel mai bine ar fi sa porti o discutie normala,civilizata,in care sa le explici ca tii la el,ca esti majora,ca poti lua propriile decizii,ca nu o sa le elimini total pe ale lor.
Sa nu fii dezamagita si cel mai important sa nu te inchizi in tine ( am inteles ca esti mai ,,slaba de fire")...
E bine sa te descarci ,sa nu lasi lucrurile sa se adune iar apoi sa nu mai poti face fata si sa clachezi .
Fii tare si ramai pe pozitie . Nu ai 2 ani ,ca sa aleaga pentru tine .
Totusi ai grija , iti zic cam ce ar trebui sa faci dar in limitele bunului simt.
Eu nu te sfatuiesc ca fugi de acasa...dar sa ii faci sa inteleaga ca nu ai facut ceva rau,ai facut ceea ce ai simtit si ceva ce te-a facut fericita.
Sper ca ti-am fost de ajutor.

Ne-am despartit deja. S-a speriat si el probabil si a decis sa se indeparteze, de aia nu cred ca merita. Asa ca o sa trec peste. O sa mai astept un pic sa se limpezeasca apele si apoi o sa incerc sa vorbesc cu ei. N-o sa fug de acasa, o sa fac tot posibilul sa imi pot crea un viitor fara ajutorul lor. Sa vada ca pot si sunt in stare sa ma descurc.

Ioana17 a scris:

Imi place atitudinea ta avand in vedere ca ai trecut prin multe in perioada asta.
De prietenul tau ce sa zic...doar ca e un las si ca nu te merita ? Pentru tot ceea ce ai facut pentru el /voi ar fi trebuit sa fie acum langa tine,sa te sprijine si sa te inteleaga nu sa ,,fuga" si sa te lase singura ...
Oricum nu esti prima care pateste asa ceva ... gandeste-te ca in tot raul exista si un bine ..de ex: daca nu se intampla lucrul asta nu vedeai cum este prietenul tau,sincera sa fiu mai bine ca ai scapat de el.
Canalizeaza-ti timpul si activitatile pe ceva benefic care sa te scoata din rutina si sa te faca sa-ti lasi problemele deoparte .
Atunci cand nu o sa mai depinzi financiar de ei , o sa poti sa iti exprimi punctul de vedere si sa faci tot ceea ce-ti doresti .

Multumesc mult pentru sfaturi. Ajuta foarte mult

Ioana17 a scris:

Cu cea mai mare placere. Suntem aici ca sa ne ajutam reciproc ,uneori suntem atat de debusolati inca avem nevoie de sustinere si de sprijin.
Chiar si cele mai mici sfaturi si vorbe ajung unde trebuie si ajuta mult.

Ca bine mai zici!

Eu trec pe 20 ,mai am putin . si sunt anu I la facultate. Nu va imaginati ca am niste parinti foarte moderni care ar venii cu mine la un salon sa-mi fac un tatuaj sau sa-mi bag vreun pirce.
Totusi s-a pus problema ca prima si a 2a luna unde stau cand ajung in Cluj ?
Iar eu foarte zambareata le spun ca la prietenul meu Nu vreau sa va spun ce fete au facut ai mei : mama a mutit si tata se uita la mine de parca nu eram normala.
El zicea sa stau la hotel ,mama la o ruda , eu nu si nu .  Pana la urma am discutat deschis si au acceptat.
Totul tine de comunicare si de felul in care pui problema cred. Cel putin la mine a functionat.
Nu vreau sa le vad fetele cand o sa le spunem ca vrem sa ne mutam impreuna . :">

Ma bucur pentru voi, fetelor. Eu mai am ceva de asteptat si nici macar nu stiu daca o sa-mi gasesc vreodata perechea ). Sper ca macar cand ajung la facultate sa se schimbe putin lucrurile cu parintii mei.

heimdall a scris:

Sigur or sa se schimbe ai mei s-au relaxat complet dupa ce am dat bac-ul

Hope so. O sa trag tare anul asta

norocoaselor"__:)))