Parintii...can't live with them, can't live without them..

Crede-ma ca e MUUUULT mai bine asa (nu am tipat, ci am vrut sa subliniez cat de mult vreau sa zic!)! si eu eram ca tine pana cand am inceput sa fac ce ma taia capul..m-am certat cu ai mei , apoi si-au dat seama ca nu au ce imi face si mi-au dat toata libertatea din lume! acum locuiesc cu uby meu...si as da orice, absolut orice sa ma pot bucura de timpul petrecut cu el la fel cum o faceam cand stiam ca nu am voie sau ca trec putzin peste ora de intrat in casa, si toate nimicurile astea! crede-ma ca e mai bine sa stati mai putin impreuna decat sa fiti mereu 'bot in bot ' cum se spune...eu nu am crezut pe nimeni cand mi s-a spus si acum sufar si am niste probleme pe  care abia daca le au ai mei care sunt impreuna de 20 de ani! nu forta lucrurile, ci lasa-le sa mearga de la sine! o sa ai doar de castigat! eu regret enorm ca m-am grabit sa am libertate...acum nu mai pot pretui multe lucruri! ai rabdare pana cand o sa vina de la sine statul mai mult cu el, si toate celelalte.

fetelor! nu va mai grabiti! bucuria e de moment, apoi incep problemele...stiu ce zic!!

si eu la 16 ani veneam devreme acasa..ca deh...asa-s parintii...stai linistita tinutza ca eu am 18 ani jumate, plec peste juma de an la facultate si mereu imi spune"vezi pe unde umbli si cu cine", sa nu stai mult pe-afara.dar eu de obicei la 21 sunt in casa...nu prea imi place sa umblu asa...doar daca e vreo petrecere sau simt eu nevoia sa merg la discoteca si ajung pe la 2 acasa "( ca pana la 2 am program) stiu ca ti se pare nedrept..si mie mi se pare nedrept atunci cand vreau sa ies sa stau pana la 12 in timpul saptamanii cum stau colegele mele...dar daca nu am voie...ma resemnez

p.s : mama mea nu adoarme pana nu ajung eu acasa.daca vin la 2 noaptea ea se uita la televizor )

Poate pe de-o parte e mai bine asa dar ma simt o "ciudata" cand vad ca unele fete stau pe strada sau prin oras pana la 10 - 11 noaptea...si mi-e ciuda intr-un fel...mai ales ca prietenul meu are fff multa libertate si normal ca ma simt aiurea si imi trec tot felul de ganduri prin cap...chestia e ca acum vreo 2-3 luni m-am certat rau cu pr si ne-am desp pentru o saptamana si plangeam de numa, nu mancam, nu dormeam, eram intr-o depresie fara sfarsit...si tata vedea ca plang zilnic si ca sunt la pamant si probabil de aia nu mai vrea sa ma lase asa mult cu el...ca sa nu sfarsesc "tragic" dupa ce nu o sa mai fie el...nu stiu...

situatia la mine in familie: intelegatori cand venea vorba de scoala (niciodata nu m-au certat cand s-a intamplat sa mai iau vreo nota mica sau sa chiulesc pt ca n-am invatat), intelegatori cand le cer bani sa-mi cumpar ceva (chiar daca aceste cerinte sunt destul de dese ) , cand spun ca vin la 10, dar ajung pe la si jumate si...cam atat cu intelegerea. stiu de prietenul meu (cu care sunt de 2 ani si 3 luni), au incredere in el dar, cu toate astea, n-am plecat vreodata cu el pe undeva (iarba verde, alt oras si sa stau mai mult de o zi etc). din punctul de vedere al libertatii pe care mi-o acorda sunt intelegatori aproape 0. de fapt, mereu cand era vorba sa ies in oras (nu numai cu al meu, cu prieteni/colegi) si sa stau mai mult, ma izbeam de un "nu" raspicat. de multe ori am considerat ca imi distrug cei mai frumosi ani (si inca nu mi-am schimbat gandirea) cu interdictiile lor. eu trebuia sa fiu acasa la 10, in conditiile in care restul grupului nu ajungea acasa mai devreme de 1.

ma gandesc ca poate e si vina mea pt ca niciodata nu am incercat sa-mi impun punctul de vedere in fata lor. ma "multumeam" sa stau imbufnata cateva zile, sa le raspund doar daca imi vorbeau si atat. erau constienti ca ma supar, dar vorba preferata a maica-mii "iti trece" sau "ai tot timpul pt asta". de atatea ori imi venea sa-i zic "dar poate n-o sa am timp. poate destinul meu e sa dea maine o masina peste mine si se duce naiba timpul", dar n-am zis-o niciodata (oricum raspunsul ar fi fost ceva de genul "las' ca nu da "...uneori urasc faptul ca ii cunosc asa bine).
a trecut ceva timp de cand n-am mai plans pt ca nu ma lasau sa fac ceva, dar asta doar pt ca nici eu n-am mai cerut. stiam oricum care-i raspunsul si am zis ca mai bine nu mai zic nimic decat sa plang iar o zi ca "pe vremuri".

