Viata dupa moarte-2

hmmm..yo niki nu vreau sa intru in subiecte d-astea existentiale...ma freak out singura knd imi amintesc toate crizele mele existentiale..prin asta a nu se intelge k mi-au trecut...
   Pe mine intr-un timp ma apukau crizele knd numaram timpul..efectiv..si ma gandeam cum secunda 3 din ora x din ziua z din anul w n-o sa se mai intoarca ever..si practic a mai trecut o secunda pe kre am pierdut-o gandindu-ma la cealalta secunda...si tot asa...si simteam k innebunesc...
   Parte buna e k am renuntat la faza cu secundele..dar am altele...si kiar ma gandeam si yo la faza cu moartea...la un moment dat singura kestie kre ma relaxeaza e curiozitatea...o sa stiu ce e dupa moarte..kit k n-o sa fiu in stare sa ma intorc sa mai zik si la altii makr o sa stiu pt mine..stiu k suna extrem de egoist
Tot legat de moarte ..yo am zis k las cu gura de moarte sa fiu incinerata...makr asa o sa dureze 10 min un proces odios...kit k dupa cum imi zikea si bebe..k ce mai conteaza-k n-o sa mai am legatura cu corpul meu dupa.... numa gandu k pielea aia pe kre all my life am ingrijit-o cu creme si uleiuri si alte aberatii e mancata de viermi...prefer sa arda..fast..
   Eu una nu cred in D-zeul propus de Mama Biserica...cred k exista ceva....ceva din kre a pornit totul....dar nu e god asta...
  Consider practic...credinta intr-un God...e dovada k omul ink nu-si explik multe lucruri..si cauta printr-o entitate dasta sa-si explike...exact cum faceau grecii cu mitologia...(kte fenomene meteo le explikau prin intermediul zeilor-erau aia suparati- da-i o furtuna,etc..)
  Revenind la topic....asa si cu moartea....knd omul nu e capabil sa-si explice ceva..ar face orice sa gaseasca o expliktie...

calmati-va.... si mie mi-au murit persoane dragi..si in ce fel..si in ce momente..nu va descriu pentru k vreau sa dormiti la noapte si nu vreau sa imi amintesc... religia este in cele din urma o problema de constiintza, nevoia de a crede in cineva... trebuie sa urmam "traditia" pentru cinstirea stramosilor nostri...fara ea ar fi un haos total...fetelor eu zic sa va ganditi la lucruri frumoase..pentru ca viata e frumoasa si toti suntem muritori..pierdem persoane dragi pentru a stii sa pretuim viata, dumnezeu stie mai bine de ce le ia la el.groapa reprezinta resemnare..locul de vizita, dar de fapt sufetul e undeva sus ne priveste si e alaturi de noi oriunde - asta e resemnarea - ...de fapt...sufletul  e viu atat timp cat e in inimile noastre..traieste pana cand amintirea nu se pierde.. ma gandesc ca "pe lumea cealalta" le este mai bine...k poate acolo vor fi fericiti, asa cum nu au fost pe pamant, pentru ca orice om sufera la un anumit moment ... :-<

o sa aveti timp destul knd o sa  fiti babe sa va temeti la moarte...momentan profitati k repede se mai duce timpu...eu una stiu k la 70 de ani mi-am trait viata si n-o sa plang de mila mortii

mie sincer mi-e frica ptr ca nu stiu cand se va sfarsi...ma voi bucura oare de un copil??voi ajunge sa ma casatoresc???mi-e frica sa nu se termine viata inainte sa ajung sa traiesc unele sentimente atat de frumoase sau mai putin frumoase...pot sa mai traiesc un an sau inca 50 de aici incolo...de asta imi e asa frica.Si da cred in viata de dupa moarte de care imi e foarte frica ptr ca am pacate pe care desi le-am zis la spovedit nu cred ca-s iertate....si mi-e frica de asta rau

mie sincera sa fiu mi-e frica de apa( de innot, daesat nici nushu sa innot) si de foc( cnd eram mica imi  era frica sa ma ating de aragaz si acu mai visez ca nu pot inchide aragazul si explodeaza bucataria) sincera sa fiu si acum, poate o sa vi se para absurd si veti rade de mine dar eu aprind un singur ochi si ala care-l cred eu mai sigur(nu avem aragaz din ala nou, e mai vechiutz). asa si cu apa, visez de multe ori ca ma trezesc undeva in larg si sunt singura si intru in panica si simt ca ma inec.. eu cred in Dumnezeu, ar fi bine sa lasam lucrurile asa cum sunt ele, poate unele lucruri nu trebuie scormonite si aflate, toate la timpul lor. acum ce o vrea Cel de Sus, noi ramanem decat sa ne traim viata sa reducem lucrurile mai putin bune si sa le traim pe cele mai plakute, sa fie mai intense si sa nu ne para rau. eu sincera sa fiu ca tot se vb de moarte clinica...daca nu se mai poate face nik atunci organele mele sau ce mai trebuie sa fie donate si apoi incinerata. dar fetelor sa privim lucrurile mai pozitive si sa nu en gandim la asta acum. vreau sa fiu mai optimista din punktu asta de vedere.

