Oricat de zen ai fi ca persoana inainte de nastere, cel mai probabil dupa nastere lucrurile se vor schimba. Si vei observa ca iti va creste tensiunea extrem de repede si din lucruri pe care inainte reuseai sa le ignori fara probleme. De ce sunt parintii atat de nervosi? Ei bine, este o combinatie de factori.
1. Oboseala
Nimic nu iti diminueaza mai mult capacitatea de a ramane calm decat oboseala. Este evident de ce esti obosit in primii ani de viata ai copilului – nu dormi suficient. Iar pentru asta nu exista nicio rezolvare, desi ajuta sa mananci sanatos si sa profiti de micile perioade de timp liber ca sa te odihnesti.
Iar mai tarziu poate ca reusesti sa dormi mai bine, insa programul poate sa devina infernal, intrucat nu ai de rezolvat numai sarcinile tale, ci si de asistat copiii in majoritatea sarcinilor lor. Solutia aici ar fi sa nu mai incerci sa ai treburile tuturor sub controlul tau.
2. Stresul
Cand ai multe lucruri pe cap, stresul incepe sa isi faca aparitia. Iar o persoana stresata are foarte putina rabdare, o stim cu totii, daca ne aducem aminte de copilaria noastra. Stresul ne face sa nu prea acceptam dezordine sau lucruri care se intampla altfel decat planuiam. Solutia este sa analizam bine ce anume ne produce stresul si sa ne intrebam: Chiar sunt atat de importante valorile acestea a caror urmarire ne produc stres? Am putea sa ne organizam mai bine?
In orice caz, atunci cand simtim ca ne scoate din minti copilul nostru ar fi bine sa ne gandim ca nu este nimic atat de insuportabil in comportamentul sau, ci stresul ne face noua rabdarea sa fie minima.
3. Dorinta ca totul sa fie perfect. Acum.
Exista doua probleme care ne intuneca modul in care judecam ceea ce face copilul nostru – dorinta ca el sa fie perfect si dorinta sa fie perfect acum. Am vrea sa fie cel mai inteligent, cel mai spumos, cel mai aplaudat, cel mai cel…pe masura dragostei noastre infinite. O vrem desigur pentru el, nu pentru noi, insa asta nu inseamna ca presiunea pe care o punem pe el nu este imensa.
Si nu vrem ca toate acestea sa se intample in viitor, am vrea sa se intample tocmai acum. Sa fie acum copilul responsabil, chiar daca are numai trei ani. Sa stie acum copilul tot ceea ce noua ne-a luat ani si ani sa invatam.
Daca toate aceste asteptari nerealiste ar disparea, atunci ar disparea si incrancenarea si tendinta de a te enerva instant. Iar parintii ar deveni fiinte mai usor de suportat.
Citeste si