V-ati gandit vreodata la sinucidere?-4

mai deci eu m-am gandit...dar numai in gandul meu...ca nu am pus in practica gandul este evident, caci altfel nu mai aparea mesajul asta
dar acu' io stiu ce o mai fi ?

Nu imi apartine, dar rezonez:
viata grea? hai sa ne impuscam in cur
Pauza. Sa analizam un pic.

A muri (de buna voie) - una dintre putinele experiente de unica folosinta, abuzata si agresata prin presa, sub titulaturi de genul “Si-a taiat venele fiindca i-a plecat iubitul in Pakistan”, ”S-a spanzurat in baie pt ca a luat 9 la chimie”, ”S-a aruncat de la etajul 10 dupa ce si-a dat foc in semn de protest fata de legea maririi impozitelor”, optiuni de o diversitate ametitoare ca mai ca iti vine sa regreti ca nu ti se ofera decat un singur moment de glorie, o singura muscatura din timpul liber al Nefirii. Ma intreb eu totusi: oare atractia asta catre "a nu mai fi" este secretata in self-defence fata de ororile starii noastre actuale de agregare sau ce ne cheama de dincolo este tocmai mirosul de must dulce care incununa apoteotic betia trecerii in nefiinta?
Atitudinea viitorului mort tine de perspectiva din care "nefericitul" isi priveste ascensiunea catre absolut(oricar ar fi el).Si anume:

     1. privind catre minus pe axa sinelui - Vreau sa mor pentru ca nu mai vreau sa traiesc!
     2. salivand la plus - infinitul harazit doar initiatilor - Sunt coplesit (a se citi "nu mai pot dormi noaptea") de curiozitate, caci am o presimtire ca "dincolo" se petrece toata distractia!
Indiferent de pozitia subiectului fata de predicat, faptul in sine presupune o minutioasa pregatire in prealabil, deopotriva fizica si emotionala (de planul psihic nu ne mai legam ca e si asa praf).

Cand te nasti e mult mai simplu. tot universul lucreaza in sensul expulzarii tale de la caldura, deci oricat te-ai impotrivi, Mama Natura stie cum sa-mpinga si sa respire ca la carte.
In schimb cu moartea, esti de unul singur. Exceptand cazul in care o ia pe nepregatite, trecerea in abstract a fiintei umane este de o incarcatura filozofica ceva de nedescris, caci omul odata calare pe decizie, se implica trup si suflet in proiect, dat fiind ca nu i se va mai acorda o a doua sansa. Succesul depinde nu atat de coordonare in timp si spatiu cat de armonie intre sinele-fizic si cuvant. Orice perturbare a echilibrului dintre fapta si gand va culmina cu deturnara intregii operatiuni si iesirea subiectului din predicat.
Majoritatea celor care, din diferite motive, s-au vazut nevoiti sa isi abandoneze metamorfoza, au intrat brusc in asa-numita "perioada refractara post-sinucidere" cand individul este impenetrabil la orice aluzie cu privire la schimbarea starii sale de agregare. Devine calm, resemnat la gandul ca va trebui sa-si poarte viata ca un stigmat insa e foarte predispus la a se metamorfoza cat de curand in genul ala de militant care se invarte gol-pusca prin intersectii si urla fluturand din toate alea "Ilegalizati Sinuciderea! Jos guvernul! Opriti pornografia! Muie Dinamo!".
Vedeti voi cum sta treaba...sinuciderea in sublimul ei nu e nici meserie, nici sport, nici hobby...pentru unii e o necesitate, pentru altii, e cool...oricum o dai, ti-o iei...
Am stat si io cocotat pe balustrada, in pijama, cu 500ml de vin rosu in mine bolborosind "sar, ce penis mea! sar si gata, bagamiash penis in ea de viata!...Dar cand sa zic "hop" am mai sezut o clipa sa ma concentrez bine de tot...Si aia a fost...S-a dus momentu, s-a !! planul si sa mor io (metaforic evident) daca imi pare rau...Daca saream atunci in triplu echer cine va mai umplea voua acu capu cu tampenii?
Asa ca fratilor, un cutit in cap, apa in plamani, impact cu terra, otravire, taiere de vene si artere...nu va ajuta cu nimic. incetati sa existati...si atat. apareti la pro tv, deveniti celebri, e super tare, dar penis mea, nu sunteti acolo sa vedeti faza.

acum
desi nu in serios
eu-s cam de acord cu life
da' asa am o shitty life acu'

Deliria a scris:

delishor

M-am gandit cand au fost ai mei despartiti vreo 4 luni, ma simteam extrem de vinovata...Si m-am mai gandit cand m-a parasit un fost ce l-am iubit tare

am avut momente in care credeam k nu mai am pt ce sa traiesc insa nu m-am gandit la sinucidere....viatza e si cu bune si cu rele...tb sa ne obisnuim cu asta....si Dumnezeu ne-a dat viatza....El ne-o ia....noi nu avem nici un drept sa facem asa ceva...

eu m-am gandit d multe ori ce e dupa moarte...si k dak m-as sinucide as afla...dupa aia ma gandeam k din pacate nu am cum sa ma intorc sa zic altora dak e cva dupa moarte sau nu cred k toti ne-am gandit la asta cel putin o data in viata cand am trecut printr-un moment groaznic...chiar si eu. dar sinuciderea e dovada de lashitate si de slabiciune.

cand eram mai mica da cred ca din cauza ca am vazut foarte multe filme
oricum nu as putea , in primul rand pt ca oricare ar fi motivu as fi mult mai importanta ca el si in al doilea rand nu as avea curaj daca totusi nu mor ?

faptul ca nu o sa ma sinucid niciodata (indiferent de cate probleme as avea) imi e  cel mai clar lucru de pe pamant.nu m-am gandit niciodata la asta si nici n-o sa ma gandesc.e prea frumoasa viata asta!!! daca ar fi dupa mine as vrea sa nu mor niciodata.

m-am gandit.... dar nu as putea sa le fac asta alor mei...
in rest, stiu ca uneori moartea e mai putin dureroasa decat viata!

nu mi-a trecut prin cap sa ma sinucid dar m-am intrebat cum voi muri, oare cand, dak ma va durea, dak voi mai simti ceva dupa....dar sa-mi iau eu viata...nop!!!