Parintii...can't live with them, can't live without them..-4

yoyolina,imi pare rau...
de fapt imi pare rau ca exista inca asemenea parinti,cu idei invechite si idei preconcepute..
si totusi asa batrani nu sunt...sunt sigura.

wild_wind, au 50/53. Si tot timpul au impresia ca ei sunt din aia open-minded...dar raman doar cu impresia.

Niste chestii nu le-am inteles niciodata.
Prima ar fi asta ca daca esti major, poti sa-ti bagi picioarele - scuzati expresia - in tot ce spun parintii, ca de acuma esti mare adult, chipurile    . Unde mai e respectul fata de ei? Inteleg ca de la un moment dat e absurd sa "ceri voie" sa iesi dar si sa spui "de azi nu va mai intreb nimic ca am 18 ani" e urat.
Alta chestie e ce treaba au banii cu relatia parinte - copil. Adica ii respecti si te porti frumos cu ei si le spui despre tine numai pentru ca depinzi financiar de ei? Si daca iti gasesti un job, dar inca mai locuiesti cu ei, ii pui la locul lor cand comenteaza ceva ca de acum nu mai ai nevoie de banii lor si sa te lase in pace? Nu zic, e la fel de jenant si din partea lor sa te santajeze cu aspectul material, pentru ca asta arata cum masoara ei relatia lor cu copilul.

PS.
Parintii mei nu mi-au interzis niciodata nimic si asta si pt ca nu prea aveau ce ... Tata imi zicea periodic ca el atata vrea de la mine sa nu ma apuc de droguri, in rest pot sa fac ce vreau, da daca am vreo treaba cu drogurile, am terminat-o cu el. Si zau ca in perioada de adolescenta "rebela" nici n-am fost tentata. De baut, de fumat, la fel nu mi-au interzis. Am fumat o tigara, mi s-a parut oribila si nu mi-a mai trebuit. Cat despre bautura, mama mi-a zis mereu ca numai o doamna adevarata stie sa bea (fara sa se pileasca). Si n-am simtit niciodata nevoia sa ma fac manga.    La discoteca, cred ca m-ar fi dus ei cu forta  ca eu nu mergeam decat foarte rar si in alt oras deci nu aveau ce ore de venit acasa sa-mi impuna.

Doamne, ce copchil plicitistor am putut fi 

dupa ziua asta, mi s-a dus orice dorinta de a fi apropiata de ai mei...nici nu stiu cum sa ma exprim...nu mai am cuvinte...sunt asa dezamagita..de mine, de ei, de faptul ca m-am nascut, de faptul ca m-am nascut in familia asta...pt maica-mea sunt doar o marioneta in mana prietenului, una care n-are niciun cuvant de spus, care face ce i se spune fara sa-si impuna punctul de vedere. ma pune sa-i demonstrez ca nu-i asa, iar cand o fac "nu-i adevarat, n-ai face asta. zici asa doar ca sa te cred". la dracu ma mai pui sa-ti "demonstrez" daca oricum nu crezi! nu mai putui si ii zisai ca mereu cand ma chema acasa la 10 (desi ceilalti stateau pana pe la 1 in oras) ma ducem in camera si plangeam. raspuns "ntz ntz ntz, numai din atat? ce tragedie ca stateai doar pana la 10, iti dai seama!".

vorbiram despre multe chestii, dar nu le voi scrie...e atat de absurda! "tu nu-mi spui nimic! eu ii ziceam totul mamei mele" - aici ma enervai "da?! ce ii ziceai? azi citii 2 carti...ca altceva nu aveai ce sa ii zici pt ca nu faceai altceva!". imi dadu dreptate...mare minune. fu si fraza "atata timp cat depindeti de noi (vorbea si de al meu)..." dupa zice ca n-a fost chiar asa rea, ca m-a lasat o zi (parca ar fi fost o luna) la timisoara, la al meu. va dati seama cata libertate mi-a acordat...sincer, cred ca merita aplauze...incep eu, voi dupa mine    

apoi nu mai suporta atata adevar "hai sa facem pace ca e prea mult pt o zi" - ii cam dadui peste cap imaginea de mama perfecta pe care o avea.

ii mai amintii inca o data de colegii mei care au toata libertatea...raspuns: (asta fu la nervi, la disperare ca nu avea ce sa zica) "dar ei invata!". aici chiar ma termina "si eu nu am invatat?!! am terminat liceul cu 9.50 aproape!!!"...multumesc totusi pt ca m-au lasat sa conduc masina, ca mi-au dat bani sa-mi cumpar aproape tot ce am vrut...se presupune ca n-as mai avea ce sa-mi doresc, nu? am haine, bijuterii, tel, calculator...da, e clar, eu sunt problema. nu stiu sa apreciez eforturile lor...eu le apreciez, dar nu le-o arat pt ca nu m-au invatat cum sa o fac, pt ca nu sunt genul de parinti "te iubesc, fata mea", "ce mandra sunt de tine" (stiu ca sunt, dar niciodata nu mi-au spus-o)..pai daca ei nu s-au exprimat prin cuvinte, eu de unde as putea fi obisnuita s-o fac?

scrisai de parca asta ar fi jurnal...macar ma mai linistii...putin...prea putin, dar decat deloc...

