Ati fost tradate de cea mai buna prietena?-3

mika a scris:

hmmm...dar acum ce ar trebui sa fac? sa las totul balta dupa-amiaza si sa ma vad cu ea dupa ce el pleaca?

eu mi-as face programul meu.nu mi se pare ciudat ca a ales sa se int cu prietenul ei,pana la urma nu conteaza cum se poarta dc ea accepta fazele lui,dar nici sa fiu disponibila cd are ea chef.

eu zic ca nu exagerezi. been there, lived that.

n-ai pentru ce. sper sa-ti treaca supararea.

mika a scris:

poate sunt un pic offtopic dar...sa zicem asa: e ziua prietenei tale.. ( cea mai buna prietena nu oricare ), te invita la ea, pt ca apoisa mergeti impreuna in oras. tu mergi la ea si o suna iubitul ei, ( care nu face altceva decat sa o faca sa sufere, cel putin in ultima vreme ) si ii spune ca vrea sa o vada. ea il intreaba daca poate acum, el spune da si ea spune bine, ne vedem acum. si tu trebuie sa pleci normal si te simti ca ultimul om. sau exagerez eu??? ma doare chestia asta, mai ales ca el se poarta atat de urat cu ea... voi ce ziceti? aaa...si spune lasa, ca noi doua ne vedem mai tarziu si eu ii spun ca nu stiu daca mai pot mai tarziu. ce parere aveti?

Si eu am patit ceva foarte asemanator... prietena mea era certata cu al ei dintr-o tampenie pe kre nu o discutasera si eu am iesit seara cu ea prin romana... si pe la 9 asa,knd ne indreptam noi spre casa,prietenul ei a binevoit s-o sune si sa se intalneasca cu ea in 10 min (ghiciti unde;la romana,de unde tocmai plecaseram noi)...si ea normal k s-a dus ca proasta dupa el..si eu am ramas sa ma duc singura acasa....
    Pe moment nu i-am reprosat nimic,am incercat s-o inteleg,si s-o las sa-si rezolve problemele cu gagiksu...dar a doua zi i-am zis k dak o sa faca tot asa,ea o sa cada de fraiera...dar e treaba ei....



    Revenind la topic...eu vreau sa cred k exista prieteni adevarati,dar recunosc k in afara de bubi al meu,nu am nikiun prieten adevarat...
   Cu prietena mea din copilarie niki  nu mai vorbesc acum...in prag de clasa a opta,ieseam foarte mult cu ea,si din knd in knd ni se mai alatura o alta fata (fata de care intotdeauna am simtit o antipatie,la un mom dat fara sa vreau)...ca sa-mi aud peste un timp vorbe de la bunicii ei cum k eu le-as strika fata si ca sa nu mai umble cu mien...mama a fost cea care a aflat toata povestea si nu m-a mai lasat sa ies asa mult cu ea....ca pana la urma sa se dovedeasca care era fata "rea"...prietena mea a ramas insarcinata la 16 cred cu un idiot de kre i-am zis intotdeauna sa se tina departe...dar na...dak nu te dai u cu capul de tocul usii...nu e bine

soulfly a scris:

cosmina07 a scris:

mika a scris:

hmmm...dar acum ce ar trebui sa fac? sa las totul balta dupa-amiaza si sa ma vad cu ea dupa ce el pleaca?

eu mi-as face programul meu.nu mi se pare ciudat ca a ales sa se int cu prietenul ei,pana la urma nu conteaza cum se poarta dc ea accepta fazele lui,dar nici sa fiu disponibila cd are ea chef.

Deci nu esti o prietena prea buna... Daca ai fi, ai sti sa faci si compromisuri si sa o intelegi

asta am si facut pana la urma...am facut compromis si am inteles

am avut si eu o prietena f buna,ma intelegeam mai bine cu ea decat cu soramea,dormeam una la alta,faceam totul absotul totul impreuna....am fost prietene din clasa a5a pana in clasa a9a,insa ea din fire era mai geloasa mai rautacioasa,si facea anumite lucruri care pe mine ma deranjau,iar intr-o prietenie de genul asta nu trb orgolii si rautati...intradevar se vedea ca tinea la mine destul de mult,dar avea mom in care nu o mai recunostea,in clasa a9a cand mi-am gasit marea iubire(actualul) de la inceputul relatiei a tot incercat sa ma desparta de el,ea nu prea avea noroc in dragoste si nuj,cred ca era geloasa pe fericirea mea!iar atunci nu a fost prima data cand a facut asa cva...insa pana atunci nu m-a durut mai mult purtarea ei,asa ca am hotarat incetul cu incetul sa ma detasez de ea,mai ales ca il aveam pe iubi aproape si ma ajutat mult...eu chiar am iubit-o mult pe ea,ca pe surioara mea,insa asta e...acum ea,din cate am inteles eu  nu mai  are nici o prietena,iubit nimik,si asta din cauza purtarii ei,insa nici eu nu mi-am facut o prietena buna de atunci ,dar il am pe iubitul meu care imi este de ajuns...oricum in ziua de azi greu mai gasesti o prietena de suflet!

barbara_mori a scris:

am avut si eu o prietena f buna,,dormeam una la alta,faceam totul absotul totul impreuna....am fost prietene din clasa a5a pana in clasa a9a,insa ea din fire era mai geloasa mai rautacioasa,si facea anumite lucruri care pe mine ma deranjau,iar intr-o prietenie de genul asta nu trb orgolii si rautati...intradevar se vedea ca tinea la mine destul de mult,dar avea mom in care nu o mai recunostea,in clasa a9a cand mi-am gasit marea iubire(actualul) de la inceputul relatiei a tot incercat sa ma desparta de el,ea nu prea avea noroc in dragoste si nuj,cred ca era geloasa pe fericirea mea!iar atunci nu a fost prima data cand a facut asa cva...insa pana atunci nu m-a durut mai mult purtarea ei,asa ca am hotarat incetul cu incetul sa ma detasez de ea,mai ales ca il aveam pe iubi aproape si ma ajutat mult...eu chiar am iubit-o mult pe ea,ca pe surioara mea,insa asta e...,dar il am pe iubitul meu care imi este de ajuns...oricum in ziua de azi greu mai gasesti o prietena de suflet!

