Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-19

da, de acord. cred ca multe mame si-ar dori sa poata sta langa copiii lor cat timp ei au nevoie de ele.

Emilya a scris:

eu nu inteleg de ce in ziua de azi mai exista mentalitatea asta a parintilor de a lasa bunicii sa se ocupe de cresterea/educatie copiilor. Ma uit in jur si vad n babe cu copii de 4-5 ani total needucati si ma gandesc ca de la o varsta incolo nu mai ai nici rabdarea necesara si nici informare destula cat sa poti creste un copil. si 90% dintre copiii crescuti de bunici pe care i-am vazut sunt prost crescuti.

O faza funny: Tot povesteste bunica-mea ca am batut-o cand eram mica, nu stiu ce incerca sa imi explice si i-am dat una peste ochi. (Acum fie vorba intre noi si acum imi vine sa ii dau vreo 2 cateodata d'apoi atunci). Cica "Tare nervoasa mai erai cand erai mica". Pai cum mama naibii sa nu fiu nervoasa cand ma cara pe la toate babele si ma punea sa zic poezii parca venise Circul Globus in oras (Apropo care-i treaba cu bunicii si poeziile? )

anca intr-o lume normala unde copilul e tratat ca un adult si i se explica ca unui adult da, asa ar fi normal, sa vina sa te traga de maneca, dar cum mentalitatea generala la noi e ca "e mic si nu stie" sau "e mic si prost" copilul face mai repede conexiunea "Fac prostii->mama imi da atentie chiar si tipand" decat "Ma duc sa ii zic ce vreau-> mama continua sa-si vada de treaba ei sau eventual imi zice un da-da si ea e cu mintea in alta parte"

cata dreptate poti sa ai

anca, emilya se refera la copii trimisi la bunici cu lunile/anii... eu stiu un card de cazuri nu la cei lasati cat sunt parintii la munca.

eu nu stiu ce as prefera intre bunici si o bona... aleasa strict

Ultima oara a fost editat de katami (2011-06-23 09:14:39)

katami a scris:

anca, emilya se refera la copii trimisi la bunici cu lunile/anii... eu stiu un card de cazuri nu la cei lasati cat sunt parintii la munca.

si eu stiu o gramada de cazuri, eu insami sunt un caz, poate pornind si de la faptul ca nu am fost un copil dorit, in cazul alor meu nu s-a pus problema "Hai sa facem un copil" ci "F*ck, sunt gravida, ce facem?" 

nu ma refeream la stat acasa pana are copilul 18 ani, dar la 2 ani sa il lasi in grija unei persoane straine (bunica, bona) mi se pare prea mic

dae, nu ai cum da o vasta. unii copii pot fi lasati la 1 an, altii la 2, altii la 3, altii la 18 (desi asta e nitel exagerata). depinde ENORM de copil, nu ai cum da vbarste teoretice in avans

anca, de acord cu tine (probabil exact ce scriam eu pe undeva pe-aici zilele trecute, respectiv ca parintii absenti genereaza adulti cu complexul "trebuie sa ma iubeasca, totusi!", dpendenti de fusta mamei pana la adanci batraneti)

Ultima oara a fost editat de katami (2011-06-23 09:36:53)

anca, nu... nu tre cocolositi deloc, din contrra, tre lasati sa aiba propriile experiente (fara: "daca alergi asa AI SA CAZI", "nu te urca acolo ca esti mic" etc)

dar atunci cand au nevoi afective de orice soi, da, eu (in urma a ceea ce am citit, adica nu doar pareea mea de neavizat) zic ca trebuie sa le raspunzi prompt. la fel cum ai raspunde unui prieten adult care are nevoiede ajutorul tau. FARA COCOLOSEALA. cu sinceritate si constanta.

si ei vor sti ca, oricand au nevoie, au pe cine se baza. si asta ii face sa "inchida ochii" asupra unei griji in plus si sa-si vada linistiti de explorare (NU ma laud, ca al meu mai are muuuuuuuuuuuuuuuult pana la faza cu desprinsul... dar ma uit la el, daca il iade mana un copil stain se duce bucuros, daca vede ceva interesant pleaca fara mine, daca plec din casa nici nu-i trece prin cap sa faca crize ca-l "parasesc" etc. pt ca are siguranta, VERIFIFCATA IN TIMP, ca eu mereu sunt acolo pt el).

Ultima oara a fost editat de katami (2011-06-23 09:49:33)

stiu si eu un caz in care copii sunt crescuti de bunica la ei acasa si tot prost crescuti sunt din cauza ca bunica nu ia in calcul ce zice mama si de aici ies o groaza de discutii
din cauza asta eu si sotul meu a decisa ca copii nostri sa fie crescuti de noi,iar dc bunici vor sa ajute sa stea la noi si sa faca  ca noi,din pacate pe noi nu are cine sa ne ajute dp 2 ani
mama mea nu vine sa stea cu el,nu ca l-as lasa cu ea si soacra (fiind mama vitrega)nu a avut copii
probabil ca voi sta cu el pana la 3 ani si pe urma la cresa

Buna fetelor.Urmareasc si eu acest topic.Ma pregatesc pentru momentul cand voi avea un bebe .Imi spun si eu parerea.Nu mi se pare normal ca un copil sa il creasca numai si numai bunica si tu ,ca mama,sa fii ca un strain.Sa va povestesc de un caz care l-am auzit de curand si care m-a socat oarecum.O mama,la 30 si ceva de ani isi aduce copilul de cateva luini,maxim 9-10( nu stiu sigur) sa il creasca bunica'sa de 60 si ceva de ani la tara,la 80 de km de Bucuresti si ea vine sa-l vada la 1-2 saptamani .A lasat copilul acolo ca sa se intoarca la munca.Mentionez ca au o stare materiala f buna,sotul ei are nu stiu ce functie,deci nu se punea problema banilor.Eu acum ma gandesc: Dupa ce ca face copilul la 35 de ani,s-a "distrat" destul pana acum,dupa ce-l face ,il trimite la maica'sa ca ea nu e in stare sa-l creasca.Mi se pare total aiurea.Cum ar purtea sa stea atatea zile fara sa-l vada,fara sa se bucure de orice minunatie care o face.Acum e la vremea cand spune mama,tata,etc.Cred ca o considera pe bunica'sa mama,si pe adevarata mama o straina.Nu sunt inca mama,dar cred ca n-as proceda asa,mai ales daca as avea situatia ei,cel putin materiala.Hai,lasi copilul 1-2 zile maxim la bunici pt ca ai tu o problema grava,te duci la o nunta sau mai stiu ce ,unde nu poti cara bebelul dupa tina,dar sa te descotorosesti de el cu saptamanile ca n-ai tu chef mi se pare prea de tot.

Ultima oara a fost editat de chryss-tina (2011-06-23 11:50:21)

geo, eu sunt de acord cu teoria ta