Nevoia de diversitate

oamenii se schimba si relatiile evolueaza. se intampla ca la 17 ani sa nu gandesti ca la 30, se intampla ca la 17 sa iti doresti cu totul alte lucruri decat iti doresti la 30.
uneori cele 2 persoane din relatie "cresc" in directii diferite, alteori in aceeasi directie.
in practica nu stiu ce as face, cat as putea ierta (ierta cu adevarat, nu doar accepta) si cat sange rece as avea, darrr in teorie, cu siguranta as lasa-o sa incerce ce isi doreste, din mai multe motive: pentru ca sunt de parere ca o singura viata avem si trebuie sa facem/incercam ce ne dorim, cand ne dorim, pentru ca as prefera de 1000 de ori sa stiu ca a fost cu altul si s-a intors la mine pt ca pe mine ma doreste cu adevarat, nu sa se gandeasca tot timpul cum ar fi cu altul, ca poate ar fi mai bine, sa o stiu cu regrete si cu gandul la altceva, nesigura pe ea si pe relatie. si in plus am si 2 exemple de cupluri care s-au despartit 5-6 luni, unul din ei a fost cu altcineva si apoi s-a intors la vechea relatie, spunand ca "niciodata nu o sa ma mai despart de el. credeam ca toti baietii sunt la fel, dar de fapt ce am eu e aur." acum sunt casatoriti si au copil

nici eu nu m-as vedea in postura: du-te le alta, vezi cu care iti e mai bine si daca realizezi ca sunt mai buna in comparatie cu ea, ramanem amandoi..

Mie personal nu mi se pare normal sa vezi cum si ce face "capra din gradina vecinului"
Din moment ce are curiozitati de astea clar nu are cum sa intervina casatoria

Nu sunt absurda doar ca nu mi se pare normal ca fiind intr-o relatie de 7 ANI ( nu luni sau saptamani) sa ai curiozitati de astea,e ca si cum ai spune,vreau sa te insel dar nu prea!

zic si eu ca Love, in primul rand e de apreciat sinceritatea
in al doilea rand cand partenerul iti spune asta, ai de ales: ori nu poti sa accepti si atunci te desparti, ori il iubesti suficient de mult si ai un nivel de intelegere care-ti permite sa-l lasi sa-si satisfaca aceasta curiozitate si sa accepti ca e posibil sa nu se intoarca la tine
vad ca in continuare oamenii prefera sa fie mintiti decat sa dea nas in nas cu adevarul, cu siguranta multi am avut curiozitati, dar ne-am gandit, asa  cum ziceti si voi, ca "nu e normal" si, cunoscandu-l pe cel de langa noi si stiind ca n-o sa le accepte, ne-am inabusit dorintele, am acumulat frustrari care au avut impact asupra relatiei - ca doar nu credeti ca daca ignori suficient o problema ea dispare

n-ar trebui sa gandeasca... ce naiba inseamna asta ? uite ca unii mai gandesc si ce nu trebuie
si daca fata asa gandeste, ce sa faca, sa se sinucida, sa se duca la manastire ? mie mi se pare normal sa am cu cine discuta daca am o problema, daca e o problema legata de relatie, unde sa ma duc, la spovedanie, sau sa vorbesc cu partenerul sa gasim o solutie ?
asa putea sa-si tina gura, sa-l insele discret si toata lumea era fericita, nu ? si nici n-o mai condamna nimeni pentru ce gandeste

Eu inteleg perfect situatia, pentru ca sunt tot acolo. Il iubesc enorm, dar a fost singurul barbat din viata mea. A intervenit curiozitatea si n'am avut ce face. Am vorbit cu el sincer, i-am spus tot ce simteam, a zis ca si la el au fost tentatii foarte multe. Nu inteleg de ce faceti atata caz... nimeni n-o sa aleaga sa fie vreodata la modul pur sexual cu altcineva pentru ca e mai bun, mai destept, mai frumos.. ci doar pentru ca e ALTUL. Eu am ales sa renunt la o relatie frumoasa de 6 ani de zile din cauza asta, pentru ca ma omora gandul "cum o fi cu altul". Daca ramaneam ca inainte ajungeam frustrata si s-ar fi lasat cu certuri urate.

