Primele luni de vis..iar apoi obisnuinta?-6

ca asa ne-a dat Dumnezeu, mai complicate   

Ultima oara a fost editat de copilu (2010-01-20 19:49:59)

eu mi-as dori sa nu mai fiu asa cerebrala, sa nu ma mai gandesc tot timpul cu creierul si mai putin cu inima...n-am iubit niciodata si de asta ma intreb "da oare il iubesc?", "da de unde stiu k il iubesc", "da cum se manifesta iubirea" etc

Wildhoney a scris:

Cu cat ma gandesc mai mult la viitor cu atat intru in panica mai tare si gandul meu principal e: cum pot sa stau eu cu un om 20-30 de ani fara sa ma plictisesc?

Presupun ca poti sta cu un om atatia ani fara sa te plictisesti daca in afara de iubiti sunteti si prieteni. Stiti sa va distrati impreuna. Daca nu ai momente langa el in care sa te plictisesti acum, si daca te distrezi cu el chit ca doar te uiti la un film, nu vad de ce ti-ai face griji.

Wildhoney a scris:

Ce o sa se intample la un moment dat daca o sa imi dau seama ca nu il mai iubesc?

Nu se intampla nimic. In cel mai rau caz te desparti de el, in cal mai bun caz, realizezi ca nu il mai iubesti la 70 de ani, cand deja sunteti prieteni destul de buni incat sa ajunga asta.

Wildhoney a scris:

Daca o sa intervina obisnuinta? Oamenii stau impreuna ptr ca se iubesc sau si din obisnuinta?

Obisnuinta tu exclude dragostea, poate chiar adauga mai mult la ea. Cu obisnuita vine si o intimitate mai mare, care pana la urma inseamna foarte mult inre-o relatie

Wildhoney a scris:

si pot doi oameni avea o relatie doar pentru ca le e bine impreuna dar nu neaparat pentru ca se iubesc?

Yes, but that doesn't make it right

Wildhoney a scris:

Si pana la urma, cum stii daca iubesti pe cineva?

Nu stiu cum stii tu, dar eu stiu pentru ca atunci cand ma gandesc la el zambesc ca un copil cretin desi a trecut mult timp (pentru mine) de cand suntem impreuna. Poate la tine e altfel.

Oricum wild, eu zic s anu te mai stresezi atat. Mutati-va impreuna, si o sa iti dai seama daca o sa poti trai cu persoana aia pe capul tau inca 20-30 de ani. Pana la urma orice mare iubire devine si o mare prietenie, un parteneriat bazat pe resect si incredere. Daca dispare sau nu iubirea nu conteaza, atata timp cat relatia te face cu adevarat fericita. Aici cand zic ca dispare iubirea ma refer la varste mai inaintate

Cred ca e imposibil ca o relatie sa fie mereu la fel in timp - chiar daca cei doi nu-si schimba firile, te schimba viata, inevitabil, mai ales in situatiile in care relatia incepe in studentie si continua in timp ce cei doi trec in campul muncii, cand apar alte si alte probleme.
La noi a fost tot mai bine pe cum a trecut timpul, in special pentru ca la inceput am avut o relatie la distanta si apoi dupa ce s-a mutat cu serviciul la mine in oras, a fost mai bine din anumite pdv, dar au aparut alte situatii cu care nu ne confruntaseram pana atunci, pentru ca nu am avut cum. Dupa ce am rezolvat una, a aparut alta, dar cumva am trecut peste (o parte din) ele. Tot timpul e ceva.

Si eu m-am luat odata de el, ca nu e romantic. Ca vad uneori pe strada baieti care merg cu un trandafir in mana si ca as vrea si eu sa-l vad pe el cum vine la intalnirea cu mine cu trandafirul in mana. A zis ca el nu e genul sa faca ceva, ca nu-i place, etc. L-am lasat in pace, ca doar nu era sa-l strang de gat. Dupa cateva saptamani, a aparut cu trandafirul, cand nici nu ma asteptam.

I-am zis ca as vrea sa aprindem lumanarele cand facem dragoste, macar odata sa vedem cum e. Mi-a zis: Da ce, vrei sa dam fost la casa? Asta e. Pot si fara lumanarele. Sau poate ca odata o sa le aprind eu, daca le vreau.

De sunat, ma suna f. des si in fiecare zi pe drum de la serviciu pana acasa ma suna si povestim cum ne-a fost ziua.

Dupa ce am citit ce-ati scris unele dintre voi aici, m-am gandit: "woow, pai prietenul meu e super pe langa altii", nu pot sa-i reprosez mai nimic din ceea ce scrie pe paginile anterioare. Numai ca noi avem o alta problema de care eu ma plang si pentru care ii fac scandal uneori, pe care nu tin minte sa o fi mentionat careva dintre voi: sexul, care e ... vai s-amar de capul lui.

Ideea e ca niciunul nu-i perfect: ce are al meu, poate ca n-are al tau, si poate ca al tau are ceva ce vreau si eu sa aiba al meu.