shtiti erau niste vorbe "Cine shtie daca adevaratul iad nu se afla chiar pe pamant... " park asha era si... "Poate ca iadul incepe pe pamant si raiul nu e decat o amagire sa credem ca poate ne va fi bine candva " nu shtiu...cred in "viata de dincolo" caci dak nu erau Cei Sfintzi ne era mult mai greu si sunt anumite fapte care nu pot fi intelese ...numite minuni ...exista Dumnezeu... dar...iadul sunt convinsa k e pe pamant...Nu imi e frica de moarte... imi e frica de suferitntza pe care o provoc celor ce ma iubesc ..dak voi muri...si imi e frica sa nu moara cei pe care`i iubesc

eu cred in Dumnezeu si in rai sau iad dar mai cred si in reincarnare. Sunt sigur ca am mai trait candva pentru ca uneori se intampla lucruri pe care sunt sigura ca le-am mai vazut sau trait insa nu imi pot aminti.  Deci ori am visat despre ele ori le-am trait intr-o alta viata. Mi-e frica de apele adanci desi stiu sa innot destul de bine. La strand nu am probleme insa nu imi pot imagina niciodata sa innot in mare sau intr-un lac, la fel cum nu imi pot imagina o calatorie cu vaporul pe mare. Singura calatorie de patru ore cu vaporul a fost pe lacul Starnberg langa München si asta numai pt. ca vedeam malurile. De multe ori visez apa si mi-e frica. Oare sa aiba si asta vreo legatura cu o viata anterioara?
In ceea ce priveste moartea nu pot spune ca nu mi-e frica insa cand voi muri vreau sa fiu incinerata iar cenusa sa fie imprastiata in vant pe malul marii desi am frica de apa. (paradox). Si asta pentru ca vreau sa zbor. E o senzatie atat de placuta cand visez ca zbor si toata lumea e a mea. Ii vad pe toti insa nu pot intra in contact cu ei. Asemenea visuri am avut foarte des. Le gasesc interesante.

referitor la fobii, am citit undeva o povestioara despre un copil care ocolea mereu un loc din oras, aflat in apropierea unei benzinarii. Pur si simplu ii era frica sa treaca pe acolo. Peste cativa ani a murit trasnit in timpul unei furtuni, exact in locul de care a fugit toata viata lui.
In ce priveste viata de dincolo, as vrea sa cred ca exista una. Am citit si despre asta povesti cu tuneluri si luminite, vami, ingerasi si dracusori care te asteapta cu carnetelele doldora de pacate si fapte bune, dar nu cred ca mai exista ceva. Am experimentat moartea clinica, dar nu am vazut nimic din toate astea.N-am auzit nimic, n-am visat nimic. Poate ca am uitat, nu stiu. Dar din punctul meu de vedere nu mai exista nimic dincolo si fiecare trebuie sa-si traiasca viata pe care o are.

isis a scris:

si  mai imi e frica de fazele gen Ileana Sararoiu care s-a trezit in mormant si cand dupa un timp au dezgropat-o au gasit-o intoarsa si capacu zgariat de unghii.de asta imi e cel mai frica.

Isis asta e un zvon al oamenilor. De fapt, cantareata a fost deshumata ptr ca era inmormantata in apropierea taletei cimitirului si au spus ca nu se cuvine avand in vedere valoarea ei. Sicriul nici nu a fost deschis macar.Am citit intr-o editie de colectie a Jurmalului natioal...sa nu mai zic ca fusese si inbalsamata inainte sa fie inmormantata deci e imposibil

dar stiti de unde vine de fapt vorba "salvat de clopotel"?
nush dak faza cu ileana sararoiu e adevarata dar va recomand sa cititi o povestire de Edgar Allan Poe..se numeste "ingropat de viu" sau ceva de genul asta...
   Revenind la salvat de clopotel... nu mai stiu excat unde si knd,dar la un mom dat a fost o epidemie de cva..si oamenii mureau pe capete..dar boala respectiva era foarte ciudata si existau cazuri de persoane care se trezeau din moarte clinica in cosciug...motiv pt kre localniciii ingropau oamenii cu o sfoara care iesea din cosgiuc...si la capat era un clopotzle...in caz k persoana respectiva se mai trezea..tragea de sfoara si groparul sau cel ce pazea cimitirul sa stie sa dezgroape... freaky nu?

Ultima oara a fost editat de Lelaina (2007-07-10 08:39:30)

buna faza cu "salvati de clopotel". Iar sa te trezesti dintr-o moarte clinica intr-un sicriu sub pamant e cel mai mare cosmar pe care mi-l pot inchipui.