Viata sexuala in relatiile de durata-3

Felu asta in care gandesti acum nu e deloc bun !!!!!!!!
Nu e cazu sa te apreciezi in functie de el, sa nu te mai simti femeie ca el nu are chef de sex ! E problema lui ,adica tu spui ca nu s`a schimbat nik intre voi, tu esti la fel singura pb fiind munca...nu cred ca e vina ta iar daca ar fii ar fii trb sa`ti spuna so...relax

Subscriu la ce spune skumpi, nu trebuie sa te evaluezi in functie de cata pofta de sex are el, sau cat de atragatoare te considera, pentru ca asta depinde de el, nu de tine.
Ai putea incerca sa ii dai ce iti cere.
Daca el nu arata in nici un fel ca te doreste mai des, nu ii mai arata nici tu lui. Raspunde-i cu aceeasi moneda, si pana la urma isi va da seama ca e ceva in neregula, si isi va dorii sa imbunatateasca situatia.
Nu e cazul sa iti pierzi increderea in tine sau "sa te simti mai putin femeie" pentru asta, pentru ca dupa cum vezi, problema se afla la el, el este cel care te neglijaza intr-un fel sau altul, si nu se simte deloc "mai putin barbat pentru asta" tot tu esti cea care isi face griji, asa ca relax

Pentru discutia de mai sus,cu privire la "barbatul la putere" : extra,au existat si perioade de matriarhat (daca stii ce-i ala). Fii sigur ca vor si reveni. Nu de alta,dar femeile au o judecata mai clara decat barbatii,o capacitate mai mare de a gandi,o fire care se adapteaza mult mai usor si hey,noi suntem alea care perpetueaza specia. Stii cum se spune,Roma era condusa de barbati,si barbatii erau condusi de femei.

be_happy a scris:

Eu zic ca dupa 4 ani  ar trebui sa vorbesti deschis cu el si sa ii zici ca nu esti multumita viata voastra sexuala, nu sa stai sa astepti sa isi dea el singur seama ca e o problema! Oricum barbatilor trebuie sa le zici direct ce ai de zis nu sa le dai de inteles, ptr ca ei se prind mai greu!

Am vb in felul cel mai deschis posibil.I-am spus chiar si ca la un moment dat este posibil sa ma piarda din cauza asta.... 

joanna, el e prea sigur pe el, si pe tine, de asta te neglijaza. Si daca tu tot cauti sa ii faci pe plac, si sa te gandesti ca e vina ta, ca nu esti suficient de buna pentru el, etc... nu se va schimba, din contra, ii intaresti siguranta, si isi va permite si mai multe. Probabil de asta nu a luat atitudine nici cand i-ai spus ca s-ar putea sa te piarda, nu pentru ca nu te-ar iubii.
Nu il mai ridica pe piedestal, ci incearca sa il cobori de pe el, trateaza-l asa cum te trateaza, da-i ce iti cere, si isi va da seama ca face ceva gresit, atunci chiar ii va fi frica sa nu te piarda si se va schimba, va mai face si el ceva pentru relatie, nu doar tu ... parerea mea.

Mie nu mi se pare mare lucru ca-i trebuie cateva luni de zile sa se adapteze la un job. Din cate am inteles, e la primul, dupa facultate. Ganditi-va la urmatoarea chestie:
Timp de 16-17 ani de scoala traiesti intr-un ritm in care, dupa o perioada de stes si invatat, ai - ba o vacanta de 2 saptamani de Craciun, mai o vacanta la Pasti, dupa care o ditamai vacanta de 3 luni in care sa te refaci complet.
Si apoi, dintr-o data, treci la un ritm in care ai un serviciu, uneori stresant, uneori mai mult de 8 ore pe zi, poate ai si un sef enervant, trebuie sa te trezesti in fiecare zi  sa ajungi la fix (nu mai merge ca-n facultate cand, daca chiar n-aveai chef sa mergi la cursul de 8 dimineata, nu era o tragedie). Si dupa toate astea ai .. cat? ... 21 de zile de concediu pe an? Not so fair ...
Nu stiu voi, dar eu lucrez de 3 ani si, in ciuda faptului ca am un serviciu care-mi place foarte mult, n-am un sef stresant, ci doar o colega super de treaba, nu am mai fost 100% odihnita de dinainte de cand eram la master. (Ca tot am chef de sex in conditiile astea, e partea a doua. Intr-un fel m-am consolat cu ideea ca asta e viata de om al muncii, dar o sa merg si la un doctor sa vad daca-i chiar normal sa fiu asa obosita.)

Asa ca, Joana, incearca sa ai rabdare cu el. Muuulta rabdare. Daca tu esti inca studenta, gandeste-te si la el care a inceput o noua viata si fii alaturi de el. Decat sa sari cu gura pe el ca n-are chef de sex, mai bine stati pur si simplu imbratisati, uitati-va la un film sau faceti altceva impreuna.  Eu zic ca merita sa incerci, o perioada, daca chiar tii la el. Si daca vezi ca nu si nu, dar nu vrei sa renunti la el, sfatuieste-l sa mearga la un psiholog. Eu zic, ca in iubire, merita sa incerci totul inainte sa te dai batuta.

