Ra fetelor...-9

vezi sa nu te trezesti ca tu spui TOT ce ai pe suflet si plangi si te dai cu capul si cand vine randul lui iti spune ca nu mai merge si s-a terminat

voi credeti ca daca il faceti pe el cu ou si cu otet o sa o convingeti sa renunte la el? dimpotriva, mai rau o sa se framante si o sa se incapataneze, ca doar e berbeaca de-a mea
si oricum....faceti cu ou si cu otet un baiat de 21 de ani....oare cati baieti de 21 de ani se pricep sa intretina o relatie, sa se poarte asa cum trebuie cu o fata! nu ca vreau sa ii iau apararea, dar pur si simplu nu cred ca e cineva vinovat in situatia asta...amandoi au nevoie sa mai creasca putin!

Ironia e ca sunt fete de 14-15 ani care au un oarecare grad de maturitate si fete de 25 de ani care gandesc ca niste copile. Eu sunt de parare ca toate trebuie facute\simtite la timpul lor : la 15 ani sa fii copil, la 17 ani sa fii adolescent iar la 25 sa fii matur. Nu cred ca e okey/normal/bine sa fii matur la 15 ani ca atunci care mai e farmecu copilariei, adolescentei si nici nu e okey sa te comporti ca un copil la 25 de ani cand ar trb. sa fii cu picioarele pe pamant. Poate o sa spuneti ca e foarte bine sa fii matur la 15 ani, da nu zic ca nu dar e si trist in acelasi timp ca o data suntem copii pentru ca apoi crestem si toata viata avem timp sa fim oameni mari care trebuie sa se bata piept in piept cu viata si plin de responsabilitati si griji ori cand esti copil totul e mai frumos, mai pur, mai linistit

si eu sunt berbec dar abia dupa ce dai cu capul de pragul de sus o sa il vezi pe cel de jos. Imi pare rau dar  chiar nu ai ce sa faci...nu te iubeste.

cand esti berbec trebuie musai sa dai cu capul de pragul de sus da' bine de tot, altfel nicio sansa macar sa-l intrezaresti pe ala de jos

Alessya_13 a scris:

eu mai am o ultima speranta... am incredere in mine ca sunt capabila sa il intorc din drum, am incredere in faptul ca ma iubeste dar e prea orgolios, e nu stiu, ranit, a simtit o oarecare bataie de joc din partea mea... am incredere in noi ca nu dam cu picioru' la ceva frumos ce ne leaga. mai sper, pana il vad mai sper, ce va fi dupa, vom vedea...

da si daca se repara totul, pe langa faptul ca voi fi in al 9 lea cer de fericita, cu siguranta nu vom mai gresi, nici eu nici el....cu siguranta totul va fi de zeci de ori mai frum ca pana acum...

Acum visezi cu ochii deschisi. Certuri, greseli au fost, sunt si vor fi in orice relatie. Nu ele sunt problema, problema e felul in care sunt ele abordate si rezolvate. 

Alessya tocmai ce iti spuneam ca certurile sunt absolut normale si nu exista cuplu care sa nu aiba certuri sau sa nu fi gresit cu ceva, mai mult sau mai putin. Certuri vor fi, nu trebuie sa gasiti forta sa le depasiti, trebuie sa invatati cum sa treceti peste ele si cum sa le rezolvati. Iar legat de privit mai departe asta depinde, adica tu, sunt sigura ca poti si vrei sa lasi totul in urma. Intrebarea e daca el e dispus si poate sa le lase in urma. Asta pe el va trb. sa-l intrebi cand o sa va intalniti. Daca isi mai doreste relatia si daca da, atunci sa trageti linie si sa incercati din rasputeri sa porniti de la 0.

Alesya... draga, sincer iti zic. Acum te invinovatesti, dar mai tarziu vei realiza ca nu ai fost numai tu aia rea si prostuta. Si-ti zic sigur, durerea pe care ti-a pricinuit-o despartirea asta n-o vei uita niciodata, si nu i-o vei ierta. Eu stiu cum e, eu stiu cum e sa nu mananci o saptamana de zile, si o saptamana sa nu faci altceva decat sa plangi si sa te milogesti sa se intoarca. Nu repeta greseala mea, ca vei regreta mai tarziu... din pacate. Iar el daca se impaca acum cu tine, mai mult ca sigur mai tarziu va regreta, si nu va uita nici el ca la un moment dat a avut motive sa se desparta de tine. Si motivele alea nu le va uita...
Asa ca gandeste-te bine ce vrei, si stai si analizeaza putin situatia la rece. Incearca sa iesi din rolul de "indragostita la 17 ani" si sa vezi ce ar fi mai bine pentru fata care acum plange dupa acest baiat. Cat de sanatoasa este pentru ea o iubire atat de bolnavicioasa?
Stiu, e frumos, e mai mult decat frumos, e magnific, e ireal de-a dreptul. Dar de obicei cand ceva e prea frumos sa fie adevarat, poate ca este . Si-ti zic sigur, ca un barbat nu va aprecia niciodata o femeie dependenta emotional de el. Niciodata nu trebuie sa-i arati de fapt cat de mult il iubesti. Da este aiurea. Noi femeile simtim nevoia de absolut toata afectiunea unui barbat, pe ei in schimb ii sperie atata dragoste. Lasi...

Ma regasesc si eu cam in 80% din ce ai zis tu aici, poate mai mult.
Ideea e ca si eu am fost la fel ca si tine acum ceva timp, jeleam si il vedeam ca fiind perfect, plangeam cu capul in perna si ma invinovateam. Si noi am tinut-o din certuri in crize, din crize in pauze si din pauze in certuri. Am avut si momente frumoase, nu spun nu, chiar destule.
Dupa o chestie ca a ta, cat crezi ca a mai durat la mine? Cam un an. Un an in care as fi putut sa imi vad linistita de ce aveam, dar nu, m-am incapatanat. Eh, dupa anul asta a aparut iar ideea de pauza, iar de data asta am spus stop. Asa ca acum cateva zile, fix de ziua mea, i-am trimis mesaj si mi-am facut un cadou.
De la starea de jale in care ma aflam si eu si plansetele care apareau numai cand auzeam de despartire am ajuns sa ii zic eu "vreau sa ne despartim". Nu m-am mai gandit la ce o sa fac fara el asa cum ma gandeam acum un an, nu m-am mai gandit la faptul ca eu am gresit, ca eu sunt aia vinovata, ca eu sunt proasta. Si uite-ma, traiesc. Nu plang, nu jelesc, nu ma dau cu capul de pereti, nu ma invinovatesc deloc. Adevarat ca au trecut doar cateva zile, dar vroiam doar sa subliniez urmatorul lucru: de la "o sa innebunesc daca ma despart de el, nu stiu ce o sa fac" cu plansete in perna am ajuns la "vreau sa ma despart de el" fara plansete si jale.
Nu spun ca asa o sa fie si la tine, va puteti impaca sau va puteti desparti acum, voi stiti cum e mai bine, dar e si asta o varianta a unui scenariu care s-ar putea intampla.
Stii cum se zice cu despartirile... dupa primul an, ma sinucid daca ne despartim, dupa doi o sa plang si o sa fiu distrusa, dupa trei ani o sa deschid o sticla de sampanie.