Dealing with depression-2

Sa stii ca din ce am citit eu acolo eu cred ca esti pe drumul cel bun. (Am vazut ca iei suplimente alimentare: poti sa incerci sa iei Calciu Magneziu Zinc si Vitamax (asta o data la 2 zile, asa il dau toti doctorii) ma rog, nu ca dau eu sfaturi medicale avizate pe forum iti spun doar ca astea sunt de obicei cele mai recomandate (mai ales daca vrei in urmatoarele luni sa iei ceva antidepresive/ anxiolitice, prescrise de medic desigur, nu de capul tau, pentru ca se stie ca ele saracesc cumva organismul.
Eu inainte sa incep tratamentul am facut 2 luni cura cu Magne B6, Calciu blabla si Vitamax 5 pastile, luate una la douza zile si chiar nu am avut reactii adverse nasoale (ca stiu persoane care au luat asa... fara pregatire inainte si au ajuns in perfuzii la spital).

Oricum, da, e foarte bine ca ai constientizat ca trebuie sa rezolvi ce ai ... amanat sau lasat nerezolvat pana acum. Tu ai controlul asupra lor, la timpul potrivit. Nu poti sa le faci pe toate de-odata. Eu am ajuns in situatia aia tocmai, pentru ca ma zbateam de atata timp cu fobii, anxietati si altele si nu reusesam sa le fac fata asa cum credeam eu ca "TREBUIE".

Sa stii ca nu exista o "reteta" unviersal valabila. Esti un inidvid special, ai caracteristicile tale si esti deosebita asa ca... tu  stii cel mai bine ce si cum.

Legat de chestia ca te "fortezi" e bine ca o fac, sa stii, dar sa nu ajungi sa... exagerezi. Cand simti ca vrei sa spui stop, spui stop.
Cand ai chef sa plangi, plangi, nu tine in tine cand simti ca nu mai poti pentru ca nici asta nu te va ajuta. Gaseste un echilibru. Pe mine stii ce m-a ajutat? Sa ma uit la comedii. De fapt, la seriale din astea prostute care sa ma faca sa rad. Dar mi-am stabilit o limita. Maxim doua episoade pe zi. Si la altceva nu ma uitam, la chestii care sa ma intristeze sau care sa imi faca mintea sa zburde aiurea. Si m-a ajutat mult.
Am inceput sa fiu sincera cu ceilalti despre problema mea (nu am strigat in piaa publica "sunt depresiva" dar nici nu am mai incercat atatd e tare sa o ascund). Rusinea si tentativele de a-i "proteja" crezi tu, pe ceilalti, de imaginea ta, trista sau... cum vrei sa o numesti nu sunt bune.
Accepta-ti starile, lucreaza cu ele si eu sunt convinsa ca o sa fie totul bine. Daca nu sunt indiscreta... eram curioasa ce varsta ai, doar asa ca fapt divers... 

Ah da, si felicitari pentru jurnal, si eu am unul si o sa vezi, in timp, te ajuta enorm. Eu scriam in el zilnic, si inca o fac. Nu mult, si dac anu aveam timps criam cu liniuta dar ma ajuta pentru ca uneori ma uitam in urma si vedeam ce simteam in anumite situatii si invatam de acolo si realizam cum as fi putut sa ma port altfel... si multe alte lucruri.  Si, desigur, felicitari ca te=ai miscat, in timp iti da incredere in tine, eu cand ma culcam seara si ma gandeam cu groaza ca a doua zi trebuie sa ies din casa ( dezvoltasem o agorafobie) si totusi o faceam a doua zi, chiar daca imi venea sa tip in interiorul meu, ma simteam atat de mandra de mine...

Salut Vx2, merci ca mi-ai scris din nou.
Incerc sa o iau treptat cu raspunsul.

