Psihologia copilului - de la perioada prenatala la marea copilarie-22

Da, depinde de fiecare bb pana la urma.

  kata, mai baga un mail cu voi, baga un update, nu numai poze

nu mi se incarca pagina de niciun fel ca sa vad ce am scris ultima data, dar cred ca despre atasamentul fata de mama era vorba. stiu ca am scris ca acesta se dezvolta oricum, chiar si daca mama se poarta urat cu copilul.

cate ceva tot despre relatia mama-copil:
separarea de mama, survenita dupa 7 luni, pe o perioada care depaseste o luna, are efecte traumatizante evidente. evolutia fenomenului cunoaste 3 etape distincte:
- cea a revoltei, cand apare o deprimare a tonusului muscular si alterarea somnului;
- cea a abandonului, ce se concretizeaza prin frecvente episoade de plans si insingurare, la care se adauga o mare vulnerabilitate in fata maladiilor;
- cea a apatiei, cand se manifesta o devitalizare psihica si fizica dezolata ce marcheaza definitiv destinul copilului.

formula educativa cea mai propice oricarei varste este familia nucleara (formata din mama, tata, copii) la care se adauga necesitatea unui climat armonios. parintii nu trebuie sa traiasca prin proprii lor copii, ci sa aibe o viata si o profesie care sa le aduca satisfactii. de altfel, copiii care au parinti angajati sunt mai independenti si mai sarguinciosi in activitatea scolara.

prezenta unui singur copil intr-o familie nu este alternativa cea mai adecvata, intrucat el va avea parte de o educatie anxioasa, supraprotectoare. in consecinta, decat un copil unic, este de preferat ca familia respectiva sa nu aduca pe lume copii - cu asta nu sunt de acord absolut deloc! + ca nu prea are sens...adica, oricum pana apare al 2-lea copil, primul tot va fi "supraprotejat". ca sa nu mai spun ca nu e regula ca cei care au doar un copil sa fie prea protectori. e adevarat, unii sunt exagerat de grijulii, dar nu toti!

dupa opinia specialistilor, in fiecare zi, intervalul de joc si comunicare dintre familie si copil trebuie sa fie de minimum 30-40 minute. nici cu asta nu prea sunt de acord. mi se pare putin. daca oboseste copilul e una, evident ca nu trag de el sa ne jucam, dar daca el poate mai mult, eu ce fac? stau cu ochii pe ceas si dupa ce au trecut 30 minute-o ora ma ridic si plec? nu mi se pare normal.

familia trebuie sa antreneze copilul intr-o serie de experiente in scopul precocizarii capacitatilor sale cognitive:
- pentru vaz, este recomandata zugravirea camerei in culori calde, pastelate, precum si tapetarea leaganului, in interior cu material roz, iar in exterior cu unul albastru (nu vad de ce neaparat astfel, da' asa zic astia prin carte ). mai apoi, sa se confectioneze din carton diverse forme colorate care sa fie suspendate deasupra locului unde doarme;
- pentru auz se sugereaza plasarea copilului, cand este treaz, intr-o ambianta muzicala dulce si senina;
- pentru miros, mama trebuie sa-si instaleze copilul in bucatarie atunci cand gateste, pt a-i oferi o gama cat mai diversa de experiente olfactive - nici cu asta nu-s de acord, stiu ca am mai spus;
- pt simtul tactil, i se vor da copilului tesaturi de consistenta diferita pe care sa le poata manevra in voie.

pt dezoltarea limbajului, se recomanda ca parintii sa ii vorbeasca ori de cate ori copilul este treaz, chiar si la inceput, cand inca nu cunoaste sensul exact al cuvintelor.

o educatie corespunzatoare, dupa opinia unor autori de factura psihanalitica, presupune ca parintii sa-si asume cateva interdictii:
- trebuie sa arboreze un comportament decent, respectiv sa nu-si expuna nuditatea in fata copilului, oricat ar fi acesta de mic, fiindca il complexeaza;
- intrucat surprinderea relatiilor intime dintre parinti este deosebit de traumatizanta pt copil, acesta nu trebuie sa doarma in aceeasi camera cu mama si tatal lui;
- cat priveste intarcarea, este indicat ca ea sa nu intarzie peste 9 luni deoarece, in caz contrar, produce fixatie. procesul trebuie sa se desfasoare treptat si cu blandete, introducand progresiv cate un biberon in fiecare zi, iar copilul sa nu fie confruntat atunci si cu o alta situatie stresanta (de ex, plasarea in cresa).

