Relatiile cu mamele-3

mai tarziu le veti da dreptate...la 18-19 ani ti se pare ca deja esti independenta ca ce faci e bine etc...
mai tarziu va veti linisti....cat despre mame unele sunt exagerate dar in cazul lui april si kemikal nu se pune problema
cat despre faza ca il iubesc prea mult putine fete au ramas cu iubitul de la 17 ani...si au ajuns la casatorie..au fost cazuri dar procentul ar fi de 5-6%
faza cu il iubesc mult etc si e the one poate fi intr-adevar pasagera mai ales la varsta asta

asa e melany, ai dreptate. vom fi si noi mame si o sa simtim pe pielea noastra ceea ce simt mamele noastre acum. eu ma vad, ca de acum incep sa ma ingrijorez daca fratele meu de 11 ani nu vine de la joaca inainte de lasarea intunericului.
nici eu nu m-am inteles bine cu ai mei pe la 12-13 ani cand incepusem sa fiu foarte rebela. vreo 2 luni fara telefon, bani de haine, si iesit din casa, m-au facut sa imi schimb comportamentul.. treptat am inceut sa ii impartasesc mamei mele mai multe lucruri din viata mea, intamplari de la scoala, ii vorbeam despre prietenele mele, despre baieti, si asa ne-am apropiat foarte mult. la 14 ani imi spunea ca dupa ce o sa implinesc 15ani sa umblu cu prezervative dupa mine, ca baietii sunt neglijenti in privinta asta. de curand mi-a zis ca daca am nevoie de pastile, pot sa iau de la ea (ia anticonceptionale de vreo 5ani).

eu va zic sa incercati voi sa va apropiati de ele. chiar daca ati mai incercat, mai faceti`o odata.. si daca tot nu se schimba nimic, atunci puteti spune ca macar voi ati incercat.


le : iar chestia asta cu viata sexuala mi se pare putin "trasa de par".. care e diferenta intra a o face la 18ani si a o face la 17ani si 11luni? "senzatia" e aceeasi ..

kemikal a scris:

On topic:
In ultima luna am inceput sa vorbesc mai mult cu mama, adica, asta mi-am dat seama pentru ca ma intreaba des de prieten, si e fericita ca ies cu el si ca ma aduce acasa deeeee un an de zile, every day    Dar grija ei ramane tot tata, care mie mi se pare un om calm, nu asa 'iesit din comun' cum il crede ea, in stare sa ne dea afara din casa

eee .. vezi ca se poate? 

Ultima oara a fost editat de star.child (2009-08-26 23:45:50)

eu zic ceva: mai bine o mama protectiva decat una care nici nu te baga in seama. Cand eram in generala /liceu aveam cateva fete cu parinti mai bogati, care erau mereu ocupati la servici, la firmele proprii.. si copii faceau ce voiau, aveau bani o gramada dar nu aveau parinti. cu ochii mei am vazut o scena: prietena mea, mama destul de rece, mereu ocupata, trebuia sa vorbeasca cu ea despre o problema pe care o avusesem la scoala. mama i-a zis: ia banii din sertar, vorbim diseara. problema de la scoala nu era de bani, un tigan se luase de ea.. ma-sa nici nu a bagat-o in seama!! si crek nici in ziua de azi nu stie..

april sunset a scris:

ryanna22 a scris:

april          `pare rau k mama ta te face sa suferi...gandeste`te in 1 rand k nu o face k rautate, poate asa crede ea ca`i mai bine, sa ti petreci timpul si k prietenii, nu doar k iubitul...poate se gandeste ca nu o sa fii toata viata cu el si se teme ca o sa suferi cand o sa va despartiti...asa gandeam si eu knd eram de varsta ta, si o "uram" cand nu ma lasa sa fac ce vreau...mai tarziu mi`am dat seama ca avea si ea dreptate...din pacate ei au alte conceptii si nu se gandesc ca ingradind libertatea copilului nu fac decat sa`i intoarca impotriva lor