Da, iau suplimente mai multe si desi in primele zile nu am vazut ameliorari, cred ca e si vina lor (sunt la a 8-a zi) ca am reusit sa ma misc, sa ma ingrijesc pe mine cat de cat(ca si la capitolul asta stateam prost), mai greu cu mancarea. Aici clar nu am niciun control. Stiu cat de rau face zaharul in depresie, produsele rafinate etc. tot ce-i mai rau si in cantitati industriale intra in mine, la orice ora din zi si din noapte. Cum ma trezesc frecvent noaptea mananc din ora in ora, ceea ce e rau pentru ca m-am ingrasat, ori asta nu creste defel respectul de sine. Astazi cu toata plimbarea mea, mi-am adresat niste cuvinte in oglinda de mi-e rusine sa le reproduc.

Referitor la rezolvatul problemelor lasate neincheiate mi-am dat seama ca e destul de dificil. Adica oamenii se schimba, anii au trecut, locurile si circumstantele sunt diferite, nu poti sa apari de nicaieri cu amintiri pe care pe tine te-au marcat pe viata, modelandu-te gresit. Cum, dupa 12-14 ani sa spun, iti aduci tu aminte cand tu m-ai facut sa ma simt un nimeni etc. Lucruri pe care unii ti-ai spune "just let it go". NU!!! nu poti, ca datorita chestiunii aleia minore tu azi nu ai dram de coloana vertebrala. Nu toate socotelile poti sa le mai inchei! dar nici sa le accepti asa cum sunt...si aici incepe razboiul.

Apoi cu prefacutul. Nu ma prefac la mine acasa, ma prefac in fata unor persoane pentru a ma scuti de efortul de a da explicatii, a asculta lamentari, invinovatiri, "cearta", "ti-am zis eu!". Uneori mi-e mai la indemana, asta cand nu sunt prea obosita(ca atunci evit cat de poate sa intru in contact cu cineva).

Mi-a placut sfatul cu selectatul filmelor (si a oricarei alte imagini literare sau muzicale in definitiv). Abia ieri am avut si eu rabdarea de a ma pierde intr-un film. Am si ras chiar. Face bine la serotonina. O sa mai imi selectez ceva filme inspirationale, motivationale pentru a gasi un punct de plecare, poate vreun sfat, o modalitate, o cale, cine stie...

Mie imi vine cam greu sa-mi recitesc jurnalul. Recunosc ca pana acum l-am folosit pe post de sac de box, mai rar ca material de analiza in retrovizor. Nu prea am curajul, ca ma cuprind iar disperarile momentelor, cu greutatea lor.

O seara frumoasa. Multumesc pentru sprijin si interes!

Cred ca m-am exprimat eu gresit sau.. incomplet. Inteleg perfect cand spui ca nu ai cum sa apari acum din neant si sa... ceri socoteala pentru ce au facut altii cu tine acum mult timp. Dar aici eu am procedat altfel, pe mine m-a marcat un eveniment din viata mea (de acum.. muuult mult timp) si m-a marcat bine. Si cand mi-am dat seama de asta nu prea mai aveam cum sa merg la persoanele respective si sa... nu stiu sa tip sau sa le spun ce cred. Dar am lucrat cu ce simteam eu fata de lucrul ala. L-am luat asa cum era si m-am gandit, ok, pot sa il tin in mine,sa ma urc pe pereti de nervi, de suparare, de furie.. de orice, sau pot sa invat din el, sa .. il pastrez, pentru ca o data ce un lucru te-a marcat nu e ca si cand il uiti peste noapte, dar sa invat sa il infrunt in asa fel incat sa nu ma mai traga in jos.