si abia acum ajung la problema actuala: al meu vrea sa plece in sept o sapt la rudele lui, rude care stau foarte departe. mi-a spus ca ar vrea sa ma duc cu el. va dati seama ce as vrea eu, dar...daca citirati mai sus, va dati seama care va fi si raspunsul alor mei i-am spus prietenului ca nu ma vor lasa (asta fara sa le mentionez ceva alor mei) si este si el constient de asta, dar tot spera...la fel ca mine, de fapt.
cum sa fac, ce sa le zic, cum sa le spun ca vreau sa plec doar cu el la rudele lui? in primul rand imi vor spune "dar el se duce la ai lui, tu ce sa cauti acolo?". initial m-am gandit si eu la asta. nu s-au mai vazut de 7 ani, deci ar fi bine sa mearga doar el pt a se putea dedica in intregime lor. daca ma duc si eu, va trebui sa stea si cu mine...or asta face acum zilnic - si asta s-ar putea s-o bage ai mei "va vedeti in fiecare zi, e numai bine sa faceti o pauza"

motivele pt care nu m-ar lasa ar fi ca "e familia lui, tu n-ai treaba", "unde o sa dormi?", "ce-o sa zica bietii oameni? cum sa te duci intr-o casa straina, sa mai si stai o sapt?", "cum sa pleci asa departe?" (ca sa va faceti o idee: eu stau intr-un capat al tarii, ei in celalalt capat, nici nu e un tren direct, trebuie sa schimbam).


respect pt cei care vor avea rabdare sa citeasca stiu ca scrisai mult, dar voiam sa stiti exact cum sta treaba

si acum, astept sfaturi, ce as putea sa le zic pt a-i convinge

19 peste o luna, nife

Nifelheim a scris:

wow.. le-ai spus ca esti majora si ca nu mai au ce sa comenteze ?

vrei sa iti dau replica lor "seriooos?! n-avem ce sa comentam? crezi ca suntem prietenele tale sa ne vorbesti asa? ia, ai grija!". pe langa asta, nici n-as putea sa le zic asa ceva. din punctul asta de vedere, sunt "prea" respectuoasa cu ei

april, pune piciorul in prag, macar intreaba-i, nu sta asa
crede-ma ca stiu pe cineva care are 24 de ani si n-o lasa parintii nici sa stea peste noapte la prietenul ei, daramite sa plece cu el undeva  si nu cred ca vrei asa ceva
oare daca le zici ca mergi la munte cu o gasca mai mare de peieteni nu te-ar lasa ? sa nu li se para deplasat ca te duci la rudele lui

april sunset a scris:

Nifelheim a scris:

wow.. le-ai spus ca esti majora si ca nu mai au ce sa comenteze ?

vrei sa iti dau replica lor "seriooos?! n-avem ce sa comentam? crezi ca suntem prietenele tale sa ne vorbesti asa? ia, ai grija!". pe langa asta, nici n-as putea sa le zic asa ceva. din punctul asta de vedere, sunt "prea" respectuoasa cu ei

Plus ca la asta ar mai putea veni si cu cu un raspuns de genul : "DA?!?!Atunci sa te intretii si singura daca tot esti majora!!!" cel putin asta era la mine....

heimdall a scris:

april, pune piciorul in prag, macar intreaba-i, nu sta asa
crede-ma ca stiu pe cineva care are 24 de ani si n-o lasa parintii nici sa stea peste noapte la prietenul ei, daramite sa plece cu el undeva  si nu cred ca vrei asa ceva
oare daca le zici ca mergi la munte cu o gasca mai mare de peieteni nu te-ar lasa ? sa nu li se para deplasat ca te duci la rudele lui

Cam asa sunt eu Ma rog, un pic diferita situatia, dar in genul asta. Imi dau seama ca trebuie sa ai grija ca parintii sa creasca alaturi de tine, nu sa ramana la ideea ca ai 15-16 ani si trebuie in permanenta protejata. Si la mine eram cam la fel ca la tine pe la 19 ani, mi-era greu sa plec undeva sau sa fac ceva... acum, dupa 4 ani, s-au mai schimbat, sunt mult mai relaxati in privinta orei la care ma intorc acasa atata timp cat stiu de mine, unde sunt. Deci e posibil sa le ia un pic mai mult sa ajunga in punctul in care sa constientizeze ca trebuie sa mai largeasca un picut latzul.
Si eu, la 23 de ani, le bag la inaintare aia cu varsta, dar stiu foarte bine ca gandesc ceea ce spune Kreed apropo de bani, chiar daca nu o spun decat poate foaaarte voalat. Atata timp cat stai cu ei in casa si depinzi de ei, li se pare normal sa le respecti regulile, oricat de absurde ti s-ar parea tie... si oricat de inflexibili ar fi ei.

Acum, nu zic ca e mai bine sa minti, dar oare te-ar lasa sa pleci daca ar fi vorba de o calatorie cu prietenele?