Dezamagire..

Hristos a inviat! Imi cer scuze ca voi scrie atat de mult si in aceasta perioada, fericita si linistita pentru multi... Am nevoie de un sfat.. Am 20 de ani si nu credeam ca voi reusi sa fiu atat de nefericita. Am avut o relatie de 3 ani si jumatate alaturi de un om cu care am crescut.. Ne am iubit enorm.. Si faceam absolut totul impreuna, planuri de viitor.. Lista continua.. Primul an si ceva a fost de vis, scrisori, flori, apoi lucrurile s au mai domolit..usor usor a inceput sa minta.. De la o iesire cu prietenii, la un lasat balta cand eu il asteptam.. I am gasit 34 de conturi pe site uri de sex/dating, multe profile false si discutii cu sute de femei... Am trecut peste..acum un an ne am departit.. Mi a zis ca ma iubeste dar are nevoie de mai multa experienta, tot eu urma sa raman persoana alaturi de care v a construi ceva.. A avut cateva aventuri, ne am impacat.. Ne am facut planuri sa ne luam o masina impreuna, am plecat in vacante.. Ne am simtit grozav..In martie lucrurile s au schmbat, am ramas insarcinata fara sa ne dorim... M am atasat extrem de tare si mi am dorit intr un final sa il pastrez..m a amenintat ca se omoara, ca o sa ma urasca toata viata, ca niciodata nu il va recunoaste, ca este mult prea tanar, ca familia lui imi va face rau, ca o fac special sa l leg de mine toata viata..apoi mi a zis ca ma iubeste, ca vom avea oricati copii imi doresc la timpul potrivit si ca imi este alaturi. Acum o saptamana vineri am luat prima pastila apoi duminica pe celelalte 4... Am incheiat o viata si o parte din mine. S ar fi nascut de ziua lui daca as fi dus pana la capat sarcina, regret ca nu am avut sansa sa l cunosc.. Si multe altele, dar fara sustinere lui nu mi as fi permis sa l cresc singura si fara ajutor.. In aceste zile desi plangeam de durere nu a venit o data sa ma vada, mereu intervenea ceva, era prea ocupat.. Ne am certat in continuu pe parcursul acestor zile, parea complet dezinteresat..nu mai era omul care imi punea lumea la picioare si aveam un sentiment foarte rau. Luni dimineata ne am despartit, din cauza ca eu il stresez prea tare, ca el ma iubeste enorm, vrea sa fie singur, e doar temporar... Am acceptat cu amaraciune.. Miercuri am aflat ca este intr o relatie cu ea si acum 2 zile ca in serile din acel weekend o plimba pe ea.. De accea era atat de ocupat. Mi a vorbit atat de rece si pasiv, nu recunosc nimic din omul langa care am crescut. Acum 2 zile am fost sunata si de ea..are 16 ani. Isi cerea scuze ca nu stia ca inca este cu mine..mi a zis multe lucruri care m au socat.. Am auzit discutia dintre ei doi.. L am vazut pe omul care era exact el la inceput cu mine, aceleasi replici, din greseala a strigat o pana si pe numele meu si multe multe minciuni... Extraordinar de multe.. Tot ce a repetat in continuu a fost ca eu sunt nimic pentru el, sunt trecutul lui, o iubeste pe ea, nu mai vrea sa auda nimic de mine.. Fata respectiva mi a spus ca inca e indragostita de fostul ei si sufera dupa el de aceea s a apropiat de iubitul meu.. Pe el nu il intereseaza acest aspect doar vrea sa fie cu ea. desi stie totul, e constienta de minciuni, a ales sa fie cu el.. Eu m am ales cu multe injuraturi de la el ca m am amestecat si totul s a incheiat ieri dupa multe ore de circ. Sunt distrusa, de 3 zile nu am mancat, nu pot sa dorm, sa rad, sa imi revin din soc. Ma gandesc cum as fi fost daca pastram sarcina, poate aveam un motiv sa lupt pentru mine.. Ma intreb cu cine am trait in atatea minciuni si de ce le am iertat... Am simtit ca are nevoie ca cineva sa ii creada unele lucruri pentru a simti ca domina situatia. Pe ea a cucerit o total.. Pare un adevarat gentleman, atat de atent, onest..care a suferit enorm intr o relatie cu o nebuna, care i a fost mereu alaturi trup si suflet. El spune ca niciodata nu a inselat intr o relatie, nu a gresit, vina a fost a mea, el a facut tot ce a putut pentru noi..eu nu m am oprit din a ii reprosa ca nu imi este alaturi si discuta cu altele. Sunt foarte aprinsi unul dupa altul..ea imi seamana enorm, fizic si ca personalitate.. Este eu la varsta respectiva cu exceptia ca eu nu i as fi facut asta altui om. Stiu ca vor ramane extrem de mult timp impreuna chiar se potrivesc mai bine decat mine si asta doar ma usuca.. Pe zi ce trece.. Imi este dor de el, de tot ce aveam impreuna, de viata mea, de obiceiuri si de linistea si caldura pe care o simteam in bratele lui. Acum ea sta pe locul meu, in toate privintele..cu ea nu se va purta atat de urat si nu o va lasa balta, nu va trece prin tot ce am trecut eu.. Iar eu voi ramane cu regretul unui copil nenascut si al unei iubiri in care am crezut cu tot sufletul. Ma gandesc sa ma duc la psiholog, dar pur si simplu nu vreau sa ies.. Totul imi aminteste de el.. Doar vreau sa imi plang suferinta. De ce lucrurile astea mi se intampla mie si cum poate exista atata fericire construita pe suferinta unui om? Cum de el poate juca atatea personaje si cum mi a putut face mie asta? Cand acum o saptamana plangea ca ma iubeste din tot sufletul si vrea sa ne impacam in viitor? Cum pot tine atat de mult unul la altul dupa o saptamana si ceva? Stiu ca si ea va ajunge sa l iubeasca la fel mult.. Pentru ca stiu exact ce urmeaza sa faca sa o cucereasca, la fel mi s a intamplat si mie.. Doar ca pentru ea va fi acolo cum pentru mine nu a fost. Astfel de lucruri se intorc vreodata?  Ma simt singura.. Si cred ca nimeni nu intelege ce gol am in suflet..Sa ies, sa cunosc oameni.. Cam greu..toti cei ok sunt luati iar eu acum in anturajul meu sunt "cea singura", sa ma bucur ca am scapat de alte lucruri mai rele, mi as dori..dar cand ma gandesc ca o strange in brate ca pe mine..ma distruge.  Imi cer scuze ca am scris atat.. Si sper ca poate, o sa gasiti solutia si pentru mine..