Legat de mancat, si eu am avut probleme cu alimentatia din cauza depresiei (doar ca eu am slabit, ajunsesem pe la 39-40 de kilograme la 1.60) si da... a fost oribil, aici chiar ai nevoie efectiv sa te fortezi. Dar sincer iti spun, nu face ceva ce te scoate extrem de mult din zona ta de confort si brusc.  Cu mancatul noaptea de tampenii eu m-am batut un an de zile pana am scapat (m-a ajutat terapia pentru ca eu dadusem intr-o anorexie nervoasa si pentru ca nu mancam ziua mancam noaptea, uneori in somn) asa ca incearca sa vorbesti cu terapeutul tau despre asta, cat mai deschis, sa ii spui cum te face sa te simti). Iar daca tu manaci dulciuri mananca, dar icnearca sa le reduci, putiiin cate putin. Daca ieri ai mancat... 2 ciocolate Milka astazi scazi o tableta... si tot asa. Eu una asa m-am lasat  fumat deci ma gandesc ca se aplica la mai mutle lucruri. Si permite-ti sa gresesti. Daca intr-o zi mananci mai mutl decat in ziua precedenta... asta e, esti om, poti sa gresesti, poti sa cedezi,e ste perfect normal, asta nu te face mai slaba sau fara coloana vertebrala, iti reaminteste doar ca nu esti perfecta si nici nu ai cum, tu alaturi de noi toti ceilalti.
Nu stiu ce relatie ai tu cu terapeutul tau, eu pana sa gasesc pe cineva potrivit am umblat prin cativa psihologi, si cand am ajuns la tipa la care merg acum nu mi-a mai tacut gura. Cred ca de fapt asta m-a si ajutat... ca am vorbit pana m-am plictisit eu de mine, asa ca analizeaza-ti bine relatia cu terapeutul pentru ca daca nu faceti 'click' e cazul sa spui next, cama sa functioneaza aici, daca nu merge nu iti pierde timpul si banii.

Cu filmele... da, chiar conteaza. Si de asemenea, ai o mantra? Eu am sa stii, si o repet ori de cate ori am ocazia, iar seara inainte sa ma culc, pentru a-mi opri gandurile... aiurea, imi repet mereu: Sunt sanatoasa, fericita, calma, nu-mi pasa, pot orice. Si da rezultate. Si dimineata cand ma uit in oglinda, zambesc.
Vorbeste cu terapeutul tau despre asta, o sa vezi ca si el/ea probabil os a iti spuna ca e un lucru bun. In timp, iti creste increderea in tine. Zambeste-ti zilnic, si spune-ti ceva frumos (chiar daca dupa poate iti vine sa spui ca sunt asa si asa si asa) adu-ti aminte in fiecare dimineata sa iti zambesti sincer si sa iti spui in oglinda "te iubesc' sau ceva care sa te ... bucure.

Iar cu jurnalul... fa-o cand simti ca vrei... Nici eu nu o faceam pana de curand.

O seara frumoasa si tie!

Cata, Vx2,
Multumesc in primul rand pentru sprijin si incurajare.
Referitor la starea asta, eu evit sa dau mesaje din culise pentru ca nu sunt placute urechii, dar crede-ma ca nu are cum sa treaca cineva prin ea sa nu-si dea seama ca e rau. Vreau sa-ti spun ca au fost zile la rand in care nu m-am putut spala(deloc, desi mi-e rusine sa spun), in care vorbeam la telefon si nu puteam sa realizez ce spun, plecam pentru un scop, ca in final sa ma intorc pt. ca uitasem care a fost scopul(am stat 2 ore in asteptarea medicamentelor si cand s-au facut 2 ore am plecat catre casa), ma plimbam dintr-un colt de camera in altul si credeam cu toata taria ca da, mi-am pierdut mintile si nu pot face nimic sa-mi revin. Stii cum e sa fii disperat dintr-o cauza interioara, cauza pe care nu o poti controla? Acum ca spun cu voce "tare" imi dau si eu seama... Cineva din jur a remarcat ca am nevoie de ajutor si nu stiu cum sa-i multumesc pentru asta.