Barbara_mori povestea ta e asemanatoare cu a mea,,,exact asha mi s-a int  shi mie,,,,,defapt...asemanator.....eu nu mai consider pe nimeni "prieten/a"....ci "amic/a".....asta este...un secret e mai bine sa il zici unui copac pt k acela sigur nu zice la nimeni,,,,dar dak  zii zici  unei prietene un secreet exista riscul sa nu il shtie numai ea ci shi alte persoane la care u te ashteptzi mai putzin,,,,,

barbara_mori a scris:

soulfly a scris:

daca atatia ani ati fost doar voi 2.. probabil i-a fost greu cand ai inceput sa iesi cu iubitul tau mai mult decat cu ea.. Oricum e foarte urat ce a facut dar macar purtarea ei este de inteles...

nuj daca i-a fost greu sa ies cu el,ca ea fiind singura nu avea cum sa iasa numai cu mine si iubitul meu,si am incercat sa vb cu unul din prietenii iubitului meu sa stea cu ea,chiar daca nu a placut-o de la inceput pe parcurs se intelegeau destul de bine...la ei a durat 3 luni,de ce....fiindca ea avea o altfel de gandire "eu vreau sa capat experienta,si mai bine stau si cu ala si cu ala,decat doar cu unul,mai ales ca ma plic repede" si asa a si facut...dormeam intr-o seara la ea,fiindca era singura acasa,si pana la 12 noaptea au stat iubitii nostri cu noi,apoi au plecat acasa,iar ea la nici o jum de ora dupa ce au plecat  s-a dus sa se intalneasca la o discoteca cu altul,omg....deci nu imi venea sa cred(pe deasupra asta cu care s-a intalnit era un fost prieten,de-al iubitilor nostri..el stia ca ea avea o rel cu fostul sau prieten si din razbunare a acceptat-o pe asta sa stea cu ea...mi-a zis sa ma duc cu ea,ca poate imi gaseste si mie unul...la  care eu am zis ca daca nu ma lasa in pace,plec acasa,desi era 1 noaptea...si pana la urma am ramas acolo sa dorm.ea a plecat si nj cand a venit ca de dim era langa mine....si a2a zi s-a apucat sa imi pov ce a facut ea in seara aia la discoteca,deci nu imi venea sa cred,ea prinsese drag de iubitul ei,si nu intelgeam de ce face asta...la cva timp dupa intamplarea asta,nuj cum a venit vb in gasca noastra de fete care isi inseala iubitii..la care iubitul  cristinei(asa o chema pe prietena mea)" pe mine daca m-ar insela iubita,nu as putea sa trec cu vederea orice ar fi,si daca as iubi-o as fi distrus,oricum decat sa fiu mintit,mai bine mi se spune in fatza ca am fost inselat"..iar dupa discutia asta eu chiar nu am mai rezistat si i-am spus iubitului meu,fiindca iubitul cristinei nu merita sa fie o bataie de jok,desi tineam la ea mult nu am putut sa tac...iar iubitul meu a vb cu el,dar am cazut de comun acord sa nu ii spunem ei pt ce se desp iubitul sau de ea....ca altfel isi va da seama ca eu le-am spus....si apoi dupa desp ei de iubit,suferea mult,si nu intelegeam dc,daca tot se distra cu altii nuj dc mai suferea..si de atunci a inceput sa se sup ca de ce ies cu iubitul meu,ca de ce stau atat de mult...ca nuj ce...si la max o luna m-am certat cu ea...iar ea ca o victima ce era,spunea la toata lumea care o intreba de ce nu mai suntem prietene,ca eu am renuntat la ea pt iubitul meu....de fapt am renuntat la ea,pt felul cum se purta,pt rautatea cu care nu ma lasa sa fiu fericita,si pt faptul ca incepuse sa o ia pe cai gresite...incercand sa ii explic ca nu e bine,desi in zadar!!!!

eu sunt de parere ca ai procedat foarte bine,barbara.nu cred ca ti-era prietena adevarata,intr-o prietenie adevarata lucrurile astea,pe care le-a facut ea nu isi au locul...

nici eu nu o asa zisa cea mai buna prietena...nush, dar daca iti concentrezi atentia doar asupra unei singure persoane tinzi sa te izolezi de ceilalti, cel putin eu asa am facut iar respectiva persoana mi-a intors spatele la prima vorba care nu prea i-a convenit...asa ca de un an doi incoace sunt prietena cu toata lumea

sweet kiki a scris:

Cea mai buna prietena a mea s-a culcat cu prietenul meu , ( asta se intampla acum 15 ani ) . Se desparţise de prietenul ei si probabil suferea . Culmea e ca ea mi-a spus ce s-a intamplat , eu nu aveam de unde sa aflu , şi pentru taria de caracter am iertat-o . Si acum după 15 ani suntem prietene dar nu mai suntem de nedespartit ca acum mult timp in urma .  Parerea mea este ca prietena foarte buna nu exista .

ai iertat o!!!dam!!eu nu as fi facut asta!!