Avort.....un cuvant urat dar necesar-22

Eu am facut un avort; nu din prostia mea, asa a fost sa fie , pentru ca atunci cand ti se rupe prezervativul, iar pastila de a doua zi nu isi face efectul ... nu poti sa ii spui altfel decat ghinion ... eu decizia de atunci am luat-o fara sa imi pese, fara regrete, fara sa ma gandesc ca in mine e un copil . Atunci am luat decizia de a face un avort pentru ca dupa parerea mea era singura optiune, nici nu m-am gandit ca as putea sa fac alta alegere  iar unui simplu embrion n-ar fi avut cum sa ii pese . Acum dupa ce am trecut printr-o sarcina, acum cand stiu ce insemna sa simti cum creste un copil, ce simti ca mama, nu as mai putea sa fac un avort .

Inconstiente sunt acele femei care fac avorturi pe banda, care din prostia lor de a nu se proteja raman insarcinate.

21????

Jessica_M a scris:

Cum pot cele care au făcut avort să se ridice şi să plece? Cum pleacă de acolo ştiind că propriul lor copil a fost aruncat ?n coşul de gunoi al doctorului?

Unele vin in cabinet zambind si tot asa pleaca, cu zambetul pe buze, pt ca au "scapat" de problema, iar altele vin si pleaca plangand cu gandul la ce au fost "obligate" de imprejurari sa faca.
Pe unele le marcheaza pe viata, pe altele nu.

si bunica mea care are 50 d ani a facut avorturi si multe chiar...si are si 2 copii ...

nu mai dramatizati atata asa a ajuns omenirea in momentul asta

asta e  ...

daca sunteti 2,3 care va gasitit sa av rasculati credeti ca puteti schimba 6 miliarde de oameni ?

free a scris:

Embrionul este ?nsăşi esenţa vieţii. Deci, nouă ne pasă.

mie atunci nu imi pasa , asa ca am actionat  in modul pe care  l-am gasit mai convenabil atunci, si cum am spus nu m-am gandit nici o secunda ca as pastra aceea sarcina ... si nici acum nu ma gandesc cum ar fi fost daca ... Poate sunt insensibila dar acel avort nu m-a afectat asa mult din punct de vedere emotional
Violete.Purpurii
Bunica ta a trait in alte vremuri, in care nu erau atatea metode de prevenire a unei sarcini ... acum in zilele noastre o sarcina nedorita apare de multe ori din inconstienta sau  prostie, exista desigur si exceptii (si aici ma stiu pe mine si  2 metode de prevenire care au dat gres)

kdeea, bunica mea a avut 16 frati deci strabunica-mea a facut 17 copii bine, de trait au trait 6, ca la vremea aia se murea din orice. Deci, femei sanatoase si fertile pe vremea aia

free a scris:

Vreau să adresez o ?ntrebare pertinentă: e o crimă să nu plantez un pom, sau o crimă să scot s?mburele din păm?nt imediat ce l-am băgat pentru a se crea un pom?

LE si legat de bunice si avorturi , ca cica nu aveau cum sa sa protejeze...abureala! Si bunica-mea are 87 de ani DAR nu a facut nici un avort! Deci se putea si pe vremea lor sa fie precaute (trebuia numai sa judeci putintel treaba (ca doar cu minte ne-a inzestrat Dumnezeu pe toti) ;de fapt si azi la fel e ...numai ca ne e si mai usor) Bunica a pierdut o sarcina ! atat! si aia pt ca a avut probleme...si si acuma plange cand isi aduce aminte 
In fine, mie mi se pare ca de multe ori ne cautam scuze pentru a ne justifica actiunile GRESITE, pentru a ne "imbata" subconstientul care ne zice ca am gresit  ... si cum noua nu ne place nici in ruptul capului sa ne acceptam si greselile...ete scoatem niste aberatii pe gura: ba ca aia, ba ca cealalta...(asta ca sa nu dau exemple de aici legate de subiect, ca sa nu lezez pe nimeni)
Si da, cu un lucru sunt de acord: vai ce a ajuns si omenirea!

