Insarcinata la 14 ani-4

Naspa situatie. Nefeli, sincer imi pare rau ca treci prin asta. In locul tau nici eu nu stiu ce as fi facut. Tot ce iti pot spune e sa discuti cu psihologul liceului pentru inceput, te va ajuta. Eu sunt mai apropiata de varsta cu tine, deci iti spun sincer, nu povestii prietenelor. Si cat despre tata, eu personal daca as stii ca e cu gura mare nu i-as spune, dar daca as avea incredere in el l-as ruga sa fie alaturi de mine in situatia asta pentru ca nu e doar copilul meu.
Oricum, in orice directie ai lua-o vorbeste cu psihologul liceului fara rusine pentru ca iti va face bine, apoi cu ai tai. Dar cat mai repede posibil. Nu lasa sa treaca timpul
Apropo, esti de alta nationalitate?

copila, hai sa nu mai dam vina pe "nenorocitii" care ti-au vandut tie alcool, ca nu ti l-au turnat pe gat, nu? nu incerca sa gasesti vinovati pt tampenia pe care ai facut-o tu; oferta nu va exista niciodata fara cerere.

o interventie chirurgicala la minori nu se poate face fara acordul tutorelui legal, care in nici un caz nu e sora ta, oricat de "majora" ar fi; in schimb, sora ta te poate ajuta in discutia cu mama ta, iti poate oferi suportul moral necesar; nu face NIMIC de capul tau, pt ca o sa regreti mai incolo, cand nu vei mai fi un copil care se imbata si "si-o trage", ci o femeie responsabila, la casa ei, care va vrea un bebe si se va trezi ca nu il poate avea; informeaza-te singura asupra riscurilor unui avort facut pe fuga si ilegal, si apoi vei intelege ca nu batem din gura degeaba.

nu stiu cine ti-a dat mai sus ideea cu psihologul de la scoala, dar ar fi foarte bine s-o iei in considerare; iti va face bine sa discuti cu cineva care sa aiba o parere obiectiva, si mai mult, nu te va judeca.

be_happy a scris:

Povestea asta mi se pare cusuta cu ata alba...

nu e vorba ca n-ar exista gravide de 14 ani, ci din felul in care scrie se vede ca povestea e nascocita

.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-02-29 10:23:26)

.

Ultima oara a fost editat de frankie (2012-02-29 10:23:38)

eu nu inteleg de ce trebuie sa despicam firul in 15 daca ce spune fata asta e adevarat sau nu...chiar conteaza? Chiar daca e o poveste inventata, astfel de cazuri exista si vor exista asa ca putem la fel de bine sa discutam pe marginea subiectului in loc sa fim Toma Necredinciosul...daca expunea aceasta problema dpdv teoretic era mai bine?

Eu m-am revoltat mai sus dar nu am indemnat-o la avort
Acum cand disesc problema si cum zicea cineva mai sus..sa dea o raita pe la aspirante sa vada cum se chinuie fetele de ani buni sa faca un copil,cum pierd sarcini si fac apoi avort terapeutic si cat de marcant este,ma gandesc ca desi e fff greu sa cresti un copil la varsta asta,el merita sa traiasca...
Ma uit la copilul meu si cand zambeste imi umple inima de bucurie si cand vad ochisorii aia mici lucind asa si cautandu-ma disperat in toata casa,ma gandesc ca eu,daca as fi facut o asemea greseala colosala la 14 ani,cu mintea de acum as fi facut copilul ala...ma gandesc totusi ca dumnezeu stie de ce l-a trimis pe pamant si Nefeli,vb cu mama ta si vezi cum te sustine,gandeste-te ca daca acest copil va fi ucis,vei regreta peste ani..cum zicea cineva mai sus,cand te vei intreba cum ar fo fost el.si mai tarziu cand vei fi la casa ta cu alt copil in brate,te va marca pe viata asta
am prietena are 35 de ani in prezent si dupa primul avort facut la 20 de ani,deci de 15 ani nu mia poate avea copii si plange zilnic