Tot cu starile astea. Vreau sa-ti spun ca am trecut prin dificultati si cand spun dificultati ma refer la a avea frigiderul gol si niciun ban in buzunar, plus foame ce te roade la stomac. Si le-am trecut! am stat acolo foarte rationala, evident trista, speriata, dar nu deprimata ori acum ca ma lovesc anumite lucrusoare nu mai pot face fata. Eu cred ca se reintorc toate la mine sau e pur si simplu plin paharul sau eu mai vulnerabila. Cred ca sunt cativa ani de cand am uitat sa ma bucur de viata, cu urcusuri si coborasuri. Si ceea ce m-a facut sa continui e faptul ca stiu sa-mi reduc la tacere gandurile. Daca ma lasa fizicul, traiam cat se poate de normal pentru ca m-am evitat si ignorat, lucru pe care l-am invatat cel mai bine in copilarie si l-am cam luat de bun. Inconstient inca ma domina faptul, oricat de irational ar suna, ca a rezolva o problema inseamna a o reduce la tacere. Ceea ce mi-a facut depresia sa ma loveasca tot mai tare de-a lungul timpului, ca azi sa stau aici scriind duium de vorbe in incercarea de a face gandurile alea pe care le-am abandonat sa vorbeasca, pt. a le intelege si pune in ordine.   

Eu n-am avut oglinda frumos vorbitoare si oricat mi-au spus cei din jur ca sunt cum sunt, eu voiam numai cineva sa ma remarce. Acel cineva nu m-a remarcat si nici nu o va face vreodata, dar eu nu pot accepta lucrul acesta si ma invinovatesc. Vreau sa fiu...remarcabila. Oarecum de asta am cazut, pt. ca am vrut sa fiu un om maret, sa fac lucruri marete, sa fiu inzestrata cu ceva maret pt. a fi suficient de buna, pt. a nu mai fi loc de "se putea mai bine" in priviri ce conteaza. Vezi, acum imi dau seama de anumite lucruri! ori eu sunt un biet mediocru, de unde atata maretie? de unde atata perfectiune?

Stiu ca unui om normal si sanatos ii suna imposibil, dar nu vad lucruri pozitive, de aici si punctul ala cu liniuta: va numai negativ, e tot ce conteaza si nu-s in control. Nu sunt frumoasa, sunt grasa. Nu sunt o sotie buna, n-am facut o mancare de ..., nu sunt buna gospodina, sunt nervoasa si-i indepartez pe cei din jur pentru a nu ma mai simti eu vinovata ca sunt o pacoste. etc. si nu vreau sa scartai pe urechi pentru ca atunci cand eram bine ma deranja sa vorbesc cu cineva asa de negativ.

Cata, da, poti sa-mi recomanzi cartea, ar fi minunat. Nu promit ca o citesc acum pt. ca nu prea sunt in stare de a "patrunde", sunt inca in stadiul de a.b.c. cu liniute ca sa pricep.

Si da, vad ca am facut cativa pasi.

Nu stiu daca are cineva rabdare de citit si iar incep sa ma simt prost si ganduri negative. Vreau sa le evit si sa-mi reamintesc faptul ca in fond scriu pentru mine si de asta am deschis un "subiect" ca lumea sa ma poata ignora cand "scartai".

Vx2,
sfaturile tale sunt pretioase! nu neaparat sfaturile, dar imi prinde bine sa citesc: si eu am fost acolo si am procedat asa. Stiu ca nu trebuie neaparat sa functioneze si la mine, dar pot incerca.

Aha, mi-am amintit un lucru foarte importat. Ma chinui si ma lupt nu pentru ca nu as deasi aceasta perioada in care nu-s capabila nici sa ma spal. o sa o depasesc, in sensul ca intr-o zi o sa-i dau "ignore" chiar daca e dupa o saptamana sau dupa o luna, dar m-am saturat. Vreau sa ma vindec, vreau sa nu ma mai loveasca apoi mai brutal. Asa se petrece. Mi-am dat seama ca eu am chestia asta de mult timp, doar ca reuseam sa o evit si sa ma mint. Nu vreau sa mai traiesc in nesiguranta si in frica si cu goluri in stomac atunci cand simt ca "iar ma apuca".

Cu mancarea deocamdata nu pot sa fac nimic, doar eventual sa nu ma mai aprovizionez cu mizerii. De fapt nici de asta nu-s sigura ca imi reuseste. Important este ca cel de langa mine s-a alarmat si mi-a spus ca o sa aibe grija de "zaharul" meu. E bine, cred!

