Primele luni de vis..iar apoi obisnuinta?-5

Cred ca iubesti pe cineva atunci cand prezenta acelei persoane iti da pe langa confort si siguranta si sentimentul de fericire. Atata timp cat iubesti vrei ca cel ce il iubesti sa fie fericit si actionezi ca atare si astfel nu are cum sa intervina obisnuinta sau plictiseala. Daca intri in rutina si faci nimic pt relatie atunci iubirea se stinge, intervine obisnuinta sau departarea. Oricum nu exista vreo reteta care sa iti zica ce sa faci, fiecare cuplu o face in felul lui. Important e sa mentii flacara aprinsa.

pai asta e ideea ca sa poti iubi in continuare trebuie sa treci peste stres,job,etc, etc ce poate afecta relatia. Si amandoi trebuie sa faca asa pt relatie. De aceea se numeste relatie caci "contine" doua persoane. Daca unul din ei renunta inseamna ca iubirea moare si exista alegerea de a renunta la "relatie". Unul singur nu poate lupta, ci amandoi si daca exista sentimente puternice lupta.

E greseala lor ca renunta, tine foarte mult si de ei nu doar de noroc. Personal sunt convinsa ca exista destul de multi care iubeasc si dupa multi ani de casnicie, am multe exemple clare in familie.

wild, si fetele, si eu am problema asta. dar ma gandesc (probabil naiv) ca eu nu ma voi plictisi dar el da, si asta nu as putea suporta. noi suntem de 5 ani si un pic impreuna iar peste 3 luni ne casatorim. eu inca mai am inflacararea aia de la inceput (chiar daca nu in aceasi masura) insa la el nu mai vad asta. cand a trebuit sa facem eforturi sa ne mutam impreuna, lui i-a fost indiferent daca ne mutam sau mai asteptam. nu am putut sa inteleg.

rare sunt cazurile cand se ma iubesc, cred ca dragostea se transforma intr-o afectiune. ramane poate respectul si sentimentul de siguranta, de apartenenta. ma uit la ai mei. asa sunt.

sunt si cupluri care reusesc, dar fff putine. din pacate.

copilu,imi doresc sa te aud vorbind din perspectiva ta,dar peste ani.
cineva zicea ca nu trebuie sa fim asa negativisti sa zicem la toate alea ca e imposibil.
este si posibil,dar infim fata de realitate.
repet din nou,asa gandeam si eu si multeeeee cunostinte de-ale mele acum sa zicem 20 de ani.
acum,cand ne adunam la o bere si un mic si vb despre,recunoastem ca ne e dor de inceputuri,ce a fost a fost.
insa ,nu trebuie sa omoram speranta...chiar si eu sper acum intr-o minune...

adina84 ai discutat serios cu el despre asta? cred ca cel mai bine e sa comunici cu cel de langa tine caci fiecare reactioneaza in felul sau si intelege in felul sau si de aici neintelegerile si fricile pe care mai mult noi femeile le gandim caci suntem foarte visatoare, ganditoare.

copilu a scris:

adina84 ai discutat serios cu el despre asta? cred ca cel mai bine e sa comunici cu cel de langa tine caci fiecare reactioneaza in felul sau si intelege in felul sau si de aici neintelegerile si fricile pe care mai mult noi femeile le gandim caci suntem foarte visatoare, ganditoare.

m-am saturat de "comunicat". sunt lucruri care nici asa nu se rezolva, pentru ca tin de caracter, de mentalitate, de "sinele" fiecaruia, si nu se pot schimba. daca nu sunt grave, pur si sp traiesti cu ele. nu mai dau exemple.
a nu se intelege ca eu sunt perfecta si e numai vina lu, saracu' nu, amandoi avem "bube".

Ultima oara a fost editat de adina84 (2010-01-20 19:04:11)

copilu, sincer, multe probleme tin de caracter (orgoliul ne omoara) au fost si vor fi acolo mereu. nu sunt ata de profunde incat sa ne ucida reatia. yet.

adina84 foarte bine, toti cred ca avem cate o pata deasta interioara ce ne pune piedica dar trebe sa stim cu sa o infranam 
Wildhoney, uite asta e problema noastra a femeilor. Ar trebui sa lasam naibii gandurile astea ce ne framanta aiurea, dar nu putem si nici nu o sa putem vreo data, asa ca trebuie sa fim optimiste .
Nu te mai framanta gandindu-te la probleme care poate vor exista. Iubirea sa stii ca daca exista cum trebuie ne face sa trecem peste toate.

asa e Alessya_13 ,dar noi femeile prin firea noastra suntem mai ganditoare, visatoare, ne punem mult prea multe intrebari