Romani in strainatate...-2

little_rabbit a scris:

space eu cred ca oriunde ati sta , tu si iubitul tau , in aceeasi casa tot v-ati certa.nu are a face ca tu esti in uk sau vine el in romania sau mergeti amandoi in alta tara.de ce va certati?incercati sa dregeti relatia, sa va stapaniti si sa vedeti daca va mai iubiti si respectati.daca nu, nu trebuie neaparat sa vii in romania, ca deh..te-ai despartit de iubit.stai in continuare pt studii si cine stie ce iti surade viitorul

Eu stiu..si incerc sa fac in asa fel incat sa nu ne mai certam. Si eu chiar as crede in relatia noastra la distanta, dar el sub nicio forma. Si acum cat am stat acasa, am fost foarte trista la gandul ca trebuie sa-mi las iarasi familia. Mama imi spunea ca ea a trecut mai usor peste, dar tata o luna de zile nu mai vorbea cu nimeni si plangea cand vorbeam la telefon. Si atunci..ma intreb: pentru ce am facut toate astea? Eu fericita n-as fi nici aici, fara el, dar nu prea sunt nici acolo, fara familie. As intelege sa ne despartim cu un motiv concret, dar distanta nu mi se pare un motiv peste care as putea trece.

space a scris:

Tu ai mers cu prietenul tau la Viena si apoi v-ati despartit si apoi ai ramas acolo? El a ramas acolo sau a venit inapoi?
Scuze daca fac ceva confuzii.

sa va lamuresc (povestea mea e insirata pe topicul s-a terminat 1 ) : eu eram cu "prietenul" deja de un an inainte sa plec....am venit aici in septembrie 2007  iar in iunie 2008 ar fii fost timpul sa plecam. Eu insa m-am bagat la o scoala de vara si m-am gandit ca nu are rost sa merg in tara si apoi la sf lui august sa vin inapoi pentru 2 saptamani. Domnul insa nu a mai vrut sa ramana asha ca a hotarat sa plece la sf lui iunie iar eu urma sa ma intorc la sf lui august.
Inainte cu 2 ore sa plece spre tara, mi-a zis ca vrea sa ne despartim si ...asta a fost 

Space, unde studiezi?

Pufff...si daca ai stii cat de urata a fost perioada! Imi expira si caminul si la sfarsitul lui august nu mai aveam unde sta (camin nu mai prindeam). A trebui sa incep sa imi caut o garsoniera sau un apartament pe care sa il impart cu alti studenti - am dat numai de locuri mizerabile si studenti unul si unul.
Apoi daca tot am ramas am zis sa ma transfer aici asha ca m-am hotarat sa ma inscriu la facultate - aici alta poveste. Eu nu aveam sprachdiplom si vorbeam o germana foarte stricata iar ca sa intru trebuia sa fac dovada ca stiu limba. In fine, m-am dus cu tupeu la examen (daca nu il luam, trebuia sa stau un semestru sa fac curs de germana si abia apoi sa dau iar examen si sa fiu admisa ca orice alt student normal) si l-am luat! Apoi mi-am gasit si un camin (f f scump ce-i drept si destul de departe de facultate si munca) dar macar aveam unde sta.
In septembrie am venit in vizita in tara si am mai avut o veste buna : mi-am echivalat toate materiile (cele facute cat am fost studenta erasmus in viena) asha ca cu cea din tara am incheiat socotelile (am terminat o facultate in doar doi ani ). Acum sper ca cei de aici sa imi echivaleze dupa cum mi-am planuit eu materiile astfel incat sa o pot termina si pe cea de aici in doi ani (anul asta si la anul adik).
A fost furtuna vara asta la mine... dar a rasarit si soarele intr-un final. Fostul ...e inca in inima mea, dar intr-un fel aparte. Nu ii port pica, desi am fost cu el 2 ani si am trait multe..ba chiar am si botezat fetita sefului nostru cu o luna inainte ca el sa plece - adik cu o luna inainte sa imi zica ca vrea sa ne despartim
De cand mi-a zis ca vrea sa ne despartim (eram in masina, ne intorceam de la finutza noastra) nu l-am mai vazut...eu nu am mai avut putere sa stau in camera cu el sa vad cum isi strange lucrurile desi el imi dadea mesaje cu "hai acasa k plec in 15 min".....a fost crunt...si acum ca mi-am amintit iar ma simt naspa....
dar trece...acum am alte probleme....a inceput viata de "om mare" pentru mine


Ahhh..si cu dorul de casa: abia astept sa merg de craciun acasa Probabil ca o sa merg si de Pasti si la toamna anul viitor...cam astea sunt momentele de vizita, ca sa zic asa. Si in rest mai tin legatura cu prietenii, vorbim mult la telefon si asta ma ajuta. Dar intradevar....dorul e mare si am momente cand imi vine sa imi bag picioarele si sa ma intorc acasa. Dar stiu ca nici acolo nu mai e cum era cand am plecat (gasca mare de prieteni, bunastarea unei relatii etc), iar asta ma mai intareste. Eu vreau sa cred ca tot ofertul de acum si sacrificiul se vor rasplatii la un moment dat

Ultima oara a fost editat de danny (2008-11-10 13:32:19)

space a scris:

la glasgow.

Frumos. Ce anume?

Simplu, nu te intoarce.

Continua cu master, doctorat (la LSE if possible ).

Peste cateva ore plec inapoi...si mi-e asa de greu....Daca stiam ca va fi asa, nu plecam deloc

Corect..putin sunt cei care ajung sa fie apreciati si sa o duca foarte bine...

Legat de romanii in strainatate...parintii mei sunt stabiliti de 3 ani in Noua Zeelanda(cu acte in regula,locuri de munca...mai nou si rezodenta) si anu trecut de Craciun am fost cu iubi sa ne petrecem sarbatorile acolo.Si stand intr-o zi pe o banca,se aseaza langa noi un neozeelandez,dar unu d'ala "certat" putin cu viata (adica drogat,betiv...etc) si ne auzindu-ne ca vb alta limba ne intreaba de unde suntem.Ii zicem ca suntem din Europa(acolo tre sa zici intai continentu si mai apoi daca stie ala unde e Europa ii zici si tara),mai exact Romania si tipul se ia cu mainile de cap si ne zice...."Vai,voi sunteti din tara aia saraca,unde tineti copiii in frig si foamete si ii lasati sa moara...am vazut eu la Tv un reportaj despre voi"....Deci in momentul ala imi venea sa ma ascund sub banca.
Bineinteles,era vorba despre acel reportaj,care a fost si la noi,cu copiii aceia din lagarul de la Cighid,de pe vremea lui raposatu.
Parerea mea...strainii ne arata cu degetu din cauza noastra.Noi nu stim sa ne facem reclama pozitiva,sa aratam locurile frumoase pe care le are tara noastra,noi stim sa aratam numa mizeria,ghetourile,saracia...etc
Oricum,ai mei acolo unde sunt,nu sunt priviti ca niste ciudati...