Dor de casa :(

crys, trebuie sa ii faci cumva sa inteleaga ca ai o varsta, ca nu poti sta mereu cu ei, ca trebuie sa iti faci viata ta, familia ta...
stiu ca pt u e greu (mai ales gandindu-te ca esti singura la parinti, te inteleg perfect si eu sunt singura la parinti), ca mereu te gandesti la ei, la binele lor, dar trebuie sa te gandesti si la binele tau, din pacate parintii nu o sa fie pt totdeauna cu noi si atunci ce facem singuri (fara familie, fara nimic)?

Incearca sa ii faci sa constientizeze ca voi doi trebuie sa va intelegeti si ei pe langa voi, degeaba ai avea un iubit pe care parintii sa il placa daca tu nu ai ce discuta cu el, nu aveti nicio idee comuna nici nimic. Spuneai ca urmeaza sa vina la voi, poate daca or sa vada ca voua va este bine acolo, vor intelege decizia ta...

Sa-ti spun si povestea mea.

Mama in tara o duce ft bine, are casa noua, afaceri, etc. Eu m-am casatorit si mama ne-a ajutat cu de toate, cu banii de la nunta ne-am deschiso afacere, toate bune si frumoase. Am ramas insarcinata si apoi s-au stricat toate, afacerea a dat faliment, am avut ceva probleme la scoala si n-am mai putut continua ca urma sa si nasc. Cand bebe avea 2 luni, ne-am hotarat sa plecam din tara, nu pentru ca nu aveam bani, aveam...dar de la mami. Si bineinteles sotului nu ii convenea, isi doreste sa ne ofere de toate el.
Asa ca am fost pusa intre ciocan si nicovala, mama ne-a inteles si nu ne-a cerut o clipa sa ramanem, dar plangea sfasietor, venea in camera nostra si lua copilul in brate si plangea de mi se rupea sufletul si-i spunea "unde mi te duc, o sa mor fara tine".
De cealalta parte era sotul trist peste masura cand mama venea cu baxurile de pampersi si plasele de haine acasa pentru copil. Se simtea ultiml om, zicand ca nu-i in stare sa-si intretina familia, ce barbat e..

Asa ca am ales, cu o durere imensa pentru ca mama este un inger pe pamant, nu exista fiinta mai plina de bunatate si intelegere in toata lumea.
Am venit la 2000 km de ea, de 6 luni.
Acasa mi-a lipsit un sot linistit si impacat sufleteste, in rest aveam tot, aici am tot dar imi lipseste ea. Cu toate ca vine o data la 4 saptamani la noi si sta cate 7-10 zile, mai merg eu cu copilul acasa. Chiar ieri a plecat dela noi si inca nu-mi revin, plange atat de rau cand se desparte de nepot ca imi sfasie inima.

Ru am ales o data... Atunci cand am hotarat ca vreau sa imi petrec viata impreuna cu iubitul meu. Alegera e pe viata si presupune clar separarea de parinti ca sa functioneze casnicia. Asa ca, cu toata dragostea ce i-o port mamei, l-am ales pe sot inca o data, si probabil asa va fi toata viata. Inca nu sunt impacata pe deplin, ca suntem aici, lucrez la asta, dar e mult mai bine ca la inceput.

Nu este o reteta ca sa te rupi de parinti, e un proces care dureaza, si este o rana clar, care doar timpul o vindeca.

Eu zic sa incerci sa fii mai detasata, sa nu te mai gandesti tot timpul la asta. Meriti sa iti faci o viata mai buna, sa iti cladesti o casnicie, asa cum au facut si parintii tai. Eu merg pe principiul ca nu ajungi prea bine in viata daca te iei dupa parinti. In locul tau as fi impacata si fericita ca am scapat de constrangerile de acasa. Personal, nu mi-ar place sa se amestece ai mei in viata mea atat de mult si le-as spune frumusel sa-si schimbe comportamentul daca nu vor sa racim relatia.

Fetelor va multumesc mult de incurajari, asa trebuie sa fac si mi-am propus sa incep de saptamana aceasta sa fiu mai detasata, sa imi ocup timpul cu altceva si gandul sa il am in alta parte (o sa fie greu dar nu imposibil).
Azi noapte era foarte fericita de expemplu pentru ca am ajuns acasa cu al meu pe la 1 noaptea si pentru prima oara nu a trebuit sa anunt pe nimeni ca intarzii (in romania intarziam maxim pana la 12 noaptea ca altfel nu mai iesem a doua zi) nu a trebuit sa dau explicatii unde am fost, de ce, cu cine, de ce am stat atat sunt egoista sa va spun ca m-am simtit foarte bine.

sper asa sa fie

yoyolina a scris:

de ce sa te consideri egoista si de ce sa te simti vinovata?
pana acum ai stat intr-o colivie, mi se pare putin aiurea sa ai ora de venit acasa la varsta ta, cu atat mai mult cu cat nu erai pe "banii lu' tata"; ok, casa parintilor nu-i hotel, da' nici manastire, da-o-ncolo de treaba.

asta incep sa vad acum si eu

Se pare ca ai tai n-or sa inteleaga niciodata anumite lucruri si n-or sa renunte la ideile lor. Ei nu vor sa accepte ca tie iti este mai bine asa. Dupa parerea lor, ce ar trebui sa faci cu viata ta?

Asta este manipulare in toata regula. De schimbat nu-i schimbi, asa ca trebuie sa lucri doar la psihicul tau si sa le pui lor piciorul in prag.
Eu de cate ori am avut probleme cu a mei le-am spus frumos ca daca vor sa ma mai vada, nu numai ei au dreptate ca si eu. Si se conformeaza.
Le-am spus ca suntem egali in relatia parinti-copil si sa faca si ei ca mine nu doar eu ca ei.
Chiar sapt trecuta am mers cu mami sa cumparam globuri pentru brad si eu am luat ceva ce ei nu i-a placut dar a zis hai, daca tu vrei... Apoi a vazut ea ceva ce mie nu mi-a placut si am zis ca nu luam, si mama a zis: eu am fost de acord cu ce-ti place tie, acuma luam si ce-mi place mie. Corect

Mama e tanara(45 de ani, eu 25) si e mai pe mintea mea, dar tot trebuie s-o mai aduc pe calea dreapta
Banuiesc ca ai tai sunt mai in varsta si mai de neinduplecat

in caz ca va intrebati de unde a inceput prostia, va spun eu DE LA MINE 
sunt cea mai proasta ever