Relatie, nici eu nu stiu inca ce relatie avem, stiu doar ca de la prima sedinta am vorbit foarte mult si fara perdea. Am spus tot ce mi-a trecut mie prin cap, fara sa simt ca voi fi judecata, pusa la perete. M-am simtit confortabil. Acum nu pot sa ma pronunt...

Da, am si eu o mantra: "sunt o ratata!". Patetic, nu? o sa caut insa acum ca mi-ai spus ca e chestiune incercata sa-mi formez una mai placuta auzului si spiritului.

Multumesc!

hm......foarte interesant topicul,si eu care credeam ca sunt singura care se lupta asa ceva.Desi sunt mai mare ca majoritatea dintre voi (25)am o slujba cat de cat ok,nimic nu ma multumeste....din nici un punct de vedere.Mereu ma gandesc cum ar fi sa sar intr-un tren si sa plec,sa uit de toti si de toate.In primul rand sunt foarte singura,prieteni nu am,sociabila nu sunt,,,poate asa am si crescut mai ales ca sa ajung unde sunt azi a trebuit mai mereu sa fiu cu "burta pe carte"si am ajuns sa adaug zile in viata mea,zile in care nu se intampla nimic obisnuit si in care totul este rutina.Nu inteleg de ce nu ma pot apropia de oameni,de ce nu pot sa mentin relatiile de prietenie si mai ales ca m-am saturat de singuratatea ce ma apasa......Ma simt alta persoana,adica la work sunt devotata si restul desi in interior sunt praf nu stiu daca ma intelege cineva.Mai nou am aflat ca am si grave probleme de sanatate,lucru ce ma adanceste si mai mult.E greu pt mine sa ma descarc on-line,eu care nu vb despre mine,,,,,La psiholog am fost o singura data mi a zis ca sunt haotica si ca sa le iau pe toate pe rand...ciudat eu nu sunt asa,,Nu stiu sa ma exprim asa bine ca Tei cert este ca nu snt multumita de nimic,simt ca nu am nimic si pe nimeni(Desi am un iubit ).Niciodata nu m-am apreciat,mereu imi gasesc defecte,desi ai mei considera ca sunt mult peste alti din multe puncte si totusi,cateodata ma intreb de ce sa traiesti cand nu esti multumit cu nimic.Nu caut sa imi gasesc raspunsurile aici si replay-uri acide la ceea ce am scris eu.....simteam nevoia sa ma descarc.....

Ultima oara a fost editat de eva_an (2012-05-12 09:37:47)

my_aa a scris:

eva_an a scris:

mereu imi gasesc defecte,desi ai mei considera ca sunt mult peste alti din multe puncte si totusi,cateodata ma intreb de ce sa traiesti cand nu esti multumit cu nimic......

Faptul ca te compari cu altii iti mentine si iti amplifica starea de care te plangi...
O sa iti las linkul unui articol care cred ca te va ajuta mult daca vei lua in considerare cele scrise in el http://www.stilultau.com/blog/stilul-ta … -zi-cu-zi/

multumesc,,,,acum ma uit peste el
stiu ,asta sunt mereu imi compar situatiile si mereu ma simt ca eu sunt cea mai lovita din toate punctele de vedere.stiu ca multe persoane o duc mult mai rau ca mine,insa eu ma simt cateodata la capatul pamantului sa zic asa

Tei .... o intrebare .... te simiti mai bine de cand ne scrii pe forum ?

nu stiu cum reusesti sa pui tot timpu raul in fata dar vad ca iti iese de minune.probabil de la starea asta pe care o ai ti se trage.SCHIMBA CEVA

crede`ma ca tu esti puternica doar ca mintea te minte si iti spune altceva ... daca o sa schimbi ceva si o sa reusesti un lucru sa`l faci bine ai sa vezi ca si mintea o sa lucreze cu tine ...