Este din ce in ce mai comun ca unii oameni sa isi aleaga victime si sa isi verse in capul lor toate insatisfactiile si insecuritatile personale pe care le au. De vina poate sa fie faptul ca traim intr-o societate narcisista in care esti invatat sa crezi despre tine ca esti cel mai tare din lume, ca ti se cuvine, ca orice placere trebuie sa iti fie satisfacuta. La asta se adauga si relatiile care au devenit in mare parte virtuale, cu tot ceea ce deriva de aici – nu iti vezi cu adevarat victima, nu o mai tratezi ca pe o fiinta umana, identitatea ta poate sa fie ascunsa etc. Deci te simti mai liber sa agresezi.
Asa ca nu este de mirare ca ai nostri copii se confrunta adesea cu fenomenul de a deveni victime. Prima noastra tendinta este de a proteja copilul, de a interveni, de a restabili balanta de forte. Insa in acest fel ii intarim si mai mult credinta copilului ca este slab, ca este o perpetua victima. Ce ar trebui sa facem in prima instanta este sa ii redam increderea, sa il invatam sa se descurce singur.
Ce ar trebui sa le spunem
Sa vada partea pozitiva – sa se gandeasca la lucrurile la care sunt buni, la ce se descurca bine. Sa isi reaminteasca ca sunt multi oameni care ii iubesc si ii apreciaza.
Sa ii ajuti sa inteleaga ca adevaratii prieteni nu se poarta urat cu ei. Si sa aleaga sa isi petreaca timpul cu acestia, astfel incat persoanele agresive sa nu aiba usor acces la ei.
Sa ii inveti sa spuna Nu. Si sa o spuna cu voce tare si cu incredere in ei. Un Nu imi place cum te porti spus in acest fel poate sa rezolve multe.
Invata-i sa ignore. Persoana agresiva se hraneste din suferinta celui agresat. Daca copilul poate sa ramana neutru si neatins atunci nu ii hraneste motivatia agresorului.
Nu promova rezolvarea prin violenta. Violenta ar trebui sa apara numai daca este necesar sa se apere.
Invata-l pe copil sa evite confruntarea. Poate se poate juca intr-o alta camera. Sau sa mearga pe un alt drum.
O strategie care ar putea functiona, mai ales ca la aceasta varsta copiii au multa imaginatie si traiesc intr-o lume semi-fantastica, este sa le spunem sa incerce sa isi inchipuie ca traiesc inconjurati de un scut de protectie care nu se poate sparge. Este un zid magic in care ei sunt in intregime in siguranta iar orice cuvinte urate sunt aruncate catre ei se izbesc de acest zid si cad la pamant. Nu ii pot atinge.
Photo by Nicole Adams on Unsplash
Citeste si
Dezvoltarea copilului de la 5 la 6 ani: cele mai importante etape