Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-20

angel, conditiile din jurul tau , normal, iti impun modul in care actionezi .... cum ziceam, deocamdata este teorie - desi as avea cum sa o pun in practica , nu sunt niste chestii pe care doar le visez cu ochii deschisi.
sigur , in cazul tau ai luat cea mai buna decizie, din variantele posibile. dar eu nu am vrut sa zic ca nu stiu cine face bine si altcineva face rau ...era doar o parere .

GeoGeo a scris:

buna,

pararea mea este ca importanta este si calitatea timpului petrecut cu copilu ... eu nu cred ca intoarcerea mamei la lucru genereaza traume pe termen lung , atata vreme cat este facuta treptat, cu tact. Daca lasi copilu progresiv cu o alta persoana ( eu sincer optez fie pentru bunici fie pentru un part time cu cresa ), acea persoana nefiind straina pentru copil ..  ok, da, bebe va trece printr-o perioada de adaptare , dar pana la urma cam asta facem toti ... toata viata si na, si pisica se duce sa vaneze si apoi se intoarce ...doua lucruri sunt insa  foarte importante , din punctul meu de vedere : trecerea sa se fac treptat, la inceput cu absente scurte, sa intelega copilul ca mama se intoarce, si apoi , la intoarcerea acasa, mami sa se ocupe intai de bebe si apoi de restul treburilor ..

acum asta e teoria mea .. o sa vedem noi cu practica ..

   

Eu desi nu sunt de acord cu "stilul " mamei mele, prefer sa mi-l "creasca prost" ea decat sa mi-l traumatizeze bine altcineva. O sa incerc din rasputeti sa diminuez "raul" facut de ea si sa o "tin in frau  "

Ultima oara a fost editat de mirik (2011-06-23 12:33:26)

angel ... sed cat de bland ma lasa fi-mea ! as mai sede nitel dar sunt chemata la ordine

mirik si eu ma gandesc... ca da, poate nu face mama/ soacra cum zic io da' macar amandoua sigur iubesc copilu

GeoGeo a scris:

buna,

pararea mea este ca importanta este si calitatea timpului petrecut cu copilu ... eu nu cred ca intoarcerea mamei la lucru genereaza traume pe termen lung , atata vreme cat este facuta treptat, cu tact. Daca lasi copilu progresiv cu o alta persoana ( eu sincer optez fie pentru bunici fie pentru un part time cu cresa ), acea persoana nefiind straina pentru copil ..  ok, da, bebe va trece printr-o perioada de adaptare , dar pana la urma cam asta facem toti ... toata viata si na, si pisica se duce sa vaneze si apoi se intoarce ...doua lucruri sunt insa  foarte importante , din punctul meu de vedere : trecerea sa se fac treptat, la inceput cu absente scurte, sa intelega copilul ca mama se intoarce, si apoi , la intoarcerea acasa, mami sa se ocupe intai de bebe si apoi de restul treburilor ..

acum asta e teoria mea .. o sa vedem noi cu practica ..

Calitatea timpului petrecut cu copilul conteaza foarte mult , degeaba un parinte sta 24 din 24 cu copilul daca o parte din timpul acesta (macar 1 ora) nu este destinat exclusiv copilului.
Eu am stat acasa cu R. pana la 3 ani , dar de pe la un an il mai lasam cateva ore si in grija altor persoane (matusi, bunicii) pentru ca el sa se obisnuiasca cu ideea ca daca eu plec sigur vin inapoi la el. Cand a inceput gradinita nu am avut probleme cu faptul ca eu plec si el ramane acolo, tocmai pentru ca stia ca o sa vin inapoi dupa el.

Emilya a scris:

da dae sunt de preferat bonelor DAR nu in rolul de parinte full-time, la asta ma refeream.Sunt parinti care pleaca dimineata vin seara de la serviciu si vad copilul ala 2 ore/zi. In cazul asta tu ca printe ajungi sa fii "in vizita" in viata copilului tau. Iar opersoana de 55-60 de ani cata rabdare poate avea cu un copil de 2-3 ani?

Bineinteles ca nu astepti pana la 50 de ani insa nu pornesti de la premiza ca dupa 2 ani te intorci la munca, eu una o sa ma intorc la munca cand o sa simt ca copilul meu nu va mai fi dependent de mine, ceea ce la 2 ani nu e cazul

Nu stiu dak ai citit ce am scris pe pag anterioara despre bunicuta de 65 de ani care are grija toata ziua, in fiecare zi de un bb de 1 an jumate si unul de 2 ani.. am stat f mult in preajma lor si crede-ma ca babutza are f multa rabdare, mai multa decat am eu la 25 de ani... incerc din rasputeri sa iau exemplu de la ea .

Cat despre mersul la serv... ce te faci dak ai rata la casa de 300 de euroi/luna? Exact! Mergi la serv iar bb sta cu... bunicii

Cu gradinita... eu mi-as fi dorit ca de la 2 ani si 8 luni, adik de la anul sa-l inscriu pe david, dar cand aud TOATE MAMICILE care au copiii la gradi ca stau mai mult in medicale din cauza racelilor repetate ( nasoale, cu tuse 2 luni, puroi in gat si alte minuni) mai bine lasa... gradi la 4-5 ani, e mai bine pt toata lumea.