Sunt curioasa daca intra cineva care sa spuna ca prietenul ei e perfect din toate punctele de vedere si ca n-are vrea sa schimbe nimic-nimic la el.

PS. Am si eu defectele mele, dar aici vorbeam de ale "lor".

total de acord cu alessya
doar pt ca "asa suntem facute" inseamna ca nu ne putem schimba gandirea, felul de a fi? trebuie mereu sa ne gandim "oare cum va fi peste 1 an?", "oare ma mai iubeste?", "oare ma va lua de nevasta peste 50 de ani?" etc. bun, asa ne-a lasat al de sus, complicate, dificile, dar pe noi cine ne tine sa ne schimbam putin daca vedem ca ne complicam existenta aiurea? de asta suntem inzestrati cu ratiune, pt ca fiecare sa aleaga lucrul care ii este cel mai potrivit.
treaba asta cu iubirea absoluta, eterna e ca si cea legata de fericire. unii filosofi spuneau ca fericirea este un ideal irealizabil, altii ca trebuie doar sa ne bucuram de ce avem, altii considerau ca numai dupa moarte putem fi cu adevarat fericiti si multe alte conceptii de genul.
concluzia, ca am deviat de la subiect, lasati naiba "ce este iubirea?", "de unde stiu daca ce simt pt el e doar afectiune sau e ceva mai profund?" s.a.m.d, profitati de prezent (vesnicul sfat enervant, demodat...cred ca a ajuns asa pt ca nimeni nu-l ia in seama, toti stim ca e cel mai bun sfat pt ca totul sa fie mai frumos; dar ar fi prea usor, ceva atat de banal precum "traieste clipa" sa ne faca viata mai placuta, ce prostie...ca doar noi asa suntem "grozavi" de complicati si pana nu ne explica vreun domn sau doamna ce apar pe la tv in 845284584 de fraze complicate din care nici ei nu inteleg nimic, cum sta treaba, nu ne trezim nici noi la realitate.

PillBlast a scris:

Al meu e perfect si nu as vrea sa schimb nimic, nimic la el.


Glumeam! Nu e perfect, dar nici nu vreau sa il schimb. Ma rog, revenind la ce zicea wild, poate ar trebui sa incerci sa faci in asa fel incat sa nu conteze atat de mult cum o duceti cu banii. Noi momentan suntem in... anul economiei ca vrem sa punem niste banuti la o parte pentru o viitoare casa si tot gasim ce face. Banii nu ar trebui sa fie niciodata un impediment intr-o relatie. Adica nu banii ar trebui sa determine daca relatia merge sau nu, daca e interesanta sau nu. Ma rog, asta e parerea mea evident.

Si a mea e la fel

Nu am zis ca esti materialista, numai ca dupa mine atata timp cat ai ce manca, unde sta si cu ce te imbraca, atunci o relatie nu ar trebui sa scartaie ca nu sunt bani de iesit la un suc. Poti sta in casa sa bei apa si sa te distrezi.

PillBlast a scris:

Nu am zis ca esti materialista, numai ca dupa mine atata timp cat ai ce manca, unde sta si cu ce te imbraca, atunci o relatie nu ar trebui sa scartaie ca nu sunt bani de iesit la un suc. Poti sta in casa sa bei apa si sa te distrezi.

Nu stiu altii cum sunt dar eu am nevoi mai mari de atat. Si pt mine si pt relatie. Oricat de mult ne-am iubi, iubirea nu tine de "foame" (la figurat vorbind). E adevarat ca nu suntem toata ziua prin oras (ba chiar mult mai rar decat inainte de criza), dar sincer, dupa o saptamana in care nu vad altceva decat munca-munca-munca (si la serviciu si acasa), in weekend chiar simt nevoia sa ma imbrac frumos si sa ies undeva intre oameni. Chiar si daca la o prajiturica. Nu vreau nimic scump sau luxos, doar acolo ceva sa fie. 

Si oricat de mult ne-am iubi, n-as fi tocmai fericita daca dupa ce am plati toate facturile, nu ne-ar mai ramane pt o iesire la un film sau la o pizza, DACA situatia ar fi constanta. Ca perioade mai "sarace" poate sa aiba toata lumea.

Norocul meu ca-s workaholica. 

da, sunt studenta...insa la noi situatia e asa: el vine la bucuresti o data la 2 saptamani, eu ma duc acasa o  data la 2 saptamani. El ia banii de 2 ori pe luna, cate 1 mil jumate, pe care ii ia in vinerea de dinainte sa vina la mine. Banii astia ii ajung de drum si de cumparat una alta de mancare. Si cam asa e situatia tot anul universitare, ca drumurile astea ne mananca toate resursele banesti. Si te plictisesti la un moment dat de atata stat in casa. Sper ca atunci cand o sa termin facultatea lucrurile sa stea altfel fiindca vom avea amandoi salarii si ne-am permite si noi de un Cico o data pe saptamana