Faza e ca si noi avem uneori, in anumite perioade problema asta de care zici tu. Si tot de 4 ani suntem impreuna, dar nu locuim impreuna. Si tot din cauza serviciului are si el problema asta mai ales acum de cand se tot fac concedieri la ei. Ma cert cu el uneori si ii zic sa mearga la doctor, ca nu-i normal sa aiba un apetit sezual asa scazut pt varsta lui. La fel ca tine si eu ii reprosez ca nu-l mai atrag. Mi-a zis odata sa-mi caut pe altu'. I-am raspuns ca nu-l vreau pe altul, ci pe el. Pentru ca atunci cand mi se linistesc hormonii (ca-mi dau seama ca urla hormonii din mine), incerc sa-l inteleg.

Jessica_M a scris:

lucruri străine te rog extra...
Extra nu zic să nu ?ţi dai cu părerea, dar insişti prea mult cu religia şi aşa nu o să convingi pe nimeni nimic...mai rău ?i enervezi. ?mi cer scuze pentru ce am spus, dar asta cred eu şi nu cred că sunt singura care crede asta. ?ncearcă să ai şi propria ta opinie şi să mai discuţi cu noi şi alte chestii fără să te legi de religie.

chiar, extra crezi ca ai putea sa vorbesti cu noi si sa fii strict la subiect fara sa aduci vorba de religie? sincer, crezi ca poti sa faci asa ceva? sincer si fara suparare esti enervant!

kathrynn a scris:

Mie nu mi se pare mare lucru ca-i trebuie cateva luni de zile sa se adapteze la un job. Din cate am inteles, e la primul, dupa facultate. Ganditi-va la urmatoarea chestie:
Timp de 16-17 ani de scoala traiesti intr-un ritm in care, dupa o perioada de stes si invatat, ai - ba o vacanta de 2 saptamani de Craciun, mai o vacanta la Pasti, dupa care o ditamai vacanta de 3 luni in care sa te refaci complet.
Si apoi, dintr-o data, treci la un ritm in care ai un serviciu, uneori stresant, uneori mai mult de 8 ore pe zi, poate ai si un sef enervant, trebuie sa te trezesti in fiecare zi  sa ajungi la fix (nu mai merge ca-n facultate cand, daca chiar n-aveai chef sa mergi la cursul de 8 dimineata, nu era o tragedie). Si dupa toate astea ai .. cat? ... 21 de zile de concediu pe an? Not so fair ...
Nu stiu voi, dar eu lucrez de 3 ani si, in ciuda faptului ca am un serviciu care-mi place foarte mult, n-am un sef stresant, ci doar o colega super de treaba, nu am mai fost 100% odihnita de dinainte de cand eram la master. (Ca tot am chef de sex in conditiile astea, e partea a doua. Intr-un fel m-am consolat cu ideea ca asta e viata de om al muncii, dar o sa merg si la un doctor sa vad daca-i chiar normal sa fiu asa obosita.)

Asa ca, Joana, incearca sa ai rabdare cu el. Muuulta rabdare. Daca tu esti inca studenta, gandeste-te si la el care a inceput o noua viata si fii alaturi de el. Decat sa sari cu gura pe el ca n-are chef de sex, mai bine stati pur si simplu imbratisati, uitati-va la un film sau faceti altceva impreuna.  Eu zic ca merita sa incerci, o perioada, daca chiar tii la el. Si daca vezi ca nu si nu, dar nu vrei sa renunti la el, sfatuieste-l sa mearga la un psiholog. Eu zic, ca in iubire, merita sa incerci totul inainte sa te dai batuta.

Faza e ca si noi avem uneori, in anumite perioade problema asta de care zici tu. Si tot de 4 ani suntem impreuna, dar nu locuim impreuna. Si tot din cauza serviciului are si el problema asta mai ales acum de cand se tot fac concedieri la ei. Ma cert cu el uneori si ii zic sa mearga la doctor, ca nu-i normal sa aiba un apetit sezual asa scazut pt varsta lui. La fel ca tine si eu ii reprosez ca nu-l mai atrag. Mi-a zis odata sa-mi caut pe altu'. I-am raspuns ca nu-l vreau pe altul, ci pe el. Pentru ca atunci cand mi se linistesc hormonii (ca-mi dau seama ca urla hormonii din mine), incerc sa-l inteleg.

de acord cu tine.... la noi EU sunt cea care am trecut prin faza asta... si sincer nu ma plang de un serviciu extrem de solicitant, ca altele. el era deja "frecat" prin servicii cand ne-am cunoscut.... eu eram studenta. anul asta a fost prima data cand am experimentat "sindromul albastru" la feminin inainte aveam chef oricand, acu... am zile in care n-am chef deloc. in ultimul timp, cand am inceput sa ma obisnuiesc.... a venit bebe

extra, detaliaza-mi si mie, te rog, care ar fi, dupa parerea ta, rolul femeii in casa si societate. ce zici tu cu motorul suna f bine in teorie... dar cine ISI PERMITE, ca femeie, sa fie doar sufletul casei? mie mi-ar placea, dar... mai tre sa mai si traim din ceva.... nu mi se pare normal sa traga doar el la caruta, dar sa murim de foame amandoi + copiii...

katami a scris:

extra, detaliaza-mi si mie, te rog, care ar fi, dupa parerea ta, rolul femeii in casa si societate. ce zici tu cu motorul suna f bine in teorie... dar cine ISI PERMITE, ca femeie, sa fie doar sufletul casei? mie mi-ar placea, dar... mai tre sa mai si traim din ceva.... nu mi se pare normal sa traga doar el la caruta, dar sa murim de foame amandoi + copiii...