Vreau un catel-3

eu de 2 ore de cand am scris si citit , jelesc dupa catelusa mea

Ultima oara a fost editat de Nifelheim (2010-03-05 22:54:44)

a scris cineva mai sus ca e mai usor cu caine de 1 an, ca deja a trecut de perioada in care face mizerie prin casa. foarte adevarat, al meu in prima zi cand l-a adus mi-a varsat pe covorul de la mine din camera (de la stres): covor alb evident ca nu am reusit sa scot pata decat schimband covorul Si mama era innebunita de caine cand vedea ca face peste tot desi eu stergeam. Parca o aud 'Magarule, porcule' Saracul, nici nu stia ce neam de animal e Imediat dupa ce a invatat sa faca afara ai mei s-au indragostit de el. Acum se cearta care sa il duca la plimbare, e concurenta mare.

Sper sa iti gasesti cainele potrivit, si sa pui aici poza cu el/ea sa ne bucuream si noi cu tine.

P.s: Nu imi imaginez cat de groaznic trebuie sa fie sa pierzi cainele Al meu sta tot timpul in lesa pentru ca e mama paranoica sa nu il pierdem, si acum imi dau seama ca are dreptate.

Ultima oara a fost editat de PillBlast (2010-03-05 23:43:23)

Teama asta cu fuga o am si eu cu a mea, pentru ca e mai zburdalnica din fire si asculta ea cat asculta, dar uneori mi se pare ca surzeste brusc cand se vede scapata din lesa La mine nu neaparat asta ar fi problema, ca e dependenta de mine si oricat avant si-ar lua, tot vine sa ma caute mai devreme sau mai tarziu, mai nasol e cu luatul de pe jos Imi aspira tot ce prinde si ce pare gustos De la ambalaje pana la coji de rosii... si fuge asa de mandra cu ele in bot de zici ca-i cel putin friptura Dar pentru siguranta tuturor, cel mai bine e sa scoti cainele in lesa... ii admir pe aia dresati care nu pleaca de langa stapan si merg la pas... zgubilitica mea nici nu concepe asa ceva

Rosa, mai da pe aici, mai spune-ne ce ai mai facut!

Rosa, nu te mai gandi la asta, e un gest foarte frumos ca vrei sa oferi un camin unui catel nu tocmai fericit de soarta. Ca si daca il luai pe primul intalnit in cale, tot mai ramaneau sute fara stapan asa ca... nu te mai invinovati, faci un lucru foarte bun.
In ceea ce priveste capusele, eu n-am avut probleme de cand am luat-o si folosim frontline o data la o luna jumate, maxim doua. Stiu ca zgarzile alea de purici nu prea fac mare lucru, a mea nu are.

Rosa a scris:

Hai sa va tin la curent cu ultimele intamplari.
M-am gandit eu asa, si am zis sa vorbesc cu ai mei, sa ii intreb de pareri, sa una, sa alta. Bineinteles au opus rezistenta. Ca sa il iau pe cel din Giurgiu aveam nevoie de sprijinul lor. Am zis bine, nu-l mai iau pe ala.

Am iesit azi afara pe o ruta putin ocolita si ce gasesc: un puiut negru...o corcitura amarata dar ft dulce si simpatic. Il iau, ma duc acasa...iarasi, ca nu...il duc in cele din urma inapoi si...acum sunt putin confuza. Sa ma pregatesc si sa il duc la veterinar pt pregatiri ca apoi sa il iau de tot acasa sau nu?
Mai ales ca mama a zis "asteapta si tu pana la toamna". Dar eu stiu ce o mai fi pana la toamna?!
Si mai e unul, tot acolo, ceva mai de rasa si putin mai mare. Gri cu ochi albastri.

Da, concluzia e: nu stiu ce vreau. Din fericire cei 2 catelusi mai stau o vreme pe afara si am timp sa ma atasez de ei sau nu, desi ma simt deja atasata, asa ca sper sa ma lamuresc pana la urma vizitandu-i in fiecare zi vreo saptamana.