april sunset a scris:

cate ceva tot despre relatia mama-copil:
separarea de mama, survenita dupa 7 luni, pe o perioada care depaseste o luna, are efecte traumatizante evidente. evolutia fenomenului cunoaste 3 etape distincte:
- cea a revoltei, cand apare o deprimare a tonusului muscular si alterarea somnului;
- cea a abandonului, ce se concretizeaza prin frecvente episoade de plans si insingurare, la care se adauga o mare vulnerabilitate in fata maladiilor;
- cea a apatiei, cand se manifesta o devitalizare psihica si fizica dezolata ce marcheaza definitiv destinul copilului.

de ce am io impresia ca asta e o traducere in care traducatorul nu a inteles despre ce era vb? 
cred ca autorul de unde e preluata asta se ref la ANXIETATEA DE SEPARARE de mama, care e o faza psihologica NORMALA la copil, se refera la momentele in care copilul CONSTIENTIZEAZA CA E O PERS DIFERITA DE MAMA si care are loc in mai multe etape, la varste diferite. prima pe la 7-8 luni, urmatoarele nu mai stiu. si care se POT manifesta prin modificari comportamentale si e bioritm (alterarea somnllui, plans, frica in relatiile cu strainii etc), dar care, DACA SUNT TRATATE CU IUBIRE SI SUSTINERE din partea mamei, trec de la sine.
noi am trecut printr-o anxietate de asta la 10 luni, cand, brusc, dintr-un copil sociabil, m-am trezit cu unul care urla ingrozit numai cand vedea alt copil la mai putin de 3 m. nu l-am fortat, nu l-am expus mai mult decat acce[ta... si intr-o luna se juca iar bot in bot cu ceilalti

formula educativa cea mai propice oricarei varste este familia nucleara (formata din mama, tata, copii) la care se adauga necesitatea unui climat armonios. parintii nu trebuie sa traiasca prin proprii lor copii, ci sa aibe o viata si o profesie care sa le aduca satisfactii

perfect de acord. copiii ai caror parinti traiesc doar pt ei sunt dezorientati, pt ca
1. nu au ce invata de la adultul de langa, lipsit de preocupari proprii
2. resimt ca apasatoare responsabilitatea luarii unor decizii (daca mereu mama va astepta sa vada "ce vrea copilul sa faca", e f posibil ca acesta sa se inchida si sa refuze orice activitate).
DAR asta NU inseamna mama angajata 8-10 ore pe zi, departe de cpil, in primele lui/primii ani!!!

prezenta unui singur copil intr-o familie nu este alternativa cea mai adecvata, intrucat el va avea parte de o educatie anxioasa, supraprotectoare. in consecinta, decat un copil unic, este de preferat ca familia respectiva sa nu aduca pe lume copii - cu asta nu sunt de acord absolut deloc! + ca nu prea are sens...adica, oricum pana apare al 2-lea copil, primul tot va fi "supraprotejat". ca sa nu mai spun ca nu e regula ca cei care au doar un copil sa fie prea protectori. e adevarat, unii sunt exagerat de grijulii, dar nu toti!

de acord cu TINE (deci NU cu artiolul). educatia "supraprotectoare" tine de nivell de intelegere/pregatire al parintilor si nu de nr de copii (adica, dupa parerea autorului, ca sa nu fii supraprotector cu copiii te sa faci destui incat sa FII FORTAT sa-i lasi in plata lor? aberant ).

dupa opinia specialistilor, in fiecare zi, intervalul de joc si comunicare dintre familie si copil trebuie sa fie de minimum 30-40 minute. nici cu asta nu prea sunt de acord. mi se pare putin. daca oboseste copilul e una, evident ca nu trag de el sa ne jucam, dar daca el poate mai mult, eu ce fac? stau cu ochii pe ceas si dupa ce au trecut 30 minute-o ora ma ridic si plec? nu mi se pare normal.

