Faptul ca cel mic are un prieten imaginar nu numai ca este normal, dar este si foarte comun printre copii. Prietenul poate fi ori un animal, o persoana sau chiar un obiect. Altii pot fi constanti o perioada, altii apar din cand in cand. Sau au anumite cararteristici bine definite, ori respectivele caracteristici li se schimba in functie de starea celui mic.

Majoritatea copiilor incep sa-si imagineze respectivii prieteni in jurul varstei de 3 anisori cand incepe si joaca imaginara. Unii dintre ei pot trece rapid prin aceasta perioada, pe cand altii pot sa-l tina in preajma pe “prieten” pana pe la varsta de 8 ani.
De ce totusi copiii isi imagineaza prieteni, cand au atatea persoane in preajma lor?

– Prietenii imaginari le ofera copiilor posibilitatea sa experimenteze controlul asupra propriului mediu. In timp ce prietenii reali ar putea sa le ia jucariile sau sa ii contrazica ori sa nu fie de acord cu anumite jocuri, prietenii imaginari vor fi mereu de acord si asta ii face mai buni

– Prietenii imaginari sunt tapul ispasitor perfect. S-a spart o vaza? El a fost, nu eu! Si inca ceva, copilul tau poate nu se simte bine sa-si exteriorizeze furia, dar prietenul imaginar nu are astfel de probleme (“Lui Puf nu ii plac sosetutele astea!”)

– Prietenii imaginari ofera o companie pe care un prieten real nu prea o poate oferi

Majoritatea parintilor se tem ca daca copilul lor are un prieten imaginar va avea problem sociale si va sta departe de ceilalti copii, de cei reali. Nimic mai neadevarat. Din contra, copiii care au si prieteni imaginari au destul de multi si reali si sunt nu doar sociabili, dar mai au si o imaginatie bogata, un vocabular la fel de bogat si capacitatea de a se juca de unul singur, independent.

Va fi un moment la inceput cand intreaga sitatie cu prietenul imaginar iti va parea putin… sa-i zicem ciudatica. Prima intrebare e daca sa te comporti ca si cand nu ai vazut, nu ai auzit nimic sau sa-i atesti existenta? Sa-i pregatesti un loc la masa cu voi? E ok sa-i dai o imbratisare imaginara? Ii poti zice ceva copilasului ca sa vada ca este ok din partea ta si ca esti de accord cu compania lui. Ii poti spune ca tu crezi ca e distractive sa ai pe cineva cu care sa te joci si care, atunci cand ai chef de o anumita actitivate, e suficient sa iti activeti imaginatia si gata!

Deci, daca e nevoie, pregateste inca un tacam la masa, dar nu incerca sa il pui intr-o lumina proasta pe copilasul tau laudandu-i comportamentul prietenului imaginar, gandindu-te ca poate poate asa il faci sa-si manance toate legumele (ca de exemplu, “Uite, Tommy a mancat tot spanacul!”). Aminteste-ti ca acel prieten imaginar creat de copilul tau e oaza lui de evadare si nu trebuie sa ii rapesti asta.