Rosa a scris:

Dar practic n-am rezolvat nimic inca, pentru ca astept sa vad daca e perfecta, asa cum mi se pare mie. Intre timp ma bucur doar de idee. :happydance

no comment...

One, cred ca se referea la faptul ca daca se potrivesc, daca se produce clickul ala intre om si animal, nu ca vrea sa fie cainele perfect in materie de aspect.

Rosa, eu zic sa te lamuresti cu parintii tai, ca asa nu rezolvi nimic. Degeaba ei cainele 3 ore in casa daca apoi il duci inapoi in frig si mizerie. Mai nasol e daca il iei de la adapost si apoi il duci inapoi; nu te juca (,) cu ei, poate pare ca nu conteaza pentru caine, dar crede-ma, conteaza si inca foarte mult. Am un exemplu viu si tare elocvent acasa.

Nici ai mei nu au fost de acord si stiam ca o sa iasa scandal cand or sa ma vada cu ditamai dihania neagra la usa, dar mai stiam si ca voi reusi sa obtin o perioada de proba... si stiam ca perioada asta de proba se va transforma in "restul vietii" pentru ca dau ei din gura, dar se ataseaza repede de animale. Nu stiu insa daca si parintii tai sunt la fel sau vor reactiona ca ai mei... eu am riscat si am castigat pentru ca sufeream enorm dupa ce mi-a murit motanul pe care l-am avut 9 ani de zile si eram in stare sa dorm cu ea pe pres numai sa ramana cu noi, insa daca ar fi sa sfatuiesc pe cineva cum sa procedeze in situatia asta, nu l-as incuraja sa faca asa cum am facut eu. Pentru ca vad cata suferinta poate produce un act care poate parea nesemnificativ in ochii nostri, dar pe ei ii marcheaza tare de tot.

Si, inca un lucru, inclin spre ce a spus Bunny: Bucurestiul e plin ochi de caini, adaposturile gem de animale, chiar nu crezi ca vreunul dintre ei ti-ar placea? Eu ti-am propus in 2 randuri deja sa merg cu tine la adapostul de unde am luat-o pe Daisy, ai zis ca inca cercetezi piata... cu cat te uiti la mai multe poze, cu atat o sa iti placa mai multi; dar in momentul in care il iei acasa, il indragesti si va atasati unul de altul, crede-ma ca n-o sa te mai gandesti ca "poate trebuia sa-l iau pe alalalt, era mai frumos".

Ultima oara a fost editat de LadyPink (2010-03-08 16:28:48)

Dupa moartea motanului meu, pe care l-am iubit pana la Dzeu si inapoi, mi-am dat seama ca am ramas cu foarte multa iubire destinata animalelor de companie si ca nu mai aveam catre cine sa o indrept. Daisy nu putea sa vina intr-un moment mai bun, ne-a ajutat sa trecem mai usor peste pierderea suferita. Nu puteam sa stau in casa care mi se parea atat de goala fara el...

Eh,uite ca pentru prima data in viata mea am avut rabdare cu ceva si pare sa se intample, in sfarsit. Sunt 2 cateluse care au facut pui. Una mare si una medie. Sunt 6 pui la catelusa de talie medie, au cam 7 zile. Eu ma mut din casa si in sfarsit o sa am si eu un catelus. As lua-o si pe mama lor si i-as lua pe toti daca as putea.
Acum trebuie sa astept sa faca ochi si sa fie destul de mari sa pot sa iau unul cu mine.
Eu zic ca e cu final fericit. Acum imi fac doar griji pt ceilalti 5 puisori. Sunt superbi, daca vrea cineva...hai pe aici la o vizita

haha,nici nu ma gandisem la detaliul asta... cred ca il iau pe cel cu care a venit in brate, intr-o seara, nepoata mea de 7 ani, de ne-a facut pe toti sa lesinam de frica sa nu-l "strice"