iar de acord cu TINE. oricum, io de la inceput am vrut sa zic ca ce nu-mi place la profa ta e ca exagereaza cu "statisticile" si incadrarile fff rigide.
iar parerea mea e ca,cel putin in primii 2-3 ani, este ideal ca in fam copilului sa existe un continuu de atingere, comunicare verbala si non verbala...ast cu 30 min e clar sf

familia trebuie sa antreneze copilul intr-o serie de experiente in scopul precocizarii capacitatilor sale cognitive:

corect

- pentru vaz, este recomandata zugravirea camerei in culori calde, pastelate, precum si tapetarea leaganului, in interior cu material roz, iar in exterior cu unul albastru (nu vad de ce neaparat astfel, da' asa zic astia prin carte ). mai apoi, sa se confectioneze din carton diverse forme colorate care sa fie suspendate deasupra locului unde doarme;
- pentru auz se sugereaza plasarea copilului, cand este treaz, intr-o ambianta muzicala dulce si senina;
- pentru miros, mama trebuie sa-si instaleze copilul in bucatarie atunci cand gateste, pt a-i oferi o gama cat mai diversa de experiente olfactive - nici cu asta nu-s de acord, stiu ca am mai spus;
- pt simtul tactil, i se vor da copilului tesaturi de consistenta diferita pe care sa le poata manevra in voie.

sta, in schimb, e de plans astea sunt solutiile-minune? io propun asa:
-pt vaz, auz, miros, tactil: poarta copilul lipit de tine mereu, oriunde dte duci va avea parte de stimularea cea mai corecta si naturala a tuturor simturilor, in acod cu mediul real de viata si nu cu simulari (de tip patut roz etc de rasu-plansu). plus SECUROTATEA AFECTIVA la pieptul paintelui purtator, care (cf studiilor) ii ofera copilului un plus de deschidere catre lume, pt ca a scapat de o grija, aia  sigurantei proprii (care grija va fi activa si ii va ocupa o parte din creier daca e lasat undeva departe de atingerea umana)
trist tare ca am ajuns sa pierdem notiunea de... firesc

pt dezoltarea limbajului, se recomanda ca parintii sa ii vorbeasca ori de cate ori copilul este treaz, chiar si la inceput, cand inca nu cunoaste sensul exact al cuvintelor.

de acord

o educatie corespunzatoare, dupa opinia unor autori de factura psihanalitica, presupune ca parintii sa-si asume cateva interdictii:
- trebuie sa arboreze un comportament decent, respectiv sa nu-si expuna nuditatea in fata copilului, oricat ar fi acesta de mic, fiindca il complexeaza;
- intrucat surprinderea relatiilor intime dintre parinti este deosebit de traumatizanta pt copil, acesta nu trebuie sa doarma in aceeasi camera cu mama si tatal lui;

ia-auzi... cred ca toti copiii aia din triburi, i ccare adultii stau aproape goi pusca, sunt taaare complexati
si ca sa nu te vada copilul cum ti-o tragi (scuzati, nervi si graba), e mai ok sa-l exilezi pe el sau sa ti-o tragi tu in alta cmera?

- cat priveste intarcarea, este indicat ca ea sa nu intarzie peste 9 luni deoarece, in caz contrar, produce fixatie. .

sta e curata aberatie, tanti sa mai citeasca recomandarile OMS (=organiztia mondiala a sanatatii) despre alaptare si intarcare inainte sa ecomande asa ceva nu de alta, da se mai gaseste careva s-o creada ca sa nu fie nimeni pe aiciii......

.... "Breastfeeding is an unequalled way of providing ideal food for the healthy growth and development of infants; it is also an integral part of the reproductive process with important implications for the health of mothers. As a global public health recommendation, infants should be exclusively breastfed for the first six months of life to achieve optimal growth, development and health. There after, to meet their evolving nutritional requirements, infants should receive nutritionally adequate and safe complementary foods while breastfeeding continues for up to two years of age or beyond. Exclusive breastfeeding from birth is possible except for a few medical conditions, and unrestricted exclusive breastfeeding results in ample milk production".

