Sa cunosti bine psihologia adolescentilor este esential, odata ce copilul tau se apropie de sfarsitul scolii generale. Si asta pentru ca intreaga ta rabdare va fi pusa la grea incercare.
Se considera ca adolescenta incepe de la 13 ani, desi nu exista, desigur, o data exacta. Si odata cu ea vin, ca fiind cele mai importante, separarea de parinti si identitatea propriei persoane.
Independenta
Sa nu va inchipuiti ca independenta copiilor se intampla, asa cum visati, ca o capacitate de a se descurca singuri – isi fac singuri temele, isi fac singuri curat in camera, isi cumpara singuri haine etc. Desigur, pot sa fie si acestea, daca ai avut grija sa capete aceste obiceiuri, insa mai degraba independenta inseamna distantare de tine.
Deci tu, parintele pe care l-a iubit si cu care s-a jurat ca va trai toata viata, vei deveni ingrozitor, penibil, enervant, plictisitor etc. Si te va trata ca atare. De la dat ochii peste cap cand ii vorbesti, pana la a nu te auzi deloc sau a-ti raspunde mult prea putin politicos.
Iar intrebarea pe care ti-o va pune foarte des va fi: – Nu ai si tu o viata, ca sa te ocupi de ea, in loc sa ii dai viata lui peste cap?
Ceea ce este foarte dureros, mai ales stiind cat de greu ti-a fost sa renunti la munte lucruri care iti plac tocmai pentru a creste copilul atat de lipsit de gratitudine. Pe de alta parte insa, chiar asta ar trebui sa faci – sa te ocupi cat mai mult de propria ta persoana si sa oferi mai multa libertate pastrandu-ti mintile intacte. Asa ai mai mari sanse sa pastrezi o buna relatie cu copilul tau in turbulentii ani ai adolescentei.
Identitatea
Problema identitatii este chiar mai mare decat cea a independentei. Si nu va fi deloc rezolvata in acesti ani, chiar daca copilul va depune mari eforturi ca sa isi dea seama cine este.
Foarte probabil primul raspuns va fi ca este exact opusul tau. Asa ca te poti astepta la unele incalcari de valori pe care nu le-ai fi crezut posibile. Al doilea raspuns va fi probabil ca identitatea sa este data de grupul caruia ii apartine, el devenind cel mai important lucru din viata sa. Si asta este perfect normal, anormal ar fi sa nu acorde nicio importanta grupului de prieteni. Pastreaza-ti calmul si incearca sa vezi partea distractiva a lucrurilor, asa cum o faceai si atunci cand copilul facea crize la doi ani.
Photo by Blake Barlow on Unsplash