stiu ca nu o face din rautate, dar m-am saturat sa ma "gandesc" numai eu si sa-mi dau seama numai eu de anumite lucruri. sa-si mai dea si ea seama cat de mult greseste. o fi bine sa-mi petrec timpul si cu prietenii...daca as avea, dar nu am si nu ii am pt ca nu mi-i doresc, pt ca eu nu pot fi o prietena buna, nu-mi place sa fiu la "dispozitia" altora, in sensul daca au vreo problema sa o aibe in alta parte cum ar veni, daca n-am chef sa ascult smiorcaielile altora, logic ca nu ma duc sa le ascult si tot la fel de logic nu ma va mai chema nimeni pt ca nu sunt dispusa sa ajut cand e nevoie. stiu, e total gresit, dar asa m-am obisnuit. imi ajung problemele mele si sincer mi-e bine doar cu ele, nu am nevoie si de ale celorlalti.
si daca n-o sa fiu toata viata cu al meu, chiar si eu ma gandesc ca se poate intampla orice si ne despartim, dar macar cat inca sunt cu el sa ma lase naiba in pace sa ma bucur de ce am si sa profit cat inca mai am. am vorbit de majoratul meu, ca de aici a inceput totul, i-am cerut un weekend in sibiu sau cluj cu ei si cu al meu...pff, pai cand auzi de prieten deja i se inecara corabiile si incepu cu tot felul de pretexte idioate ca sa nu-l luam si pe el cu noi. nici o problema, o sa ma duc la scoala, ajung acasa si stau inchisa pana trece ziua ca si asa ce mare rahat, e doar un amarat de majorat, nu moare nimeni daca nu mi-l fac...sunt un car de nervi! multumesc pt raspuns, ry. tot ma ajuta sa vad ca ii pasa cuiva si incearca sa ma faca sa ma simt mai bine   ai grija de tine, am iesit ca termina al meu serviciul, ma duc sa-i plang pe umar

apri, dar de ce nu`l plak pe iubitul tau?ce are impotriva lui?m`i se pare normal k daca e majoratul tau(care e o data`n viata) sa`ti faca pe plak, sa te lase sa petreci cum vrei tu...poate in cele din urma revine la sentimente mai bune    

Ultima oara a fost editat de ryanna22 (2009-08-27 08:52:11)

asa sunt mamele ...intotdeauna ne vad pe noi cele mai frumoase, cele mai cele, si l`i se pare k nimeni nu se ridica la nivelul nostru....april dar tu ai avut o discutie asa mai serioasa k ea? sa`i spui mama fac 18 ani, nu mai sunt un copil sa`mi controlezi orice miscare,sa`mi zici la ce ora sa vin aksa...in plus cum vrea sa`ti faci prieteni daca stai mai mult in casa?

apri,cum mai esti?
P.S. vezi k ti`am lasat un e-mail

Danae a scris:

nici relatia mea cu mai`mea nu e extraordinara. dar, avand in vedere ca o vad o data pe an, e ok. mai mare baza am in bunica, femeie de 70 de ani, care are  idei mult mai moderne...

si bunica mea e la fel

Space, aşa g?ndesc şi eu despre mama uneori pentru că pur şi simplu nu putem să ne ?nţelegem asupra unor chestiuni; şi mă deranjează că nu poate accepta că poate am şi eu dreptate... nu o dată i-am explicat că ?nţeleg de ce nu poate să fie de acord cu anumite lucruri legate de mine şi de acţiunile mele pentru că are o altă experienţă de viaţă dec?t mine plus mentalitatea şi felul ?n care a fost crescută şi a trăit, dar mi-aş dori doar să fie fericită dacă eu sunt fericită... şi chiar nu cred că-i cer luna de pe cer la faza asta! Mi-aş dori să am şi eu o relaţie cu mama ?n care să pot să-i spun orice şi să mă bucur alături de ea, dar refuză să ?nţeleagă, e ?ncăpăţ?nată şi atunci renunţ să mă mai obosesc să-i explic.
Iar ?n ceea ce priveşte chestiunea cu timpul petrecut acasă: pe c?t posibil ?ncearcă să ?mpaci şi capra şi varza şi mai ales dacă eşti şi ataşată de mama ta, să petreci şi cu ea ceva timp...

LadyPink, din raspunsul tau eu inteleg ca e ceva normal sa fie neintelegeri intre noi si mamele noastre. Culmea e ca atunci cand eram mai mica (pe la pubertate) ma intelegeam mult mai bine cu ea, dar acum incep sa o "judec" si cateodata mi-e rusine de mine. Adica ma gandesc "cu ce drept?" o judec eu, ca e mama mea etc. Dar in acelasi timp, mi-as dori sa ma inteleaga mai bine si sa pot sa-i spun orice.