Cum ai reactiona daca fata ta, de 13 ani, te anunta ca e insarcinata?

Eu cand le-am zis alor mei k mi-am inceput viata sexuala....le-am zis k oricum o fac cu cap ca sa nu vin cu burta la gura acasa. La care mama: da tu crezi ca te da cineva afara din casa daca ramai gravida? Numai cu el sa te intelegi bine k restul se rezolva....va mutati impreuna, va vedeti de munca......k doar eu si "soacra-ta" ce pazim aici?./....adica ne-ar ajuta ele sa crestem bebele. Bine eu am 21 de ani, inca un an si termin facultatea, am un job...e o diferenta intre mine si o pustoaica.
Ca sa iti raspund la intrebare....as face in asa fel incat sa previn treaba asta. Am de gand sa ii dau lu fica-mea (asta in cazul in care o sa am o fetita) libertate sa faca ce vrea dar sa o faca cu cap. Sa o invat sa isi inceapa viata sexuala atuncio cand va fi ea pregatita si cu omul pe care ea il considera potrivit, pt k asta am facut si eu. Chiar daca eu am fost pregatita la 20 de ani.....ea poate o sa fie pe la 16-17.
Si inca ceva de care sunt foarte constienta, chiar daca o sa urmaresc o relatie foarte deschisa intre mine si ea....e posibil sa nu imi spuna ca a facut sex. Dar o voi sfatui sa ia pastilute....

cred ca e vorba de educatie si de comunicarea in familie.la 13 ani e un copil.nu cred ca poate fi vorba de o relatie,de iubit pe cineva....

sper sa fiu in stare sa imi educ fetita astfel ca la 13 ani sa nu se puna problema de asa ceva. fiecare varsta are farmecul ei si eu consider ca la 13 ani e un copil care trebuie sa invete, sa se joace, sa citeasca, sa se plimbe etc etc...nu sa faca sex. si apoi sa spuna "dar eu il iubesc" pt ca nu are cum sa stie ce e iubirea la varsta asta.

habar nu am cum as reactiona; kiar nu ma pot vedea in situatia asta
...Doamne fereste. :-|

e o intrebare cam .. anapoda. fiecare isi poate da cu parerea acum, poate crede, poate spera, poate analiza, poate gasi solutii.
numai ca atunci cand esti pus in fata faptului implinit nu mai e asa de usor. presupusul dispare si trebuiesc luate masuri. realul te aduce cu picioarele pe pamant.
nu ii doresc nimanui sa treaca prin asa ceva.

Pai nici eu nu cred ca as lasa-o sa pastreze copilul. La 13 ani e in cls a 7a...trebuie sa se duca la scoala...cine are grija de copil? Se lasa de scoala? Sau eu de serviciu? Ca sa aiba cu cine sta copilul... Plus ca la 13 ani nu e inca un copil...cum sa aiba grija de un bebe? Plus ca probabil e probabil si periculos sa nasti la 13 ani.
Nu stiu...e o situatie groaznica. E important sa poti sa previi, sa nu sa ajunga la asa ceva. Nici una din solutii nu e buna!

subscriu ce a zis anna....nici nu vreau sa ii imaginez....

Cred ca mi-as da clar seama ca am facut eu ca parinte o prostie in primul rand. Visez sa am copil (fata sau baiat) si sa pot sa comunic cu el asa cum ar trebui. Sa ii explic pas cu pas ce se intampla si sa fiu sigura ca in momentul in care incepe sa se maturizeze stie ce si cum. Si daca tot se intampla ii voi fi alaturi. Bineinteles ca ma voi da cu fundul de pamant de una singura ca in parte ar fi si vina mea, dar voi fi alaturi de copilul meu no matter what. Nu doresc ca fata mea sa se teama de mine si sa imi ascunda asa ceva. Normal ca probabil va fi certata, ca nu e OK, dar nu doresc ca ea sa fie inhibata in a-mi comunica problemele ei.

As lua-o apoi la cel mai bun medic de specialitate si cel mai probabil ar urma o intrerupere de sarcina. La o asemenea varsta consider ca un copil ar fi o idee rea: ea este un copil, trebuie sa isi cladeasca viitorul si fiinta pe care ar naste-o ar duce o viata grea pana la urma. Nu mi-as dori ca nepotul meu sa fie un copil nedorit (stiu cat este de greu in aceasta situatie).

Si o voi tine de mana (daca mi se permite) si ii voi fi alaturi, pentru ca banuiesc prin ce suferinte trebuie sa treaca o femeie in momentul acela. Si doresc ca fata mea sa ma aiba pe mine langa ea, nu doar niste straini. Ar fi probabil unul dintre cele mai mari teste pentru mine ca viitor parinte si ma rog cui trebuie sa fac fata unei asemenea situatii (chiar si virtuale, pentru ca pana la urma este un topic de "daca")

Este insa clar ca NU o voi scoate din casa, nu o voi da cu capul de pereti, nu o voi batjocori. Datoria mea de parinte si de om este sa ii fiu alaturi. Ca face o asemenea prostie sau nu, este copilul meu si prezenta mea in aceasta situatie este cea mai importanta.

AdA_Ad9 a scris:

ma gandesc cu regret ca mama mea nu a vorbit niciodata cu mine despre lucrurile care trebuia sa le stiu si eu.oare cum poate sa stea asa linistita?oare s-a intrebat vreodata ce stie fata ei despre sex?ca na..are si ea 18 ani.o singura data am vorbit despre subiectul asta si asta cand a aflat ca sora mea si-a inceput viata sexuala.atunci m-a chemat si pe mine sa o ascult ce are de zis.cand a aflat ca sora mea si-a inceput viata sexuala s-a suparat tare mult.si a inceput cu reprosurile.are fel de fel de concetii in legatura cu sexul.ma apuca durerea de cap cand imi amintesc...conceptii invechite...
aaa si sa nu mai spun...daca ar afla ca nu mai sunt virgina cred ca ar innebuni...

nici cu mine n-a vorbit niciodata despre asta... singura data cand a crezut ca va discuta cu fata ei despre viata ei personala a fost acnd mi-a gasit pastilele si a urlat din toti plamanii la mine daca m-am culcat "ca o proasta" cu el?!?! si avea pretentia sa vb cu ea... evident ca i-am spus sa ma lase in pace ca n-o sa vb niciodata cu ea despre asa ceva... din mom ce ea n-a vorbit la timpul respectiv... si am plecat! halal discutie cu mama...