Discutii de tot felul intre mamici si burtici - 30-95

'neata

neatza

eu tot nu dau seama cand e sau cand nu e lariginta, si ana a tusit de a rupt(nu acum), dar tot nu stiu daca a fost sau nu laringita...

like imi pare rau, poate ne spui exact ce s-a intamplat si poate mai ajutam , un sfat , o parere, nu stiu, eu cred ca de multe ori ajuta sa vb cu niste persoane ,, necunoscute,, adica care nu au nici o treaba cu familia ta si privesc totul din afara, uneori primeste  sfaturi bune care nu merita ignorate...

fetelor , eu sunt bulversata de 2 zile, am reusit azi noapte sa intru sa va citesc de pe telefon, dar de scris mai greu...va povestesc pe scurt (desi mie imi place sa dau detalii, sa ma abat de la subiect, intr-un cuvant sa vb multttttttt )...am 2 colegi de facultate care s-au casatorit, sunt din primul an impreuna, am stat impreuna ultimul an in camin, si apoi in gazda inca 3 ani,am mers in concedii impreuna,  ne cunostem super, si ne intelegem super, fac parte din gasca noastra de prieteni, au un baietel mare de 5 ani si , si inca o fetita de 6 luni, nascuta anul trecut in august, aici la medicover langa mine, am mers zilnic la spital la ea, totul ok, fetita da , mai mica , dar pt ca ei sunt micuti, mica adica 2.5kg...totul ok, au botezat rapid, ne-au anuntat dupa mult timp, in familie, nu ne-am mai vazut decat la botezul altei prietene din grup, dar fizic nu am mai vazut-o pe aia mica, caci e destul de riscant, noi frecvetand gradi sa-i ducem vreo raceala...in ian am fost putin la ei sa-i duc cadita de baie de la baietel, caci ne-au imprumtat-o noua si aveau nevoie de ea(pana acum ii facusera la chiuveta), am vazut pret de cateva minute pe micuta si mi s-a parut ceva ciudat la ea, insa nu m-am gandit departe (adica sa-mi fie cu iertare, mi s-a prut putin uratica la fata si ma gandeam cu cine seamana, ei nu sunt niste frumosi, dar nici urati)....(hai ca tot m-am lungit)...si sambata ne-am vazut in parc...si la un moment dat vb cu ea de concediu de crestere copil cat a optat in final ( ca era in dubiu daca 1 an sau 2) si imi zice ca ei au ceva special,, A.are sindromul Down,,...pur si simplu a picat ca o bomba, si acum ma cutremur cand scriu, sambata m-a durut ingrozitor capul de a trebuit sa iau un calmant(eu care fff rar nu iau) si tot nu mi-a trecut, de atunci ma gandesc incontinuu, sunt bulversata si ma intreb mereu,, de ce,,....la ecografia de 12 sapt i-a iesit risc scazut, la baietel a avut risc mediu si a fost ok...a facut eco peste eco numai la privat, a nascut la privat, bine nu conteaza astea, caci totul s-a intamplat din momentul conceperii...fac deja kineto cu ea, i-au facut teste peste teste, analize peste tot, la toate organele caci din pacate cei cu aceasta ,, boala,, sunt predispusi la diverse boli incepand cu inima, rinichii, ochi, urechi, tiroida...abia acum au inceput sa spuna si la altii in afara de familie, adica abia acum s-au impacat ei cu idee...offf greu , foarte greu, noroc ca isi permit cat de cat, dar asta daca se intoarce ea la serv la 1 an, altfel risca la un salariu mai mic...nu e moment sa nu ma gandesc la ei, imi urechi numai asta am,, a are sindromul down,,.

Adina, Doamne ma cutremur cand aud vesti din astea si parca ma apuca teama sa mai incerc sa mai fac bebe.. nu imi pot imagina durere mai mare decat aceea de a avea un copil bolnav, de o boala care ii afecteaza intreaga viata.

de chestii din astea ma tem si eu

Neata..
Adina f trist, f dureros ptr parinti...

Neata!

