Cand copilul tau reuseste sa te aduca aproape de limita rabdarii, ai impresia ca ai de-a face cu cel mai obraznic copil. Cand incepi sa-l educi, ai grija ce tactici si comportament adopti. Sa tipi sau sa-l lovesti nu este o solutie pentru ca in felul acesta copilul va percepe asta ca pe o modalitate obisnuita de a solutiona conflicte si nu cred ca asta e scopul tau in privinta educatiei celui mic.

Vor fi momente, si nu putine, in care vei simti insa ca nu te poti abtine si ti se pare la indemana sa tipi / sa folosesti un ton ridicat. Ca sa eviti ca acest lucru sa se intample constant si des (uneori, daca e rar, se accepta, doar suntem oameni), iata cateva metode:

– Respira – inspira, expira si de la capat. Uneori ai nevoie doar de cateva momante ca sa te linistesti si sa rezolvi situatia calma si la rece. De exemplu, i-ai zis sa-si stranga jucariile. Revii peste cateva minute si nimic nu s-a schimbat – acelasi dezastru. Simti cum incepi sa te enervezi. In acest moment inchizi ochii, inspiri si expiri puternic, te calmezi si te gandesti ce vrei sa-i spui copilului, dar pe un ton calm, calm si ferm. Daca te enervezi, ii transmit si lui starea si sansele sa coopereze scad simtitor.

– Concentreaza-te pe comportamentul celui mic – atunci cand il inveti sa mearga pe bicicleta si nu reuseste din prima, il pedepsesti? Normal ca nu. Asa e si in cazul atragerii atentiei asupra anumitor comportamente / reactii: copilul probabil ca nu se va invata / nu va retine din prima cam cum sta treaba. Daca face ceva gresit, explica-i la fel, calm ce anume din coportamentul lui a fost gresit in contextul respectiv ca sa inteleaga si sa poata face si el propriile conexiuni. Daca doar ii spui ca e gresita o chestie fara sa-i aduci argumente, nu va insemna prea mult pentru el.

– In loc sa tipi si sa te enervezi, apeleaza la un ton ferm, ca de business, atunci cand dai directive de comportament ca cel mic sa inteleaga ca este ceva serios si sa-ti acorde atentie. Dar nu tipa. Vei trezi personalitatea si orgoliul copilului. Doar nu credeai ca nu are asa ceva. Are… si din plin. Deci cu cat vorbesti mai calm si mai simplu, ferm, vei avea parte de un feedback pozitiv.

– Inainte sa te enervezi pe obraznicia copilului, afla ce anume a determinat acel comportament. Uneori copiii se comporta obraznic pentru ca nu stiu sa-si verbalizeze emotiile. Invata-l sa spuna ce simte fata de diverse lucruri, situatii ca astfel sa nu ajunga sa transpuna aceste sentimente intr-un comportament neascultator. Daca invata sa spuna ce simte, va spune ce il deranjeaza si in felul acesta se pot gasi solutii. De exemplu, sa zicem ca un prieten ii darama constructia de jucarii. Ii poti spune ca e in regula sa fie suparat din cauza acestui lucru si ca ar trebui sa-i spuna prietenului ca e suparat pentru ce a a facut, dar ca nu e ok sa-l loveasca pentru asta.

– Stabileste reguli clare, iar daca nerespectarea acestora atrage dupa sine anumite consecinte pe care le-ai adus la cunostinta copilului, ar fi bine sa te tii de cuvant si sa duci actiunea pana la capat. Altfel cel mic se va prinde ca acele reguli nu sunt de fapt reguli si nu te va asculta, iar tu te enervezi, tipi si iti versi nervii pe el.

– Recompenseaza-l pentru un comportament ok – in general, daca cel mic s-a purtat foarte bine, primeste o recompensa, iar daca s-a purtat necorespunzator, primeste o pedeapsa. Oricum ai da-o, el se bucura de atentia ta, fie ca e una pozitiva sau negativa – copilul vrea atentie, o cauta si, se pare, o obtine indiferent de mijloc. Deci nu e o solutie sa tipi la el caci se va obisnui cu asta, va intelege ca asa iti atrage atentia si va continua sa fie obraznic. In schimb, invata sa-l recompensezi si pentru un comportament care nu e neaparat perfect, dar e ok. Daca vede ca tu apreciezi asta, ca ii acorzi atentie, va repeata acel tip de atitudine. Deci toate lucrurile spre bine.

– Cu cat relatia dintre voi este mai stransa, cu atat mai mult vei reusi sa ai un copil disciplinat care sa te asculte fara prea mari eforturi din partea ta. La aceasta varsta frageda copilul nu-si doreste decat sa stea langa tine non-stop daca se poate. Deci profita la maximum de acest lucru, apropie-te cat mai mult de cel mic si vei vedea ca relatia voastra bine sudata te va ajuta sa-l educi mai usor – el e mai cooperant pentru ca te respecta mai mult.

– Hai sa schimbam putin rolurile: pune-te pentru cateva momente in locul copilului: tie ti-ar placea sa se tipe la tine? Pai si tu de ce o faci? Scopul tau ca parinte este sa formezi oameni, sa construiesti caractere puternice si persoane educate, calde si sociabile, nu sa-i construiesti temeri si retineri de mic. Trebuie sa-l faci sa inteleaga diferenta dintre bine si rau, nu sa-l faci sa se simta rusinat pentru comportamentul sau / sentimentele sale.

– Cum am spus la inceputul articolului, e imposibil sa nu iti iesi din fire uneori – i se intampla oricui. Cand insa e vorba de tipat la un copil, dupa ce s-a intamplat asta calmeaza-te si incearca sa-i explici copilului ca mami nu a vrut sa ridice tonul, ca nu e nervoasa, doar ca respectivul comportament al copilului (ce a facut de te-a enervat) nu e in regula pentru ca… si aici ii aduci argumente simple si logice ca sa inteleaga unde a gresit.