In ordine*:
- nu-mi imaginez ca daca fiica mea ar veni acasa, la 14 sa-mi spuna ca e insarcinata, eu as putea sa o incurajez sa pastreze copilul. Mai ales daca ar fi o eleva buna, cu rezultate promitatoare, cu anumite aspiratii de viitor, poate catre o cariera. Ca sa ce - sa ajunga ziua in care dimineata in drum spre facultate isi lasa copilul la gradinitita? Ca sa stea sa planga in fiecare weekend cand colegii ei studenti iau cluburile la rand, ca ea trebuie sa stea acasa ca are copil? sau ca in sesiune doarme 2 h pe noapte ca in rest plimba copilul prin casa sa-l adoarma? Oare e sigur ca ar fi destul de matura sa-si iubeasca copilul 100% si sa nu-l vada ca o piedica in calea realizarii ei?
Sau sa ne lasam noi, parintii, de serviciu la 40 de ani ca sa crestem nepotul facut de copilul nostru la prima betie?
Puteti sa spuneti ca sunt o potentiala mama denaturata, dar nu as putea sa-mi las copilul sa-si distruga viitorul cu buna stiinta.

- faptul ca unele femei se chinuie sa faca un copil (indiferent ca au sau nu avorturi la activ) nu inseamna ca fetele de 14 trebuie sa pastreze neaparat sarcinile nedorite ca sa contrabalanseze. Da, e dureros pt respectivele femei, dar soarta lor nu s-ar schimba daca Nefeli & co (alte adolescente insarcinate), ar pastra copiii. Da, e nedrept. La fel de nedrept cum e sa afli ca un copil de 10 ani are cancer, cand sunt oameni care au baut si fumat toata viata si au trait 90 de ani linistiti.
Stiu si eu persoane care au avortat si au ramas apoi insarcinate fara probleme, au facut copiii sanatosi tun. Hai sa nu generalizam si sa ingrozim copila sa pastreze copilul ca poate cine stie cand o mai putea face altul.

- faptul ca o persona face sex, nu inseamna ca e pregatita emotional sa o faca si cu atat mai putin sa devina mama. O gramada de pusti din ziua de azi fac sex fara sa stie cu adevarat cu ce se mananca, numai pt ca asa au vazut la tv, la parinti, la fratii mai mari, la presiunea anturajului. Sa nu fim asa naivi incat sa credem ca dupa prima experienta sexuala, adolescentul se maturizeaza ca prin minune si devine un adult responsabil, ca si cum ar fi apasat pe un buton.

- si mai cred ca intr-o era in care mijoacele contraceptive se gasesc pe toate gardurile iar accesul la informatie este nelimitat, niciun copil nu ar trebui sa se nasca decat daca este dorit 100% de ambii parinti (sau, ma rog, de mama, daca e o femeie care e hotarata sa aiba un copil de una singura).

Nefeli, psihologul scolii nu are voie sa vorbeasca cu nimeni despre ce i se spune in cabinet, dar daca nu ai incredere poti gasi altul - adica, ar fi ideal sa te ajute parintii dupa ce vorbesti cu ei sa gasesti un altul cu care sa te simti in largul tau si poate n-ar strica sa faci cateva sedinte de consiliere inainte sa iei o decizie cu privire la sarcina, poate te ajuta.


* Indiferent ca situata e reala sau inventata.

Eu nu stiu ce sa fac cu liceul.. Am muncit mult de tot ca sa intru aici si acum nu mai vreau sa fac nimic De o saptamana n-am mai dat pe acolo si azi mi-a zis o colega ca maine dam test la fizica. Nici nu pot sa invat,nu mai am chef de nimic! De fapt nu este vorba numai de scoala,invatat etc. ca acolo stiu perfect materia din 5-8,dar imi este rusine de prietenul meu si colegi. Nimeni nu stie in ce situatie sunt,dar parca nici nu pot sa dau ochii cu ei!
Doamne,cat am putut sa gresesc! Mereu m-au scarbit adolescentii astia care "si-o trag" pe la 15-16 ani,dar am realizat ca nici eu nu sunt mai breaza... Ba chiar sunt un dezastru. Macar ei se protejeaza si nu au probleme dupa
Nu stiu,parca nici nu constientizez ca ma aflu pe Terra. Cand vorbeste cineva cu mine ma uit in gol. Nu-mi vine sa cred prin ce trec!
Acum ma rog la Dumnezeu ca mama sa nu zica nimanui acest lucru,desi stiu ca va face asta.
Sunt o javra! Din vina mea va plati si un copil nevinovat si familia,care mi-a oferit tot ceea ce era mai bun... As vrea sa vina cineva sa-mi dea cineva 100 de bice la pielea goala ca sa simt si eu durerea pe care le-o provoc tuturor