Marian, eu consider ca ar trebui sa ii apreciezi sinceritatea, cu siguranta s-a fastacit mult pana sa-ti zica asta si cu siguranta a facut-o doar pentru ca te iubeste si probabil nu ar putea sa-ti insele increderea. Crezi ca ar fi fost mai bine daca ea s-ar fi tavalit cu altul fara ca tu sa ai habar de asta? Crezi ca ar fi fost mai bine daca ar fi ales sa se desparta de tine fara sa iti zica de ce?

Pai cand m-am bagat in relatia asta, nu existau aceste curiozitati... N'am ales eu sa le am. Au aparut pe parcurs, in mod evident. Sunt un om cu ratiune si coloana vetrebrala, la ce m-ar fi ajutat sa ma complac intr-o asemenea situatie?

eu nu pricep cum pot unii sa considere ca daca a trecut un anumit timp (7 ani de ex.), gata, totu' e scris in stele si daca am stat atat cu cineva, pai cu el raman pana crap. Se despart oamenii dupa 20 de ani de casnicie, oameni la 50 de ani. ce este atat de anormal/ciudat/de condamnat faptul ca se schimba un om la 25?

voi, cei care o blamati pe prietena lui Marian, chiar asa siguri sunteti in ceea ce priveste tot ce tine de viata voastra? sunteti intr-o relatie de 10 ani: cum puteti sti ca nu se va intampla ceva, orice, ca sa va faca sa o luati la sanatoasa pt o aventura? daca imi dati replica "eu nu as face asa ceva" vreau si un argument. de unde stiti ca nu ati face? si daca imi spuneti "pai nu am stat 10 ani cu cineva ca sa stric totul pt o aventura" iar va intreb "de unde stiti cum veti fi/gandi/actiona peste 10 de ani acum? nu stii ce se intampla maine. poate eu cred in X lucru, dar maine o sa se intample ceva spectaculos (da, se mai intampla si lucruri la care nu ne-am astepta nici intr-o mie de ani) si imi dau seama ca ce credeam eu e departe de ce este de fapt.

Marian, eu apreciez foarte mult la prietena ta ca a avut un curaj fantastic sa iti spuna ce simte. apreciez ca nu s-a ascuns, ca s-a gandit la tine (da, la tine pt ca nu te-a inselat, pt ca nu a ales sa taca, lasand timpul sa treaca, frustrarile sa se acumuleze si apoi sa rabufneasca, iar tu sa n-ai habar de ce). o apreciez pt ca, evident, si-a dat seama ca aici se poate incheia relatia ei, dar a preferat sa fie sincera. fii sigur ca tine la tine! iar problema nu tu o reprezinti. pur si simplu, o anume dorinta a ei nu mai corespunde cu ce presupune o relatie in acest moment.

Tu sa nu regreti si incearca sa iti dai seama ca puteai fi tu in locul ei. puteai fi tu cel care sa simta ceva ce nu e compatibil cu o relatie de 7 ani. se intampla, nu putem avea control asupra multor lucruri.

intelepciune iti doresc, sa nu te grabesti in luarea unei decizii si maturitate sa vezi ca prietena ta a fost 100% corecta cu tine.

si incheiere cu final fericit: cuplu de 6 ani, ea se desparte de el si se marita cu altu'. isi da seama ca a facut o mare prostie, se desparte si revine la persoana pe care intr-adevar o iubeste si cu care acum are un baiat si o fata

dar tot de la o varsta, de la "prea mult gandit serios" poti s-o iei, pt scurt timp, pe aratura.
eu nu-l vad fraier pe cel care acorda o sansa. nici nu stiu de fapt cum sa spun ca este...pt ca poti sa afirmi sus si tare ca tu nu ai ierta, dar sa ajungi sa o faci. nu stiu in ce masura poate fi asta ceva ce poti controla. ca si eu spun acum ca daca as afla ca al meu m-a inselat, nu as putea trece peste. imi pare imposibil sa-l iert daca ar face asa ceva, dar...actionezi concret atunci cand esti pus intr-o anume situatie.

deci cel care iarta o face pt ca asta simte, pt ca a fost puternic ca a trecut peste "gafa" prietenei sau pt ca este slab ca nu-si imagineaza cum ar putea trai fara ea. sunt multe de luat in calcul intr-o situatie de acest gen