LadyPink a scris:

kdeea a scris:

Lady .. aia doi din avatarul tau sunt .. aia doi din P.S I love you ?

Indeed.  Gerry!

Oh, Gerry

cred ca daca mi-ar spune ai mei "n-ai voie aia" m-ar bufni rasul am 22 de ani in puii mei. E foarte greu sa se faca tranzitia de la copil mic la adult in viziunea parintilor atunci cand stai cu ei in casa

wild, stiu ca nu este usor sa fii parinte si ca ajungi sa-ti faci griji din toate nimicurile. inteleg, nu sunt absurda, dar da-o naiba de treaba ca dam in altele cu grija asta a alor mei. "cum sa umbli de nebuna pe strada?" - asa gandeste maica-mea cand vine vorba sa ma lase pana mai tarziu in oras. ce poti sa-i mai spui cand iti tranteste o asemenea replica?

lady, iti spun sincer ca-mi pare rau ca sunt asa cuminte si preocupata de viitorul meu. asa mi-as dori sa fiu o tembela si cum voi incepe facultatea sa fac toate prostiile posibile. m-as duce in club sa stau pana dimineata. precizez ca nu-mi plac discotecile, nu m-as duce nici daca m-ar lasa. dar la timisoara, numai de-a naiba le-as lua la rand pe toate, tocmai pt ca aici imi este interzis. e chiar trist cand te gandesti ca foarte multi fac asa tocmai pt ca se afla in aceeasi situatie ca mine..."pacat", insa, ca vreau sa ma ocup de facultate 200% si, facand asta, probabil, nu voi avea timp nici macar de o plimbare de la 7 la 8 seara.

zise si de facultate, ca e convinsa ca voi sta foarte mult cu al meu, ca voi iesi prin oras si ma voi intoarce pe la 1 acasa, bla bla. ii spusai ca pe primul loc va fi facultatea. "da, cum sa nu!" - poftim replica si atunci ma facui si eu afurisita "de fapt, nu la 1, chiar la 3 dimineata ma voi intoarce".

camysh, daca m-ar lasa (niciodata in viata asta) sa dorm la al meu, oricat de mult mi-as dori, daca ar fi ai lui acasa, as ramane frumos la mine si am astepta o seara sa fie amandoi plecati. m-as simti aiurea, mi-ar fi rusine sa-i stiu acolo, eventual sa si dau nas in nas cu vreunul din ei daca ma trezesc noaptea sa merg la baie as intra in pamant direct.

si eu am problema asta cu parintii. Intotdeauna am avut ora de venit acasa, 22, 23, eu eram prima care pleca din grupul meu de prieteni. Niciodata nu m-au lasat sa plec pe undeva cu prietenel, daca asta implica sa dormim pe undeva, si daca nu ne insotea un adult. Si acum, ca am plecat la facultate, in vacanta tot asa, am program, dar l-au mai lungit un pic, am voie pana la 12 noaptea . In liceu mereu inventam excursii cu clasa ca sa pot pleca, sau cate-o tabara vara. Bine, daca le explicam ca vreau neparat sa stau toata noaptea ca e ziua unei colege, sau ceva, si le spuneam unde sunt, nu-mi interziceau, dar nu puteam sa fac asta in fiecare seara.

Dar niciodata nu am luat-o in tragic, pentru ca satiu ca nu ma lasa ca le e frica sa nu patesc ceva. Mami cel putin, in fiecare seara sta treaza pana ajung acasa, altfel nu doarme. Ieri de ex, au plecat la tara, si se intorc duminica, iar eu trebuie sa o sun pe mami cand ajung seara acasa, sa stie ca sunt bine. E un pic cam obsedata de chestia asta, de cand o vecina a fost violata pe scara. I-am explicat ca daca e sa patesc ceva, poate sa ma omoare unul si ziua in drum spre scoala, dar nu am ce sa-i fac.

april, nu poti decat sa astepti sa pleci la facultate si sa te bucuri de libertatea deplina si sa speram ca o sa se mai schimbe putin

povestesc mai mult de mama pt ca tata "nu exista" de cele mai multe ori. la mine in casa canta gaina, cum se spune. este mai intelegator comparativ cu mama, dar nu-i de ajuns pt ca daca el zice "da" si mama "nu", poti sa fii sigura ca "nu" ramane. in schimb, asa cum spusasi si de al tau, lady, asa si al meu, cateodata, tranteste niste replici si face niste chestii de ramai
se aseamana cu maica-mea pt ca si el se crede un parinte de nota 10 si-mi mai spune din cand in cand "hai ca ai niste parinti super" - si e convins de asta doar pt ca el a mancat bataie serioasa cand era mic si de la maica-sa si de la taica-su, iar pe mine o data nu m-a atins sau doar pt ca au facut niste eforturi sa am toate conditiile in toamna. ok, stiu ca a fost si va fi foarte greu, dar numai ca-mi asiguri un trai decent nu e suficient. preferam un camin, dar mai multa intelegere si incredere, decat un apartament pe care sa-l "impart" cu el in prima sapt doar ca sa se convinga ca voi manca (e grija lor cea mai mare ) si voi avea grija de mine