Da, Yannick le face cu debut brusc, se culca sanatos si se trezeste in miezul noptii asa..
Emi, Yann nu a ajuns sa nu respire deloc, dar face gestul ca si cum se sufoca, trage aerul fff greu si suiera asa, se schimba la fata.


Adina imi pare rau, o boala pe viata care ce multe sacrificii, foarte foarte multe, daca ii vei frecventa mai des iti vei da tu seama, noi avem niste prieteni f f apropiati care au un copil de 16 ani cu ceva malformatii si retard, si unul de 4 ani cu sdr Down.
A umblat la 2 ani, nu vorbeste inca, nu face nicio terapie cu el, doar merge la gradinita speciala(sunt aici si ei, pentru copii au schimbat tara, aici chiar vor avea un viitor asa cum sunt)
In rest, manuieste jucariile foarte frumos, sa nu mai zic cat este de simpatic si afectuos, ei pot ajunge oricum departe, depinde de impicarea parintilor.
Eu nu i-am vazut pe ei dupa nastere, doar am auzit de veste, dar i-am vazut dupa 1 an si sunt extrem de calmi, ca si cum nu ar avea copiii nimic, sa nu mai zic cat de mult ii iubesc, sunt viata lor.
Snt sigura ca dupa nastere la aflarea vestilor le-a fost extrem de greu, mai ales la cel cu down ca nu se stia din sarcina, nici dupa nastere, cam dupa o luna le-a pus diagnosticul final, pana atunci parerile erau impartite intre dr ca are sau nu.

Eu am intrebat-o o data cand eram numai noi doua, se uita cu drag la Yannick si zic, spune-mi sincer, l-ai schimba pe al tau cu Yannick? Si a zis ca nu si l-a strans la piept.

aoleo, deno iar m-am cutremurat cand am citit,...da, clar o sa fim alaturi de ei, trebuie sa-i sustinem macar moral...sunt sigura ca vor face tot posibilul sa o ajute cat mai mult, deja vorbesc de terapiile pe care o sa le inceapa dupa 1 an, acum fac mult kineto cu ea si merg saptamanal la spital la ceva neuro...sa-*i observe achiziitle , acum e ok, e in grafic, dar na a zis si mamica nici achiziitle nu sunt multe, mai tarziu incepe sa se vada diferenta.lor li s-a spus la nastere si nu au vrut sa creada, apoi au inceput investigatii si s-au convins.tatal a avut un soc, si parintii lui(se pare ca momentan nu le mai sunt alaturi), mama  a fost mult mai ok, mult mai rationala, si constienta ca poate pierde lapticul, a alaptat-o aproape exclusiv(i-a bagat o perioda lapte praf ca nu prea mai crestea, dar apoi si*a revenit), acum e la diversificare si decurge totul ok, insa mamica mi-a spus ceva super,, ca simte cu asta mica ce nu a simtit la primul copil, desi e mica, se vorbesc din priviri, , imi spunea si ea ca au si copii astia parti bune , sunt foarte afectuosi si lipiciosi.

Deno

deno un mare      ....da, clar o sa facem tot posibilul sa ne vedem cat de des putem si sunt sigura ca o vom indragi pe cea mica...acum am vb cu alta prietena comuna, tot din grup, ea stia, dar normal ca nu a spus, si ea ea mama de bebe 2, la o luna dupa ea, mi-a spus ca afost socata 2 sapt, si si ea a fost de acord, ca va trebui sa-*i sustinem moral cel putin,

offf, am acaparat forumul cu discutia asta, dar m-am descarcat sa zic asa, adica am mai vb caci ma gandesc daca pt mine a fost asa , cum a putut fi pt ei.

Ultima oara a fost editat de adinagrig (2014-03-17 10:36:31)

Adina, are dreptate Deno, tot ce poti face este sa o indragiti pe copila si sa va purtati cu ea ca si cum nu ar avea boala asta, sa va intalniti cu ei, sa va jucati cu ea. Desi nu pare mare lucru, sunt sigura ca pt parinti va conta enorm!

offf... simt ca mi se taie picioarele cand aud de boli la copilasi..