De indata ce copilul a capatat abilitatile motorii, parintii incep sa isi piarda rabdarea si sa aiba asteptari nerealiste in ceea ce priveste comportamentul. De aici apar nenumarate cicaleli si frustrari de ambele parti.

Este nerealist sa ceri unui copil de 3-4 ani sa imparta cu ceilalti. Este nerealist sa ceri unui copil de pana la 6 ani sa stea linistit la masa. Un copil de pana la 8 ani nu va colabora prea usor la cererea de a face ordine. Iar un copil de pana la 14 ani va intrerupe cu greu o intalnire placuta cu prietenii.

Parintii isi doresc atitudini mature din partea copiilor lor cu mult inainte ca acestia sa fie capabili sa le aiba. Desigur ca exista un progres, insa maturizarea completa are loc dupa ce a fost depasita varsta de 20 de ani. Atitudinile manure necesita:

• autocontrol
• focusare pentru o perioada lunga de timp
• empatie
• urmarirea unui scop

De fapt cunoastem foarte multi adulti care nu stau bine la aceste capitole. Sa iti poti controla emotiile nu este ceva simplu. Si oricum nu o vei invata sa o faci doar pentru ca ti-a repetat cineva de o suta de mii de ori sa o faci. Ai nevoie de multa practica si implicit de multe nereusite pentru a avansa.

Cu alte cuvinte, copiii care noua ni se pare ca se poarta urat, nu fac altceva decat sa se comporte in concordanta cu ceea ce sunt. Adica copii si nu adulti care au creierul complet dezvoltat si care au in spate experienta si strategii de succes. Bebelusii musca, copilasii mai mari au crize de furie, scolarii se imping si tipa din toti rarunchii – toate aceste stadii de dezvoltare sunt normale si este modul copiilor de a face fata cu datele pe care le au in prezent despre ei si despre lume. Adultii in miniatura nu exista.

Photo by Austin Pacheco on Unsplash