Cand ne aducem aminte de copilaria noastra ne dam seama ca noi, spre deosebire de copiii nostri, obisnuiam sa facem foarte multe lucruri singuri: mergeam singuri la scoala, ne puneam singuri masa de pranz si ne faceam programul dupa cum consideram de cuviinta, pana cand veneau parintii de la serviciu spre seara. Si asta inca de cand aveam 7 ani.

Insa ne dam seama ca nu prea avem incredere in copiii nostri, ca sa le oferim si lor aceeasi libertate. Nici nu stim cand si de unde sa incepem, desi realizam ca ar fi o mare eliberare pentru noi sa nu mai trebuiasca sa ne facem griji in privinta lor in permanenta. Si copiii ar avea cu siguranta de castigat daca ar capata mai multa independenta – ar deveni mai increzatori in ei, ar deveni mai responsabili si ar invata sa se descurce pe cont propriu.

Desigur, siguranta lor este mai importanta decat orice altceva. Cum sa ne asiguram ca le-o oferim si, in acelasi timp, le dam si ne dam si libertatea de care avem nevoie?

Nu exista un raspuns standard, insa poti incepe cu cativa pasi mici – sa il lasi singur pentru perioade mici de timp la inceput. Iar apoi sa cresti treptat perioada, in functie de raspunsurile la urmatoarele intrebari:

• copilul se simte speriat sau nu are nicio problema sa ramana singur?
• stie si poate sa intre in contact cu un adult care poate sa il ajute?
• ai incredere ca, in cazul in care este vreo problema, va cere ajutor?
• stie ce ar trebui sa faca pentru a parasi casa in cazul in care este nevoie?
• este vreun vecin in preajma care s-ar arata disponibil sa ajute daca ar apela la el?
• daca s-ar intampla sa vii mai tarziu decat ai spus ca vii cum ar reactiona?

Pe langa aceste intrebari care tin de siguranta in cazuri neobisnuite mai este una la fel de importanta – crezi ca copilul va respecta regulile impuse de tine chiar daca nu esti acolo? Daca esti satisfacuta de raspunsul primit la toate aceste intrebari, atunci mergi mai departe si mareste perioada de timp pe care copilul o petrece singur acasa.

Photo by Luke Pennystan on Unsplash