Cu totii ne iubim copiii si vrem sa ii vedem ca pe niste mici ingerasi, inofensivi, care trebuie iubiti neconditionat, insa cum reactionezi atunci cand copilul tau iti vorbeste urat, da in tine sau incepe sa faca o scena de zile mari, fix atunci cand tu iti primesti in vizita prietenii?

Daca cel mic iti vorbeste urat sau te jigneste, cum reactionezi?

Sa presupunem ca intr-o zi vii acasa dupa o zi absolut istovitoare la birou si gasesti toata casa plina de jucarii si vase murdare de culori si alte minuni, iar atunci cand ii spui copilului tau sa le stranga, nu numai ca nu le strange, dar iti mai si spune pe un ton foarte insolent ca el nu e obligat sa faca ce-i spui tu si ca oricum el nu asculta de tine.

Ok, daca deja te simti putin iritata de situatia imaginara pe care am creat-o, cum crezi ca ai reactiona in realitate la auzul acestor replici arogante, din partea copilului tau?

Sa inveti sa iti controlezi reactiile agresive, intr-un astfel de moment poate fi o adevarata provocare.

La un moment dat sau altul, mai toti copiii vor incerca sa isi castige independenta devenind agresivi, de aceea e bine sa nu reactionezi impulsiv si sa fii pregatita pentru situatia asta. In aceste situatii tensionate, cei mai multi parinti vor raspunde cu agresivitate, alegand sa isi pedepseasca copilul, in speranta ca in acest fel vor stopa atutudinea rebela a odraslei lor si ca vor relua controlul asupra viitoarelor conflicte. Aceasta metoda poate da rezultate sau nu, insa nu este recomandata ca solutie pe termen lung.

Ce poti sa faci?

Cel mai important este ca in orice situatie, inclusiv in cea prezentata mai sus, sa reusesti sa iti mentii calmul, sa respiri adanc si sa analizezi putin situatia la rece. Gandeste-te putin la cum te simti tu in momentele in care incerci sa comunici cuiva, ceva important si nu esti luata in seama. Este momentul in care in tine se naste acel sentiment de frustrare pe care il cunoastem cu totii. Ce trebuie sa intelegi este ca, in spatele acestui comportament deviant al copilului tau, se afla aceeasi frustrare de a nu putea comunica corect cu exteriorul ceea ce simte.

Neavand maturitatea necesara pentru a-si transmite emotiile, copilul va recurge la un comportament abuziv prin care va spera ca tu sa intelegi ce simte el, in acel moment.

Ceea ce ai de facut, inainte de a te enerva este sa analizezi putin circumstantele si sa ii pui intrebarile potrivite pentru a afla, ce anume il deranjeaza pe cel mic si care este cauza reala a acestei izbucniri comportamentale din partea lui.

Daca vei aplica pedeapsa in momentul in care copilul reactioneaza agresiv, nu vei face altceva decat sa creezi si mai multa animozitate intre voi, obligandu-l pe copil sa isi refuleze trairile si emotiile pana in punctul in care va reactiona din nou, la fel de agresiv de fiecare data cand situatia care i-a declansat conflictul interior se va repeta.

Ce poti sa faci in momentul in care copilul tau are o noua izbucnire nervoasa?

Evita sa il ataci in mod direct.

Evita sa il condamni.

Evita sa te vaicaresti si sa faci un scandal.

Evita sa ii reprosezi cat de nerecunoscator este.

Evita sa te victimizezi.

Evita sa minimizezi gravitatea situatiei conflictuale sau a motivelor care au dus la aparitia ei.

Discuta deschis despre ce anume l-a deranjat sau i-a provocat reactia respectiva.

Propune-i o metoda de a rezolva astfel de conflicte pe viitor.

Ce trebuie sa intelegi:

Emotiile intense ale copilului tau fac parte din procesul de maturizare, iar pentru el, tu vei ramane intodeauna un refugiu, acel loc sigur la care se poate intoarce atunci cand lucrurile nu mai merg conform planului. Este de datoria ta sa gestionezi aceste situatii conflictuale in asa fel incat ele sa nu mai reprezinte o problema sau sa reapara pe viitor. Nu este nimic in neregula cu copilul tau, este natural sa reactioneze impulsiv din cand in cand, asa cum probabil ca ti s-a intamplat in anumite situatii. Rolul tau este sa identifici motivele care au dus la aparitia conflictului si, mai ales, sa descoperi care au fost emotiile traite de copilul tau inainte de aparitia acestor reactii violente.

Orice ar fi, refuza sa te angajezi intr-o cearta cu copilul tau. Cel mai probabil, acesta va incerca sa urle, sa se tavaleasca si sa dea cu pumnii si cu picioarele in tot ce apuca din dorinta de a-ti testa reactiile si de a vedea daca vei fi un participant activ la acel conflict.

Cu cat te vei lasa angrenata mai mult in acest conflict, cu atat ii vei da amploare. Retine ca scopul copilului tau nu este de a te determina sa prelungesti conflictul, ci mai de graba de a obtine atentie din partea ta. Tipatul lui nervos este, de fapt, un tipat dupa ajutor. In momentul in care copilul va constientiza faptul ca nu te lasi tarata in acest conflict, va realiza si faptul ca a intrecut limita si ca poate este momentul sa se opreasca. Acesta este momentul prielnic sa intervii, asteapta sa se calmeze, iar apoi incearca sa discuti cu el.

Asta nu inseamna ca trebuie sa iti ignori copilul, ci inseamna ca trebuie sa ramai calma in fata atitudinii lui agresive.

Momentul prielnic pentru a actiona in favoarea dezamorsarii conflictului este cel in care copilul realizeaza ca ai ramas in afara zonei tensionate si ca ti-ai pastrat calmul. In momentul in care copilul tau s-a calmat, arata-i cum anume poate gestiona urmatoarele momente de intensitate emotionala ridicata. Invata-l si ca trebuie sa fie pe deplin responsabil de actiunile lui. Dupa ce ai discutat toate aceste probleme cu el, il poti invata cum sa isi ceara scuze. Va fi o deprindere care ii va fi cu siguranta, utila si pe viitor.

Citeste si Cum calmezi crizele de furie ale copilului de 2-3 ani?