In principiu, copiii incep sa nu ma fie ascultatori in jurul varstei de 2 ani atunci cand li se dezvolta independenta si o imagine a propriului sine. Ei inteleg cumva ca sunt si ei o persoana si ca exista separat de tine.
Incep sa realizeze chiar ca dorintele si preferintele mamei si ale tatalui nu prea coincit intotdeauna cu ale lui, ca si el poate avea preferinte, si lui ii poate placea / displacea ceva independent de parinti. Tot acum li se dezvolta si sentimentul de posesie, incep sa inteleaga adevarata valoare a cuvantului “nu”, sunt mofturosi si incapatanati.
Si acest comportament se intinde pe toata viata. Ia-te ca exemplu pe tine. E cel mai simplu si la indemana. Personalitatea incepe sa se contureze si nu va mai fi mereu de acord cu tot ce zici / faci tu, chiar daca esti mama lui si pretinzi ca le stii pe toate. Li se dezvolta un anumit stil, prefera anumite hainute etc.
Acum in loc sa fii mandatorie si mereu agitata si nervoasa ca nu mai face ce spui tu in totalitate, incearca sa fii calma, flexibila si sa intervii cu explicatii / indrumari de comportament cand cel mic e si el calm si a trecut peste pulseul de personalitate care poate dura cateva minute sau ore, depinde de situatie si de antecedentele voastre de pana atunci.
Iata ce mai poti face:
1. Atunci cand vrei sa comunici cu el, coboara-te la nivelul lui si stabiliti contact vizual. In general, copiii se prind ca parintii sunt in stare sa repete de mai multe ori pana ce ei, copiii, fac ce li se cere, de aceea probabil ca nu o va face din prima, indiferent despre ce este vorba. Dar daca tu ii vorbesti calm de la acelasi nivel sunt mai multe sanse sa inteleaga ca este vorba de un lucru important decat daca tipi si doar tipi la el, comandandu-i ceva.
2. Incearca sa-i oferi alternative, dar care sa pastreze regulile jocului tau. Copilul trebuie sa simta ca detine putin controlul. De exemplu, nu-i zice: “Trebuie sa te imbraci acum!”, ci mai degraba “ Preferi sa pui pantalonasii prima data sau tricoul?”. In felul acesta el simte ca el ia decizia finala, deci se inlatura rezistenta din partea lui.
3. Fii pozitiva si calma. Copiii se pare ca sunt mai dispusi sa urmeze o regula / o cerere / rugaminte daca tonul este unul placut si nu poruncitor. Din nou, nu le place sa se simta controlati. Sunt omuleti cu personalitate, doar!
4. Fii sincera si blanda. I te poti adresa cu “ As vrea / am nevoie ca tu sa faci cutare lucru”. Daca, in schimb, zici, mai degraba “Fa aia, Trebuie sa faci aia” i-ai pierdut imediat.
5. Incearca sa fii constanta si sa te tii de cuvant pana la capat. Daca l-ai rugat sa inceteze sa faca o chestie care nu era in regula avertizandu-l ca va urma o pedeapsa (“Mai intai mancam, apoi ne jucam” sau “Daca nu scoti jucaria din gurita, ti-o voi lua”) si el nu inceteaza, trebuie sa te tii de promisiunea facuta initial altfel ii vei da senzatia ca poate face oricand ce vrea ca oricum tu nu vei trece la actiune niciodata.
6. Fii un bun ascultator. Arata-i celui mic ca ii acorzi atentie, ca esti prezenta si atenta la ce spune reproducand fragmente si intelegandu-l. Verbalizeaza sentimentele / reactiile lui ca sa le inteleaga si el.
7. Fii scurta, simpla si la obiect in ce vrei sa-i transmiti copilului. Fraze nu foarte complicate pe care sa le poata urmari sunt indicate atunci cand vrei sa-i comunici ceva important de care sa tina cont.
8. Dupa ce l-ai rugat sa faca ceva, pune-l sa-ti repete cererea sa fii sigura ca a inteles ce anume vrei sa faca, toate calm si intr-un mod pozitiv, fara sa te enervezi, sau daca esti deja nervoasa, fara ca el sa simta asta.
9. Arata-i ca esti ingrijorata de fiecare data cand face vreo nazbatie: “Cand ai plecat alergand de langa mama in parc, am fost foarte ingrijorata”. Asa intelege ca tu ai fost speriata ca el sa nu pateasca ceva si nu o va lua neaparat ca pe un repros.
10. Si inca ceva: daca vrei sa-l faci sa vina la masa dar, ce sa vezi, se uita la desenul preferat, te poti strecura langa el, pe canapea si, in timpul pauzei de publicitate ii poti spune ca masa e gata. Asa eviti o cearta pe tema cinei.