Ultima oara a fost editat de dana82 (2010-09-25 09:40:39)

kdeea a scris:

Fara sa fac absolut nicio referire la cineva anume, fara sa arat cu degetul sau sa blamez ori sa judec ( pentru ca fiecare in parte are background-ul lui, un trecut personal la care sa raporteze decizii actuale, o situatie care sa impuna luarea unei asemenea decizii etc ), nu inteleg .. nu pot .. mi-e greu .. mi-e greu sa inteleg ca cele care au facut avort ( repet, fara sa ma refer la cineva anume ) .. NU regreta. Trebuie sa ai o inima de piatra, pe bune. Sau sa n-o ai deloc. Bun, faci avort - asta va suna poate putin sec si superficial - dar se intampla. Ca nu poti ( nu ai cu ce ) sa cresti copilul ala, nu il vrei, ma rog. Nu ma refer acum la motive. Dar sa faci avortul ala .. si apoi sa spui cu nonsalanta ca nu iti pasa .. asta chiar .. nu pot sa inteleg .. si n-o sa inteleg niciodata. Macar asa, o infima umbra de regret ...

pentru ca ma simt vizata , o sa mai spun odata , eu nu m-am gandit nici macar o secunda ca as putea pastra sarcina aceea, nu vroiam acel copil si punct. Iar faptul ca nu regret acum avortul si faptul ca prin el cum spune-ti voi iei sansa cuiva la viata, asta e altceva pur si simplu nu pot sa am nici un sentiment fata de aceea sarcina  ; Si daca nu regret nu insemna ca acum as putea sa mai fac un alt avort, nu as mai putea sa fac inca odata acest lucru nici macar daca ar trebui (din motive medicale) ... nu acum dupa ce stiu ce insemna sa fii mama.

dana82 a scris:

free a scris:

Vreau să adresez o ?ntrebare pertinentă: e o crimă să nu plantez un pom, sau o crimă să scot s?mburele din păm?nt imediat ce l-am băgat pentru a se crea un pom?

LE si legat de bunice si avorturi , ca cica nu aveau cum sa sa protejeze...abureala! Si bunica-mea are 87 de ani DAR nu a facut nici un avort! Deci se putea si pe vremea lor sa fie precaute (trebuia numai sa judeci putintel treaba (ca doar cu minte ne-a inzestrat Dumnezeu pe toti) ;de fapt si azi la fel e ...numai ca ne e si mai usor) Bunica a pierdut o sarcina ! atat! si aia pt ca a avut probleme...si si acuma plange cand isi aduce aminte 
In fine, mie mi se pare ca de multe ori ne cautam scuze pentru a ne justifica actiunile GRESITE, pentru a ne "imbata" subconstientul care ne zice ca am gresit  ... si cum noua nu ne place nici in ruptul capului sa ne acceptam si greselile...ete scoatem niste aberatii pe gura: ba ca aia, ba ca cealalta...(asta ca sa nu dau exemple de aici legate de subiect, ca sa nu lezez pe nimeni)
Si da, cu un lucru sunt de acord: vai ce a ajuns si omenirea!

Eu am pierdut prima sarcina, la 25 de ani, oprita in evolutie. Desi era doar un embrion pentru unii, pentru mine este vorba de copilul meu, un copil al carui chip nu il voi sti niciodata, un copil, fratiorul ori surioara fetitei mele, un copil la care ma gandesc si azi, uneori imi imaginez ca este undeva, cu noi, dar nu il vedem. Un copil care desi nu mai este, sunt sigura ca stie ca il iubesc si il voi iubi la fel ca pe fetita mea, si era la fel de important ca si ea.

Imi pare rau. Din nefericire, se intampla ..