Ra fetelor...-7

Ca sa poti sa nu mai suferi in halul asta iti trebuie o oarecare experienta de viata si de relatii care tie iti lipseste si iti trebuie o distantare pe care nu poti si NU VREI sa o faci fata de toata situatia. Tu stii sa reactionezi doar intr-un singur mod: cand apare o problema sau o discutie in contradictoriu, te panichezi si plangi. Si cu cat plangi mai mult, cu atat ti se pare tragedia mai mare si mai rau te apuca. Te alimentezi singura si ti-o faci cu mana ta.
Niciun barbat nu va sta alaturi de o femeie care se smiorcaie din orice. Parca spuneai ca ii arati ca esti tare, ca te-ai schimbat, ca stii ca trebuie sa o faci pentru tine etc. Si ce faci? Cum bate un pic vantul din directia opusa, cum te dai rapusa intr-o secunda!

Degeaba ne ceri noua sfaturi despre cum sa te "vindeci" de durere. In primul rand ca nu vrei sa faci asta si in al doilea rand ca nu pot eu sau Summer sau orice alta fata care te-a sfatuit aici sa te determine sa nu te mai dai cu capul de pereti. Ne aprobi, stii ca asa e bine, dar n-o faci. Decat poate pe moment, sub efectul lucrurilor citite. Apoi iar o dai in SF-uri si in  tragedii.

Tu nu imi cunosti povestea; e destul de intortocheata si a fost pavata cu ceva suferinta pana-n prezent si toate fetele mi-au zis sa ridic fruntea si sa nu mai sufar ca nu merita. Si? N-am rezolvat mare lucru Ca asta stiam si eu. Si cu toate astea nu puteam sa ma smulg singura si sa nu mai sufar, oricate persoane mi-ar fi zis ca nu e bine. Am invatat sa gestionez durerea doar atunci cand m-am detasat de el, cand mi-am dat seama de niste lucruri si de niste sentimente. Probabil si eu sunt dependenta - pentru ca nu am rupt raul de la radacina in numeroasele ocazii cand s-a putut - si si eu iubesc, dar mi-am impus sa nu mai sufar ca o nebuna.
Schimbarea vine doar din tine, noi nu putem sa o facem pentru tine. Deci daca nu mai vrei sa suferi, ti-o faci cu mana ta

Asta cu partea filosofica a problemei. Cu partea practica... mi se par intrebari disperate ce zici tu aici.

Cum sa vorbesti cu el? Asa cum iti doresti sa te perceapa. Te pui pe bocit si il implori sa nu plece, vei fi iarasi smiorcaita no. 1. Esti calma si detasata, POATE va vedea o alta Alessya, una alaturi de care merita sa ramana in continuare intr-o relatie.

Ce sa spui si ce sa nu spui: cam ce-ti trebuie tie sa te lamuresti daca se mai poate continua sau nu. Intr-o singura conversatie. Fara plans si vaicareli!

Ce sa faci sa ai rabdare? Sa te CONTROLEZI! Sa iti impui. Sa iti dictezi. Si oricum mai vrei s-o spui


Cate discutii vrei sa mai ai cu el din care sa deduci ca tragi sa reinnozi ceva ce-i rupt deja? Nu vezi ca fiecare apropiere nu tine decat cateva zile si nici macar amintirile, iubirea aia de care vorbesti tu ca o simte, nu va mai ajuta? Cum spuneam si in partea cealalta: degeaba ai trecutul frumos daca prezentul e trist. Amintirile tin de trecut, prezentul e dintr-un alt film total!! La fel si iubirea de care pomenesti. Acum e ceva bolnavicios care iti face foarte mult rau.
Ti se pare normal? Asa e ok sa fie o relatie frumoasa din punctul tau de vedere? Pentru ca nu va fi altfel... legatura e rupta deja, tu mai incerci doar sa mai tii capetele impreunate acum, doar-doar mai iese ceva bun. Ti se pare ca iese?

Si  daca te iubeste sau daca iti demonstreaza ce ? nu poate sa iti gaseasca altceva sa iti reproseze...si iara te pui pe plans si suferi ca un caine. E vorba de tine....pune-te pe primul loc si nu ii mai permite sa te faca sa suferi...nu esti vinovata cu nimic.

Eu sper din tot sufletul sa-ti iasa ceea ce ai scris cu manutele tale mai sus; pentru ca stiu cat de dureros este sa fii constienta ca nu merita si ca nu trebuie sa suferi si cu toate astea sa plangi cu perna-n brate toata noaptea si sa-ti pui o mie de intrebari. Si cat de bine si de eliberata te simti in momentul in care te simti stapana pe propriile tale sentimente si porniri de genul asta!

Alessya, noi vorbim mai mult aici despre felul in care reactionezi tu decat despre relatie in sine. Ca sunt si alte fete care nu stiu ce sa faca in relatia lor, sunt in dubii si nu pot renunta usor, dar nu sufera si nu plang atat cat o faci tu.
Eu cel putin vad in asta problema principala; apoi vine si relatia, la ceva distanta

Eu de-abia acum am citit ce a scris Alexia Un alt gand la gand 2 ani jumate - 3 ani, pe acolo ... se pare ca te trezesti greu rau din relatii de genul asta

Damn, Sum, as putea sa jur ca am mai citit odata postul de mai sus ... Am luat`0 razna total

Off ca acuma ma si enervez   
Doamne Alessya unde e mama ta in momentele astea ? De ce nu e langa tine, de ce nu afla de toata durerea asta a ta ? Deci cred ca m-as simti ca ultima mama de pe Pamant sa stiu ca, copilul meu nu vine sa discute cu mine asa ceva si trebuie sa apeleze la un forum, la niste necunoscuti pentru ca eu nu am stiut sa imi apropiu copilul de mine si sa-l determina sa aiba incredere in mine astfel incat sa-mi spuna ce-l doare. Cum sa nu poata sa vorbeasca cu ea, sa-i dea un sfat, sa-i spuna o vorba buna ? Ce se intampla cu parintii din ziua de azi ?  Cum sa nu fii langa copilul tau in cea mai critica perioada a vietii lui ? Cum ? 

Nu, Sum, am citit postul ala cuvant cu cuvant ... dar nu acum ... nu ma baga in seama, doar o senzatie de deja-vu

Si trebuie sa`i dau dreptate lu` Lady aici: Pana nu vrei tu, degeaba ti se spune sa faci intr-un anume fel. Eu m`am lovit de chestia asta.

si parintii ce sa ii spuna summer ? i-ar spune aceleasi lucruri pe care le aude si aici. poate chiar mai putin de atat... uneori e bine sa ceri sfaturi de la oameni bine intentionati, dar anonimi. vezi cum vad altii din exterior ce ti se intampla tie.