Ultima oara a fost editat de Crssy85 (2011-06-23 15:51:50)

bunica mea are 75 ani si 4 clase, dar este o mama extraordinara, cu ea mi-as lasa copilul cu ochii inchisi, dar din pacte le are si ea pe ale ei.bolile batraneti si sta la sv
sefa mea , tot peste 30 ,stare materiala ff buna,si-a lasat fata de la 4 luni sa stea cu mama si cu soacar ei, la ea acasa,.ei stau in mance scurta in casa si copilul cu doua randuri de haime pe el

Da si mie ieri mi-a tinut un baietica o prelegere despre cat de "fraged" este copilul si trebue imbracat gros  chiar ma disperase  pt ca era chiar perseverent    imi venea sa-i fac limba cravata 

Aici o sa fie buba si la mine  cred ca las hainele sub cheie 

Da Kata un tip si discutia a plecat de la lipsa sosetelor la Sasha fapt care le inebuneste pe babele mele de la bloc
nu ii pun nici incaltari pentru ca nu le suporta si am ajuns eu la concluzia ca are timp sa poarte si incaltaminte cand chiar este utila ce rost are sa-l enervez acum cu ele?!

Bai ieri am ajuns si eu la stadiul in care i-as fi insurubat un sut in fund unui copil de la bloc(in jur de 6 ani). Atat de prost crescut este  isi scoate jucariile afara doar ca sa le arate celorlalti copii si sa le spun ca au costat bani multi  n consecinta sa nu cumva sa le atinga  si masa vrea sa o ia in fata blocului si nu cumva sa ia cineva din mancarea lui ca nu mai mananca si se tavaleste pe jos  a dat mama lui unei fetite care balea langa el si am avut parte de un show de zile mari. Se juca cu un bat pe langa mine(ii dadeam sa pape si nu vroiam sa ma deplasez) si i-am zis ca mi-l loveste pe Sasha la care el a replicat total scarbit de interventia mea "ba nu-l lovesc"      .Daca mi-l lovea il bateam si pe el si pe tacsu  . Cel mai grav etse ca parintii lui in cearta vorbind pisicos si ca unui copil de 1 an 

mie imi zicea doc de fam sa o port cu maneca lunga pana pe la 4 luni . da de unde ??? fata afara sta in body la ce calduri sunt.

kata si pe mine me enerveaza astia care se baga in seama aiurea. ieri pe strada Ana plangea si se opreste una si o intreaba pe soacra-mea (eu eram la tuns) "de ce plange?" uite d'aia. si doar avea si ea copil, la vreun an.

buun, terminat de citit tot din urma, acum sa imi dau si eu cu parerea
in primul rand, legat de ce ai spus, katami, ca in uter copilul sta in intuneric - nu prea e asa. vorbim de o semiobscuritate in acest caz
legat de lasatul copilului cu bunicii - sunt de acord, dar doar in situatii deosebite. asa cum a dat cineva exemplu, trebuie sa merg la o nunta sau oricum undeva unde nu as putea sa ma ocup cum trebuie de copil. in rest, eu l-am facut, eu il cresc ca de aia sunt ma-sa.
legat de bona...nu stiu ce sa zic. nu prea as avea incredere, desi eu am crescut cu pe putin 5 bone nu o aveam decat pe bunica din partea tatalui care trecea pe langa mine pe strada, dar nu venea la mine pt ca "eram murdara", deci cu cine era sa ma lase biata mama? si am avut asa multe pt ca le terorizam si nu rezistau. cica eram tare afurisita una singura a rezistat mai mult, dadi (asa ii ziceam, nu stiu de la ce ). era asa dulce, imi citea ca sa adorm, dar maica-mea gasea pe altcineva umflata de somn cand venea acasa noroc ca nu eram prea zvapaiata si stateam cuminte si ma jucam...nu mereu, insa. m-am dus odata cu ea la leagane. si ma dadeam eu fain frumos si din ce in ce mai tare. ea mi-a spus sa ma dau mai usor, eu nimic. cine credeti ca a zburat dupa din leagan si a intrat cu botu' in pietris? eu, bineinteles mi-am spart oaresce chestii pe fata si am semn de buna purtare deasupra buzei. in locul maica-mii o jucam in picioare pt ca n-a procedat deloc bine. trebuia sa opreasca leaganul si sa ma ia de acolo imediat. deci...lasatul cu o bona - nu prea suna bine pt mine.

legat de copii "nesuferiti": acum o sapt, o tipa cu fiu-su de vreo 6-7 ani stateau pe banca. ala ii tot spunea "mami, hai sa te joci cu mine", "hai sa vezi ce facui", "iti place?" etc. ma-sa: "da' mai lasa-ma dracu in pace, imi f*ti nervii, eu am iesit sa ma relaxez, nu sa ma bati tu la cap". copilul n-a mai zis nimic. peste cateva zile, acelasi copil pe banca, dar fara ma-sa, ci cu altii de varsta lui. urla la ei si il auzeai zicand numai "adu-mi aia, fa ailalta, vreau nu stiu ce". concluzia la care am ajuns eu: ma-sa clar nu ii ofera nici minimum de afectiune si ii e frica de ea pt ca vorbeste foarte calm si incet cand i se adreseaza. insa, trebuie si el sa se descarce pe cineva si asta il face un baiat ingrozitor in relatia cu ceilalti. nici nu vreau sa-mi imaginez cum va fi cand va creste