Anca nu asta a zis Kata, cel putin eu nu asta am inteles, ci ca e mult mai ok decat sa exilezi copilul intr-o alta camera sa doarma singur mai bine mergi tu in alta camera cand ai chef de cotaiala

daca te duci in alta camera doar cand faci sex, vei starni curiozitate in mintea copilului: "de ce se duc mami si tati doar in unele seri in camera aceea? ce fac ei acolo? de ce mie imi spun sa dorm, dar ei nu dorm aici lanag mine, cum ne-am obisnuit?". si poate pleaca in cercetare si ori isi surprinde parintii facand sex, ori se loveste de o usa inchisa, care va isca alte intrebari la care tot parintii vor trebui sa gasesaca raspunsuri.
mie mi se pare mai ok sa-l inveti cu camera proprie deindata ce devine mai marisor si incepe sa inteleaga anumite lucruri. e mai usor de acceptat ca asa cum el are camera lui, asa si parintii o au pe a lor.

iar legat de nuditate, daca nu ii explici si exemplifici ca anumite parti ale corpului nu se afiseaza public, va ajunge exact ca in exemplul lui katami, sa deseneze oamenii "in cele mai mici detalii" . sau iti spune intr-o zi educatoarea ca baietelul tau se plimba gol prin gradinita, ca asa fac si parintii lui cand e prea cald.

Ultima oara a fost editat de anca90 (2011-07-04 08:36:51)

asta ma duce cu gandul la alta intrebare: cand te intreaba fetita ce are tata acolo (ca pe el nu l-a vazut niciodata dezbracat), ce ii spui? si asta la modul general, cand te intreaba daca si baieteii sunt la fel in zona aceea, ce le spui? scapi usor cu un "da", dar nu-i bine sa-i minti. iar daca le spui ca "nu", ajungi sa le desenezi ca sa fie multumiti de raspuns. cum procedezi?

Anca aste-s basme, nu e chiar asa cu atatea intrebari
a mea nu m-a intrebat ce are tacsu acolo , dar insa a vazut pe plaja la baietei mici si atunci i-am explicat
clar ca nu am mintit ci i-am spus care sunt diferentele si ca asa ne-a lasat doamne -doamne
daca ii tineam lectie de anatomie la varsta aia crezi ca intelegea ceva? e bine sa le raspunzi pe intelesul lor
si eu zic ca de multe ori se exagereaza cu faptul ca vai cresc copiii traumatizati , hai sa fim seriosi , cum ar fi traumatizat un copil ca nu i-ai descris tu cu lux de amanunt cum are sexul opus si la ce ii foloseste 

Le: Kata ce potrivire  exact cum i-am zis eu fetii

Ultima oara a fost editat de angel_sweety (2011-07-04 09:35:47)

pokemon a scris:

hai ca n-am mai scris eu de mult pe aici, dar imi amintesc cand eram mica mama statea de multe ori in chiloti in fata mea si tata la fel, vara.
si nu, nu am fost traumatizata, nici nu am avut curiozitati de ce se ascund anumite zone, stiam (natural) ca femeile si barbatii dunt diferiti, nu am intrebat cum si de ce. am luat-o ca atare, ca pe un fapt normal.
dar daca mergi cu pustiul la baie nu oricum e expus nuditatii? nu vede la tv tate si fund peste tot? nu zic sa defilam in fundul gol in fata copilului, dar nici nu cred ca daca ne vede in chiloti, e traumatizat pe viata
despre partea cu sexul, exact cum au spus si fetele, dupa nastere faci sex dupa ce culci copilul...indiferent ca il culci cu tine in camera sau in alta camera.....

eexact asta voiam sa zic si eu

daenarys a scris:

putin
o cunostinta are un baietel de 5 ani tare simpatic pustiu si bine crescut.ideea e ca erau la film toti 3 si la un moment dat o gagica se suie peste unu.la care pusti o trage de maneca pe mama si o intreaba:"mama da nu trebuia sa fie invers"?

mie imi pare de plans , de unde stie un copil la 5 ani care e pozitia de facut sex?
oricat am inceerca sa fim deschisi la minte cu copii totusi e vorba de 5 ani nu 10 , mie mi se pare exagerat

angel,chiar nu stiu.de asta se mira si mama si sunt sigura ca nu au facut nimic de fata cu copilul.poate a vazut ceva pe la Tv